miercuri, 29 august 2012

Tur.x3m - Muntii Ignis




Nu de puţine ori, stătătorul sau călătorul de prin Baia Mare are surpriza să se pomenească cu privirea dezmembrată de pitorescul munţilor locului, metereze semeţe puse în calea vânturilor. Două masive maiestuoase însă, Igniş (1307 m) şi Mogoşa (1246), apar ca două faruri pe un ocean de verdeaţă, gidând turiştii către piscurile lor înalte, cu spectaculoase panorame înspre Maramureşul istoric sau depresiunea Baia Mare.

Vf. Ingniş - panoramă Baia Mare

MASIVUL IGNIS
Vara asta, ne-am decis în mai multe ieşiri să batem arealul Ignişului, cuprinzând în periplul nostru rezervaţia naturală de la Blidari, Cheile Tătarului şi Masivul Igniş. Pe lângă platoul Izvoarele am trecut tiptil, că oricum am vorbit despre ele şi sunt vestite din Borşa şi până dincolo de Recea, adică cam prin toată ţara. Masivul Igniş nu prea a fost călcat de către popor, fiind mai greu accesibil, dar de când antenarii de telefonie şi-au ridicat tehnologia pe vârful acestuia, un drum lejer de piatră şi-a făcut apariţia din Staţiunea Izvoarele. Bucurie pe localnicii care ştiu să treacă cu un 4x4 peste o căruţă sau un buştean şi să li se pară o artă extremă în asta. 

Racheta Albă, Racheta Roşie şi Racheta Orange

Sunt mai multe trasee pentru a atinge vârful, însă peste noi a dat norocul şi am nimerit pe unul dintre cele lungi: Chiuzbaia, Şaua Iezuri, Vf. Pietricica, Vf. Lui Ilie, Vf. Igniş. Când am trecut de Şaua Iezuri, poiana de la Izvoare iar ne făcea semne, disperata, să mergem înspre ea! Serios, cine se crede asta, sirena codrilor? Frumuseţea naibii! Am rezistat tentaţiei şi, în sfârşit, am ajuns pe Vârful Igniş. Ne-am apucat repede să mâncăm afinele afinarilor, ce au dat iama cu camionul comunal între tufe, un dulău de munte carpatic ne-a chemat la el între colţi, iar o drujbă cânta Ciocârlia undeva dinspre Poiana Izvorului. 

Vf. Ingniş - panoramă Creasta Cocoşului

Acolo, bum, priveliştea orizontului nesfârşit ne-a lovit contondent peste priviri. Aveam impresia că văd până-n Rodna, nu ştiu, poate confund şi era Himalaya. Baia Mare, cu al ei turn falnic se întindea la soare sub noi, în lateral Barajul Firiza iar în spate, departe, Creasta Cocoşului şi Mogoşa, cu pârtia sa de schi retrasă în vacanţă până la iarnă. Din loc în loc păşunea alpină e străpunsă de stâlpi megalitici, blocuri de andezit imense de pe care te apuci vârtos să admiri peisajul. Îţi vine să sari în poala naturii, cum făcuse Pintea Viteazu şi ceata sa la televizor, ca să scape de ciocoi, dar ne-am mulţumit să dăm imaginativ din aripi şi să ne dăm jos de pe stânci, să lăsăm şi afinarii să aprecieze câte tufe mai au de cules până dă soarele să apună la orizont.

Vf. Ingniş - panoramă Barajul Firiza

BLIDARI
Lumea auzise vorbindu-se pe la colţuri de Blidari, negreşit, şi ale lui locuri de basm - Poiana lui Dumitru, Tăul lui Dumitru, Poiana Brazilor, însă atâtea obiective turistice şi de agrement sunt interpuse între Baia Mare şi localitatea mai sus amintită, încât ai toate şansele să-ţi sabotezi ieşirea şi să rămâi undeva pe parcurs, la Barajul Firiza, s-o iei ca hoţul înspre Izvoare (cum naiba nu?) sau să te ghiftuieşti ca un grizzly, cu păstrăv proaspăt la Complex Lostriţa. Vreo 13 km ai de tras la jugul rucsacului până în Poiana lui Dumitru, pe drumuri răscolite de taff-uri sau camioane încărcate în nesimţire cu aurul verde al zonei. Din loc în loc vezi culmi întregi despădurite, cât să-ţi bucuri ochii cu stâncăriile de rocă vulcanică, acoperite cu câteva cete de molizi şi fag. 

Poiana lui Dumitru

Pe drum, în caz că vei auzi o voce înfundată de megafon, repetând într-una un mesaj indescifrabil şi clar subliminal, să nu crezi că ai ajuns într-o bază paramilitară de subminare a economiei locului, înseamnă că eşti în apropierea unei microhidrocentrale privatizată, construită de italieni pe cursul văii Blidar. Ce mai frapează curiozitatea călătorului, ar fi drumul, care din loc în loc pare asfaltat şi străjuit cu borduri. Ei bine, sus în Poiana lui Dumitru se află mai ascunsă Cabana Silvică, loc de babilonie cruntă pentru foştii tovarăşii bulibaşi de Partid Comunist Român, pe vremuri de rahată amintire, iar mai nou loc de dezmăţ ipotetic pentru baroni locali şi afacerişti clientelari. 

Repeziş cu bulboană

Chiar şi power-rangerii locului, submisivi ca nişte corcoduşi în faţa aleşilor locali, privesc cu aer superior şi induc în eroare turiştii privind locurile de campare, cum că aici nu ai voie că e rezervaţie. Nu, mă, boulean de Captain Planet. Ai voie, că e de categoria III. Şi eu nu umblu cu taff-ul ca acoliţii tăi şi cotonogesc pădurile, ci frig doar frigul nopţii, pe locul unde au campat şi alţii.
Tăul lui Dumitru, situat pe culmea Sturului, se află la 2 km de poiană,pe o turbărie moale, mlăştinoasă, care dă impresia că vrea să te înghită la fiecare pas, noroc că nu te lasă tufele de afini, merişori şi răchiţele.  Acesta are dimensiunea de 15 pe 20 de metri, însă turbăria se întinde pe 3 hectare. Loc de destrăbălare cerebrală pentru botaniştii patriei. Şi, mai mult ca sigur, loc de dat bot în nas cu ursuleţii locului, veniţi la cules voios de afine şi zmeuriş, prin labirintul îndesat de de brăduleţi şi puieţi de molizi (adică mozolici).

Tăul lui Dumitru

CHEILE TĂTATRULUI
O dată am fost, pe vremea când şoimii patriei creşteau cu gândul ca într-o zi să devină tractoriştii patriei, şi am rămas cumva cu o aminire  întru-câtva plăcută. Ţineam minte ceva stânci ferindu-şi poalele de măcinarea apei. Am zis, de la începutul verii şi cu gândul la a bate arealul Ignişului, Cheile Tătarului trebuie incluse în orarul de vacanţă. Auzisem şi de barajul ce se construieşte la Runcu, precum şi zvonuri, că zona va fi inundată într-o zi, cam peste 2 ani şi-un pic. N-a durat mult şi în august ne-am prăvălit de-a berbeleacu printre serpentinele Gutinului până în Mara, iar de-acolo încă 8 km până la chei. Pe drum, barajul. Iştenem, dragă! Parcă am fi scăpat din jungla de conifere şi am dat de-o piramidă mayaşă, adică tocmai de digul construit în trepte între doi munţi, aflat la confluenţa dintre valea Tătarului şi Runcului.

Baraj Runcu

De-acolo, cheile sunt la o aruncătură de parapantă. Nu se întind pe o lungime matusalemică ci în jur de 200 metri, însă blocurile de andezit, căţărate unul peste altul şi ferindu-se de firul apei curgătoare îţi oferă o privelişte sălbatică. Toate blocurile stâncoase şi-au pus în cap pâlcuri de molidiş, s-au învelit din loc în loc cu mantale de licheni galben-verzui şi par atât de simandicoşi încât te roagă să le faci fotografii. Cursul accidentat al apei este înţesat cu repezişuri şi bulboane, iar pe alocuri trunchiuri imense de copaci s-au prăvălit în hău, cât să te ajute cu o cracă întinsă, de o iei ţopăind prin mijlocul cursului apei.

Cheile Tătarului

Ne-am întors din Cheile Tătarului chiar în ziua când pe Creasta Cocoşului ardea pădurea. Din Mara am observat două coloane groase de fum, iar pe vârful Gutâiului, unde se deschide o panormă extraordinară a platoului vulcanic, am fost martori la prăpăd. Două imense limbi de foc măturau muntele, încât mai că ne venea să umplem rucsacii cu apă şi să îi aruncăm acolo, pe creastă, în dogoarea flăcărilor. Oficialităţile s-au lăudat în acea seară că au stins incendiul. Nu l-au stins. A venit peste o zi ploaia şi le-a arătat cum se face. 

Poiana Tătarului

Foto by Dani Purcaru, daniel-purcaru.blogspot.com

marți, 28 august 2012

Ce să ştii de tăierea capului Botezatorului

În fiecare an, pe data 29 august, celebrăm Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, ultimul din prorocii Vechiului Testament, acesta nu doar anunţând venirea lui Hristos dar a avut şi misiunea să-i boteze trupul întru taina botezului, de aceea Ioan a rămas în conştiinţa noastră creştină cu două apelative elocvente; Înaintemergătorul şi Botezătorul. Probabil că l-ar fi şi cununat dacă Irod nu i-ar fi făcut flagrantul şi, cu ocazia unui ospăţ prilejuit de sărbătorirea zilei sale de nastere, a poruncit tăierea capului lui Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. De-atunci, plimbat prin locaşuri de cult pentru arătat la lume cinstitul cap, s-a pricopsit lumea de datini şi obiceiuri de neuitat. Deci, ce să ştii de tăierea capului Sfântului Ioan Botezatorul? Serios, glumim, glumim, dar păcatele se-adună, mai bine ne facem capul calendar decât să păcătuim atât de mârşav şi să devenim părtaşi la oribila crimă comisă împotriva cinstitului cap!


1. Tradiţia spune că, în ziua de 29 august, creştinii trebuie să ţină post negru sau aspru în care sunt permişi doar struguri şi apă. Nu se bea vin roşu, deoarece în credinţa acesta reprezintă sângele Botezătorului.
Atenţie mare aici la detalii. Tentaţia e mare, ştim. Deci nu zdrobiţi strugurii în gură până dau în fermentaţie că altfel se transformă în vin şi vă treziţi mânjiţi pe tot făţăul cu sîngele Botezătorului. E păcat mare, nu fiţi părtaşi la oribila crimă! Faptele, după Vechiul şi Noul Testament, nu se prea prescriu, din câte am citit eu prin Apocalipsă. În schimb, puteţi consuma vin de la hipermarket, acela sigur n-a văzut în viaţa lui boabă de strugure. Doar pastile cu E-uri şi alte prafuri din care se fac napolitane.

2. Ziua de 29 august este una de post, în care, potrivit tradiţiei, este bine să nu se mănînce pepeni, pentru că forma lor aminteşte de cea a capului.
Ştim că tradiţia populară şi dogma bisericească stă cam slab la capitolul imaginaţie. Puteau să mai bage vreo câteva sute de alimente. De ex. papanaşii. Arată ca un căpuţ de bobică. Dar de ce să nu extrapolăm şi prin asocierile de cuvinte, să dezvoltăm superstiţia până la apogeu? Eu zic să nu consumaţi sare cu iod, căci iodul apare în numele Irod, imbecilul care a şuntat capul de trupul Botezătorului. Nu jucaţi nici fotbal, că mingea aduce cu un dovleac uman, e ca şi cum ai lua la şuturi capul deja chinuit al Botezătorului.

3. Nu se mănîncă legume roşii şi nici varză pentru că pe varză ar fi fost tăiat capul profetului.
Poi, da! Şi să nu te pună Sfântul Duh al Morţii să dai fuga la vreun fast-food pentru un hamburgher, că ai terminat-o cu cele sfinte. Că acolo uiţi de varza cu maioneză şi e ca şi cum ai da cu capul Botezătorului pe răzătoare. Deci minte ascuţită să aveţi în această zi, mai bine mâncaţi un pumn de ritalin, oxibral, virocentin, să vă potenţaţi creierul la nivelul unui premiant de Nobel, că altfel uitaţi naibii şi înfulecaţi şi vreo trei sarmale. Adică, prin extrapolare, aţi fiert acum şi capul Botezătorului, după ce l-aţi tăiat şi apoi răzălit!... Clar, o zi  nefastă şi nefericită pentru gurmanzii de pretutindeni.

4. De asemenea, nu se mănîncă fructe rotunde, nuci, mere, prune care au forma capului.
Gata, e clar, nu se mănâncă nimic rotund, oval, sferic, sinusoidal, pătrat, cubic, piramidal. Ce e sigur e sigur. Mâncaţi praf de piper..., nu e bine că bobul e rotund. Alt praf... mâncaţi praful de copt, nu ştiu... praful din plicul de budincă. Mâncaţi o oaie pe varză călită... aoleu! Ce era să zic! Aţi văzut cât de uşor te poate prosti foamea? Mai bine în această zi ştergeţi doar praful, nu mâncaţi nimic. E cel mai sigur.


5. La ţară, în această zi nu se foloseşte cuţitul, totul se rupe cu mâna.
Aici e un semnal clar şi  pentru criminalii de la ţară, care folosesc cuţitul în munca lor de zi cu zi. Azi lăsaţi arma albă acasă. Rupeţi victima cu mâna! Dumnezeu poate vă v-a ierta crimele oribile, dar mai bine să nu le cumulaţi în necunoştiinţă de cauză, că nu v-aţi informat din timp cu tradiţiile creştineşti. Grijă mare! Deci rupeţi victima cu mâna, cât de greu poate fi?

joi, 23 august 2012

Jurăminte de 23 August

Co ocazia zilei de 23 August, oficialităţi politice depun reînoiesc îndoiesc jurământul faţă de Statul Român. Spicuim printre corecturile şi însemnările făcute de acestea pe foile de discurs.



Pon Ta - Premierul României
“Eu Pon Ta, jur să respect Constituţia Republicii Socialiste Chineze România şi legile (? - notă, toate?) ţării, să păstrez cu stricteţe interesul de partid, să apăr proprietatea comunistă noastră, să acţionez potrivit  pripit principiile partidului de guvernământ (care e USL acum, uraa :)!
Aşa să mă ajute Dumnezeu! Antena 3!


Moni - şomeră, viitor Minisru al Justiţiei
“Eu Moni Pivniceru, mă angajez să-mi iubesc Patria Partidul, să slujesc Poporul Puterea, să validez/invalidez legile constituţionale ale ţării, să apăr militez mutilez mutulică Statul de Drept.
Aşa să mă ajute Dumnezeu!  Tot Înainte!  Ponta, ţine minte!


Tov. Iliescu - Preş. de onoare a României
“Dragă cetăţene! Voi învăţa noi şi înalte culmi ale exerciţiului de drept în dinamica desfăşurării evenimentelor pentru a deveni fiu de nădejde al patriei mele – Republica Socialistă Romania. Voi fi credincios Partidului Comunist Român; voi respecta neabătut îndatoririle Comitetului Central Român. Aşa să mă ajute  Dumnezeu!  Lenin!  Merlin!  Minerii!!! Moscova!



Antonescu - Preş. interimar al României
"Eu, Crin. (pauză de căscat) Jur să mă dăruiesc odihnesc cu toată puterea şi priceperea pentru propăşirea (? notă, poate prăbu-?) spirituală şi materială a poporului român, să respect suspect Constituţia şi legile ţării, să apăr (pauză de căscat) democraţia mediocraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor (? adaug 7 mil. şi ceva? + neapărat căscat) ce privesc la Antenele ţării!
Aşa să-mi ajute (căscat)  Dumnezeu! Varanul! Căcărău! Noapte Bună!




Băsescu - Preş. suspendat al României
Eu, Băse, jur să-mi dăruiesc îndiguiesc toată puterea şi priceperea de căpitan pentru propăşirea (?notă, prăbu?)  spirituală spirtuală şi materială marinată a poporului român, să respect reinspectez Constituţia şi legile ţării mării, drepturile peturile şi libertăţile libaţiile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea sorbietatea, independenţa pe axa teritorială: România-Londra-Waşhington.
Aşa să-mi ajute Dumnezeu! Poseidonzeu!

marți, 21 august 2012

Despicare de clip: Solipsist





De câte ori nu ai întâlnit acea vagă senzaţie, ca o licărire, acolo unde începe partea întunecată a creierului la oameni, şi imediat simţi nevoia să faci ceva edificator? Nu neapărat util, demn de o nominalizare la premiile Nobel, cum că ai eradicat planeta de ţânţari, ci ceva simplu. Un mic testimonial. Ca o scrisoare de adio, dar cu final fericit. Să împărtăşeşti cu lumea starea ta psihotică... Când am prezentat clipul "I, Pet Goat II", nu credeam că voi face, începe această rubrică "Despicare de clip", dedicată unor opere de artă digitală, dar adevărul e că unele merită cu prisosinţă. O modalitate prin care apreciez elucubraţia rafinată a creatorului de artă digitală.




Cam aşa şi cu acest clip, cu numele desprins din perioada dadaismului de aur, anume "Solipsist", al talentatului Andrew Thomas Huang.  Dânsul a atras atenţia unor realizaţi în domeniul cinematografiei, ca şi  J.J. Abrams, (Super 8, Star Trek, Cloverfield) sau William Morris, capul di tutti capi al agenţiei WMA, cu clipul "Doll Face", unde o maşinărie cu faţă de păpuşă futurizată copiază imagini de la televizor în căutarea unei identităţi şi ajunge să-şi fractureze, într-un final, propria tehnologie avansată de viaţă. Aviz mimozelor de la noi, ce copiază imaginea unor distruse fizic şi înmormântate psihic gen Gabor, Crudu, Biance sau alte bormaşiniste de participiu feminin. 

Cenobita avidă după o faţetă iluzorie a realităţii

Privind prima oară clipul "Solipsist", simţi ca o urticarie ce seamănă discordie între proprii tăi neuroni. Te încearcă greu senzaţia de incertitudine pentru că nu desluşeşti angoasa ce anume îl încearcă pe marele creator de scurt-metraj. Tu intuieşti ceva mirobolant la mijloc. Posibil grandios. Un spectacol ce nu se opreşte vizual, nici măcar când a luat sfârşit animaţia, aceasta continuă subtil să sape în genealogia scoarţei subconştientului tău complicat. Cauţi să te identifici în opera artistului. Până la urmă intuieşti motiv de facere şi geneză. Viaţa pornind de la principiul dual, masculin şi feminin, culminând cu dialogul şi dansul nupţial al sper...micuţilor acelora, aflat undeva la jumătatea animaţiei, relevând aceeaşi zbatere a creaţiei la nivelul microcosmic. Spermicuţii aceia par de-a dreptul bizari şi haioşi, jucându-şi rolul în scena lor primordială.

Sper...micuţii dialogând despre facere

Culorile, haosul cinematic la prima vizionare, sunetul, totul potenţează imaginaţia, căutând febril să intuieşti mesajul dar, în acelaşi timp, să te laşi sedus de beţia spectacolului vizual înainte să se termine scurt-metrajul. Ei bine, în final animaţia nu-ţi oferă răspunsuri pe tavă, silogisme gen "Ana are mere. Ce prune Ana?", şi de-aici motiv să primeşti răspunsuri de la viaţă. E doar un scurtcircuit mental, menit să te smulgă de pe scaun şi să te întrebi, eu ce fac aici? În afară să plătesc lunar factura la curent? Da, te smulgi de la calculator şi te trezeşti. Exişti. Respiri uşurat, împlinit.  Te-aşezi încet la loc, sobru, ştiind ce îţi rezervă viitorul. "Cineva trebuie să plătească totuşi factura la curent!"
Cam aşa e cu acest clip, un scurtcircuit de moment în angrenajul banalitatăţii cotidiene.


duminică, 12 august 2012

Jurnal de subzistenta 2052 (ep.12)

JO-Wii 2052



Sporturile olimpice au evoluat mult până în prezent.
Unele au dispărut, exemplu, toate sporturile de apă, că e criză mondială. Acestea s-au mutat pe Wii, adică stau canotorii şi înotătorii în faţa monitoarelor şi dau din braţe şi picioare până se înroşesc cablurile de la calculatoare.

Altele au evoluat atât de mult, încât au devenit seriale de succes, cum ar fi "Fotbal", cu premii de televiziune şi coloane sonore, ce mai, artă dramatică. Au apărut sporturi noi. World of Warcraft şi Starcraft. Bat coreenii tot. Adică chinezii, că Coreea face parte din Uniunea Chnio-Feudală.

De câteva decenii, halterele masculin au fost scoase ca şi probă că nu mai avea rost. De când bieloruşii au făcut schimbare de sex la lotul masculin şi au luat toate medaliile la feminin, a surprins toate statele lumii.
Acum toţi halterofilii fac schimbare de sex, că se ridică mai puţin şi sunt şanse mai mari la aur.

La tennis e cel mai tare. Cine-l bate pe Federer. Acesta, săracul, e clonat, nici nu ştie ce e aceea copilărie. Tot la patru ani, Comitetul JO scoate o clonă nouă... rar să bată cineva pe Federer. Noroc că lui i se dă medalia de platină şi aurul revine învinsului.

Atletismul a devenit răcnet. Înainte era cam aşa şi-aşa. Alergau, mai aruncau, mai săreau pe burtă, mda. Un pic de picoteală. Acum e feroce, feroce. Răcnete. Proba de dopaj viteză e măcel. Au unii doar cap şi picioare. La propriu. Alţii au mai multe picioare. La semnalul de start, câţiva explodează acolo din cauza fluxului de substanţe pompate în ei. E ca la Formula 1 când se accidentează maşinile la start şi spectatorii leşină acolo de extaz.

În fine, am luat o medalie anul acesta. Mare bucurie. La săritura cu paraşuta de pe Staţia Spaţială Internaţională, Dumitru Zob a luat aur. Post mortem. A refuzat să-şi deschidă paraşuta până la linia de sosire. Avea nevoie de bani că altfel îi lua banca apartamentul.

Şi la gimnastică, s-a schimbat mult. Rusia, China şi SUA s-au săturat să vadă România pe podium. Acum toate probele au loc în vid. E mai uşor pentru fete acum, să nu pice de pe bârne, să sară cât sala, să facă o piruetă jumate la sol, orice numai să detroneze România de pe podium. Nu contează, aşa avem şi noi şanse la lotul de gimnastică masculin. Să facă şi băieţii rost de ceva arginţi.


vineri, 27 iulie 2012

Turx3m - Munţii Rodnei





Care n-aţi fost pe Munţii Rodnei să vă fie ruşine mică!
Te cutremuri când ajungi acolo, la poala Vârfului Pietrosu în căldarea muntoasă aflată la 1785 m, în care se fabrică norii de pe cerul Maramureşului.


Privind masivul de jos din Borşa, parcă te crezi în "Lord of the Rings" - bine, Borşa e locul special din Maramureş unde, într-adevăr, lumea fantastică a cărţilor sau a satului cântată de poeţi, cu feţi frumoşi şi ileane consânziene, se loveşte ca o meduză de asfalt cu lumea interlopă a realităţii noastre.
(Mai multe detalii la postarea: Capra neagră, unealta iadului)



Cum, dacă o iei călare pe jos până la Pietrosul Rodnei, e bine să faci ce am făcut noi, că de aia îi şi zic la postare "turism x3m", adică extrem, extrem, de 3 ori. Bagajele să fie neapărat peste 25 de kg, te opreşti întâi la o terasă din minunatul centru pestriţ al oraşului de munte şi sorbi pe îndelete între două şi nouă halbe de bere. Că e dezastru ce urmează mai încolo. Trebuie curaj şi voie bună, până atingi cota de 1750 m, unde se află cabana meteo/ştiinţifică a rezervaţiei.


Apoi mai mergi mult, mult, până ieşi din oraş. Acolo e încă o crâşmă. În sfârşit, când afli că mai ai de urcat, pe jos, încă vreo 5 ore şi juma, ştiu că vei simţi colonul încercând să scape din tine şi să rămână acolo, împrăştiat pe jos, în Borşa. Nu fii agheu, că imediat dai de nişte tufe de afine. Ele îţi vor întări muşchii dosului şi voinţa creierului şi vei rezista. Trei boabe de afine îţi vor fi suficiente.


Sus, la cota 1785, n-ai decât să leşini sau să faci pe tine de bucurie că ai ajuns. Şi merită, căci există un locaş special lângă cabană, numit "La Belvedere", care are o ferestruică strâmtă prin care poţi admira priveliştea locului... Cine ştie, poate vei avea şansa să surprinzi câteva capre negre nespălate fugărind turiştii de pe versanţi.


După cum am specificat la început, locul ăsta nu e prieten deloc cu meteorologia. Acolo mai tot timpul, timpul e probabil. Dacă dimineaţa soarele ţi-a pupat fruntea, apoi fii sigur că până seara te tună şi te murează cerul de nu poţi duce atâtea haine de schimb cu tine. Iar cu cortul... ancorează-l în pământ cu puterea minţii, nu ştiu, cu tehnici speciale de supravieţuire, că de-l vede vântul ăla care frământă norii şi le dă drumul la vale, ţi l-a luat ca pe un puf de omidă şi îl mută până la Cascada Cailor. Unii au păţit-o. 


Pe vârful Pietrosul Rodnei, aflat la 2303 metri, te aşteaptă un adăpost, vai de mama lui, dar bun în caz că norii au calculatr momentul exact când vei trece pe sub ei ca să-şi dea drumul la încărcătură. Iar jos, la cabană, ochii de vultur ai meteorologului de serviciu urmăreşte orice mişcare de turist suspect de pe versanţi. Un ceai cald şi o bucată de jar din foc vei primi cu cea mai mare bunăvoinţă, să-ţi dezusuci echipamentul şi să-ţi încălzeşti motorul locomotor pentru ziua următoare. În orice caz, Masivul Rodnei atrage turişti din lumea întreagă ca un dement, o veselie şi o bună dipoziţie ce vezi pe feţele tuturor te face să crezi că ai ajuns undeva pe la poarta raiului, ca să-ţi aştepţi rândul la perechea de aripioare, făcute din puf de îngeri.  




duminică, 22 iulie 2012

Ce sa ştii de Sf Ilie

Car de foc clasa "Ilie" model saxon

Sf. Ilie (800 B.C), acest războinic meteorolog al calendarelor creştineşti, fusese greu persecutat de diavoli pe parcursul a câtorva pagini bune din Vechiul Testament, până nu a mai rezistat psihic şi şi-a căsăpit familia. După multă silinţă şi dăruire în meseria de procuror... pardon, prooroc... în cele dumnezeieşti, a curăţat cultul lui Baal din aproape toate judeţele ţării sale, Israel. Astfel că Dumnezeu, adică Domnul Zeu al proporului cu evrei, l-a iertat! Da! Nu l-a ameninţat cu urgia iadului, pentru că presupusa zonă defavorizată nici nu exista în Vechiul Testament. Aceasta fost inventată un pic mai încolo de către capii bisericii catolice pentru controlul maselor prost educate şi veşnic nervoase, puse pe căsăpit nobilele viţe şi viţelele acestora. 


Car de foc clasa "Ilie" model chinezesc

Revenind la omul nostru biblic şi situaţia sa stânjenitoare, mai mult, Dumnezeu i-a făcut cadou un car de foc, adică o maşinărie de lux  în acea perioadă a vremurilor bibilice, care avea montat la bord un tun,  (alţii mai hateri ziceau că avea doar un bici), cu care tuna şi fulgera, spârteca şi scotea conţinutul din cohoardele teroriste drăceşti. Până când acestea au ajuns să se camufleze bine de tot, în oamenii locului, flora şi  fauna epocii, casele şi turlele bisericeşti. Cine nu-şi făcea cruce, sau nu apuca să şi-o termine, era trăznit acolo pe loc de către Ilie. Să se înveţe minte data viitoare să stea în gardă!

Car de foc clasa "Ilie" model francez

Văzând scorul mare pe care-l făcea Sf. Ilie în bătălia cu Diablo şi, mai ales, având deja strategia elaborată şi descrisă cu lux de amănunte în Apocalipsă, Dumnezeu obervă că rămâne fără adversar pentru bătălia finală aşa că a dat cu magie în Ilie şi l-a lăsat ciung de partea dreaptă  a corpului, recte ochi, ureche, braţ, picior. Astfel lui Ilie i-a scăzut proficienţa, fiind nevoit să spulbere adversarul doar cu lucrătura stângă a corpului, lucru care i-a convenit mult mai mult lui Dumnezeu, nemaifiind nevoit să-şi modifice lucrarea de doctorat "Apocalipsa după Ioan". 

Car de foc clasa "Ilie" model babilonian

Aşadar, văzând lumea creştină, iudaică şi islamică cât de hater devenise Ilie, care nu mai ţinea cont de victimele colaterale, a inventat strategii de gherilă să contracareze tacticile brutale ale acestuia. Câteva din aceste strategii au rămas şi în prezent descrise în ceea ce numim generic "Tradiţii şi obiceiuri din strămoşi". Aşadar, cum să contracarezi cât mai eficient şi cu cât mai puţine victime colaterale atacul lui Ilie?!

Car de foc clasa "Ilie" model japonez

- Trebuie să-ţi faci cruce des, căci Dumnezeu i-a zis lui Ilie, când i-a dat tunul în mână (alţii înclină că era doar un brici) : "Ilie, în toate să dai, dar în cruce nouă să nu dai!
Şi astfel, lumea noastră e antrenată din fragedă pruncie de către preoţi, părinţi, mătuşi, bunici, să facă conform normelor reglementate de biserică semnul crucii. Altfel te spulberă Sf. Ilie, chiar dacă nu plouă.  Bagă două cruci dacă crezi că pe fruntea ta scrie victimă colaterală. Semnalizează cu înflăcărare, au fost cazuri când au crăpat fetuşii în burtica mămicilor din cauza trăznetelor, pentru Ilie nimeni nu are scuză, nici măcar aia că abia ţi-ai scos mânuţa din ovul.

Car de foc clasa "Ilie" model precolumbian

- În ajunul prăznuirii zilei Sfântului Ilie, fetele să se ducă pe ogoarele semănate cu cânepă, să se dezbrace şi să se tăvălească prin cultură, căci cânepa, ştim cu toţii, e o plantă inofensivă, urâtă de către draci, neplăcând efectul acesteia de eliberare şi curăţire spirituală. Culmea, că nici autorităţilor din întreaga lume nu place cultura de cânepă din curţile şi balcoanele oamenilor, pedepsind şi chinuind cu privare de libertate cultivatorii anonimi ai acesteia. Putem extrapola, aşadar, o teoremă sau măcar o lemă, prin care observăm că dracii de atunci e aproximativ = cu autorităţile de acum.

Car de foc clasa "Ilie" model indian (vimana)

- Praznicul de Sf. Ilie marchează miezul verii pastorale, dată când le este permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână, la femeile, ibovnicele şi prietenele acestora. 
Câteodată şi la vecinele care nu consimţesc frumosul act al deflorării, nici nu înţeleg tumultul privaţiunilor vieţii de cioban, sacrificiul acestora în lupta cu ursul, râsul, codrul sau baltagul colegului oier, pentru a păstra turmele de mioare intacte, atât de folositoare comunităţilor agrare. 


Car de foc clasa "Ilie" model turcesc (Muzeul de Arheologie din Istambul)


- În dimineaţa zilei de Sf. Ilie, se culeg plante de leac, dar şi ierburi de farmece şi vrăji de vindecare. Plantele ce urmează a fi utilizate în aceste practici medicinale (încerc să fiu obiectiv dar expresia corectă e "practici magice") trebuie să fie udate de sângele unui cocoş tăiat deasupra lor. 
Deci o practică nevinovată folosită la ţară, pentru a îmbogăţi cu surplus de fier conţinutul plantelor, aflat în abundenţă în sângele de cocoş. Se ştie foarte bine că fierul intră în sinteza hemoglobinei (adică facem sânge cu el, poate interesează şi pe ciobani, spre exemplu, ei neavând acces la wikipedia sau manualul de biologie din clasa a VI-ea) şi se gaseste doar în carnea rosie (de multe ori cocoşul e roşu şi pe dinafară şi pe dinăuntru, deci are conţinut uriaş de fier). Celălalt fier, aflat în plante, se duce la muşchi şi este folosit în alte scopuri de către organism (spre exemplu, ciobanii coborâţi la sat folosesc involuntar acest aport de fier, în diferite polemici cu sătenii sedentari ai locului).

Car de foc clasa "Ilie" model preistoric

PS. Mai sunt şi ciobani care au reuşit să ia bacul şi au ajuns chair europarlamentari, deci au auzit cumva de manualul de biologie de clasa a VI-ea, posibil chiar de pe Wikipedia. Ex., Becali (vezi Profanul dintre cioban si blasfemie), un fel de prooroc care ştie sfintele scripturi pe de rost când le citeşte de pe Blackberry.

Car de foc clasa "Eagle" model american

vineri, 20 iulie 2012

Să ne punem toţi cinstiţii la gât talangă...

 
http://www.mediafax.ro/politic/consiliul-national-de-etica-ponta-nu-a-plagiat-in-teza-de-doctorat-9892152

Consiliului Naţional de Etică, aflat în subordinea ministerului Educaţiei, îl scoate pe Prim Ministrul Poantă foaie imaculată, şi fiţi atenţi cum: în concordanţă cu legislaţia în vigoare în 2003!!!! (aflată sub auspiciile Guvernului lui Năstase). Aşadar, CNE a ajuns la concluzia că plagiatul în cadrul tezei sale de doctorat nu se poate susţine. Asta după ce trei membrii ai CNA au demisionat, inclusiv preşedintele consiliului.

Ce-ar fi oare ca, ăştia care ne mai credem cinstiţi să ne agăţăm o talangă de gât şi să ne plimbăm, aşa tălăngănind, pe stradă? Când dăm bot în bot între noi să ne strângem copitele şi să ne felicităm cât de boi suntem, într-o ţară acaparată de căpuşe şi abatoare instituţionale, de minciuni şi gogoaşe ce se prind ca şi scaiul de pleoapa ochiului şi te înţeapă de câte ori întrevezi crunta realitate?

Ştiu, vom arăta într-atât de penibil încât ne vom strânge cu toţii la un loc, ne vom îngrădi cu sârmă ghimpată şi ne vom rumega furia, vom privi cu ochii  vigilenţi dar blânzi şi umezi cum se năruie dreptul nostru la libertate, cât timp se instaurarează o dictatură antidemocratică!

Haita de căpuşe e bine înarmată, luptă pentru sângele nostru până la moarte sau ia nişte ani cu suspendare, dar noi suntem mulţi, proşti de cinstiţi şi cu capul plin de idei! Idei care arată ca nişte coarne imaginare. Mda, ar trebui să învăţăm să ne folosim mai eficace capul cu coarnele alea, că nu degeaba ni le-a pus evoluţia în fruntea noastră blajină şi încreţită de griji. Societăţi civile de rumegătoare ca şi contrapartidă la grupările lor mafioate cu nume politice.

Am avut nişte remuşcări, mici ce-i drept, când am scris articolul "Năstase, judecătoarele şi lumea de apoi ". Acum nu mai am, tot ce am spus despre Ponta se pare că s-a adeverit. Ne va infesta existenţa până când lumea se va termina. Blestemul nostru. Dar ce are un început trebuie să aibă şi un sfârşit. Deci vom scăpa până la urmă şi de un herpes ca ăsta.

Update (la 12.45 p.m.-ul României)
Se pare că Prim Herpesul României, totuşi, a plagiat. 
http://www.mediafax.ro/social/comisia-de-etica-a-universitatii-bucuresti-victor-ponta-a-plagiat-in-teza-de-doctorat-9892965


"Comisia de Etică a Universităţii din Bucureşti (UB) a hotărât că Victor Ponta a plagiat în teza de doctorat, o treime din lucrare fiind copiată, "prin preluarea integrală de blocuri de text, de rânduri sau prin inversarea unor blocuri de text în raport cu sursele".

vineri, 13 iulie 2012

Despicare de clip: I, Pet Goat II



Deci avem aşa: vineri 13, vizualizări 9.666 pe blog şi un clip halucinant, încărcat de simbolisme globulare şi mesaje ocultate, ce parcă abia aşteaptă să fie despicate.

Începe cu o capră, de fapt boul caprei, care e tatuat pe tărtăcuţă cu cod de bare (666), închis într-un lagăr de concentrare (gen FEMA, că e la modă) şi rotindu-şi capul ca hipnotizatul permutat în posedatul, cu ochii goi şi bulbucaţi cât dovleceii de la Cernobâl. Noi suntem ăsta. Turma docilizată.

Apare Bush junior. Agăţat de fire. Controlat de un păpuşar la care i se văd doar mânuţele cele două. Veste bună. Ni se confirmă tuturor că Bush jr. e un idiot de păcălici lipsit de coloană vertebrală. Veste proastă, mâinile păpuşarului sunt mai solzoase ca şi laba de crocozaur. The Master Puppet. Guvernul din umbră. Dracul. Bush dansează step pe scena lumii, într-un halou de lumină sub forma unei pentagrame inversate, pe o podea cu un mozaic alb-negru, cum numai în filmele cu masoni vezi. Filmele cu ritualurile acestora, când trebuie să desfacă câte o capră şi să se joace prin maţele şi colonul acestora. Ca să ia gradul următor, că altfel îi ia dracu.

Apoi îl vedem pe Buşulică al nostru în clasa în care l-a surprins 9-11, stând ca boul pe scaun şi citind "My Pet Goat" la puradeii de grădiniţă.
Pe peretele şi tabla din spatele său se văd tot felul de desene şi mesaje liniştitoare: un penis ejaculând, un turn în flăcări, un rechin, jocul spânzurătoarea unde cuvântul "evolution" e necompletat iar omul, (umanitatea) deja spânzurat. Un creier despicat de fulger, (emisfera logică despărţită de cea emotivă, desensibilizarea umanităţii), o bufniţă ce apare şi pe bancnota de un dolar, simbolul grupării oculte "Bohemian Grove" din care face parte şi Buşulică. Mai sus, reprezentată evoluţia omenirii, de la limbric, trecând prin omul modern şi terminând cu omul spiritual, iluminat.

Buşulică se transformă apoi în Obama printr-o răsucire sau contorsionare demnă de filmele cu "Posedatul" de pe IMDb. Obama nu mai are fire, semn că ori e grad înalt în ierarhia conducătoare, ori e un fel de Puppy Master. Pe acesta îl umflă râsul, conştient de gluma bună jucată poporului american, care şi-a pus speranţa în el înspre mai bine. Însă Şi Obama e un joker de faţadă, care ne face cu ochiul (chipurile ochiul masonic, the all seeing eye). Se cacă pe el de râs până vede o fetiţă gen Alice, albă ca neaua şi blondă ca lumina soarelui, cu un măr în mână, fructul primordial. Alice simbolizează evadarea din sistem. Aceasta lasă să-i scape mărul din mână care se desface în două la picioarele lui Obama, pe tematica principiului masculin şi feminin, ce generează o floare de lotus, principiul renaşterii spirituale pe la asiaticii ăia zen de deştepţi.

Pe Obama îl apucă transpiraţia. Se întristează de parcă ar înţelege că sfârşitul sistemului materialist e aproape. Ieşim din cameră într-un peisaj glaciar, steagul SUA zboară rupt în două, pe un perete acoperit cu grafitti citim "Psalmul 23". Ăla cu moartea, preferatul filmelor chicioase de la americani. Un turn bate ceasul al 12-lea.

Două turnuri gemene de gheaţă se năruie, un alt păcălici ne descrie o piruetă finalizată cu un plonjon în gol, trimitere pesemene la nenorociţii ăia de se aruncau din turnurile gemene. Bin Laden, cu emblema CIA-ului agăţată la rever, dirijează distrugerea, câmpurile de petrol sângerează în oceane, statuia Libertăţii clădită pe un postament sub forma stelei lui David (evreii, muică, conducătorii neamurilor) se năruie ca o disperată, şi de-aici începe GREUL:

- Un foetus de pui de homo bovidae (adică turma de muritoare proaste) e investigat de un oki de alien reptilian, apoi apare Christul nostru cosmonautic călare pe barca lui Anubis, cea cu care-şi poartă morţii în lumea sa de apoi. Pe frunte are tatuat simboluri egiptene (semne clare de imixţiune a religiilor), Jesus e căzut în transă şi tremură pe ritm de delirium tremens, trimitere clară la delirul şi disperarea bisericii sau a religiilor, depăşite de nevoia de cunoaştere a umanităţii actuale. Umanitate care încearcă să se debaraseze de riturile şi dogmele religiilor, învechite mai rău ca şi praful cosmic.

- Un djinn (ca ăla din lampa lui Alladin), de fapt un demon din clasa Legiune, Familia Belzebuteanul, cu cap de televizor (trimitere la gunoiul cu care suntem asaltaţi zilnic prin intermediul media & co., realitatea falsă în care trăim intoxicaţi, matrixul lui Keanu Reeves), cu coada de şarpe înfiptă în căpuţul nevinovat al unui tinerel, urlă şi face gargară. Iar scumpuţul reprezentând pe mine şi pe tine, suspină şi delirează în timp ce belzebuteanul se alimentează cu disperarea şi chinul acestuia. Jung cunoaşte mai multe pe tema asta, aşa că întrebaţi-l pe dânsul pe Wikipedia.

- O escadrilă de avioane moderne bombardează islamul dar, la o privire mai atentă asupra acestora, distingem că ele sunt reprezentate prin echerul şi raportorul masonilor, trimitere iar la gvernul din umbră ce stăpâneşte SUA, armata americană deservind planurile acestora de ordine mondială.

- Un ins de gen masculin, noroc cu chiloţii ce îi acoperă genul, dezleagă o funduliţă roz de pe mânuţa unui copilaş african (funduliţa reprezintă ceva SIDA şi alte boli ale copilăriei?). Insul are tatuat pe mână simbolul grupării "Skull & Bones", o altă grupare ocultă din care face parte Buşulică şi o grămadă de bogătani ai globului. Puiului de negru i se aprind ochii în cap ca la un roboţel cretinel, iar acesta ţine în mână un kalaşnicov.
Megacorporaţiile globale au interese enorme să păstreze această bucată de glob într-un conflict perpetuu, societăţile de binefacere aparţinând acestor megacorporaţii, de genul "Să strângem fonduri pentru boşimani" sunt praf în oki, cât timp cu o mână ele strâng ajutoare şi cu cealaltă înarmează regimurile dictatoriale.

- Comunismul se îneacă într-o dejecţie verde, mai verde ca şi apa de canalizare de la staţia de epurare din Cernobâl, iar o chinezoaică încrâncenată flutură un steag de pace în calea unor tancuri cu colţi, într-un halou ying-yang. Tigrul chinezesc se încoardă pe spatele acesteia, până când o mână împăciuitoare îi spune să stea calmă. Capitalismul, futu-i! Cu faţă de mort şi zâmbet de politician şi joben bancar. Chinezoaica se supune învinsă.

- Apare iar Jesus Christosul într-o stare de delirium tremens avansat, tot în barca lui Anubis, penetrând o peşteră, (sau un vagin, că e mai simplu), căutând să iasă la lumină dintr-un sistem închistat, peştera începe să se năruie în spatele său. Peşti îi sar la picioare în barcă (disperaţii după venirea lui Mesia?). Mai departe vedem un deal ce aduce a siluetă de om, deoarece observăm penisul acestuia trimiţând fascicule de lumină în negura sistemului. Pe vârful penisului este o cruce, simbol al bisericii, iar înăuntru, închisă, prizonieră baba! Da, biserica este propria prizonieră, decrepită, cu ţâţe lăsate până la urechile buricului, privind în zare şi ameninţând cu toiagul. O mână dumnezeiască se coboară din cer luminând biserica, dar baba se sperie şi se retrage într-un colţ, refuzând iluminarea. Pata de virgină i se usucă de la atâta neacceptare. I s-a smuls corola de minuni a lumii! :) În scimb, copchilul acela, cu ghăoacea cerebrală spartă, scapă de djinnul, demonul, zgomotul de fond, ralitatea falsă ce sălăşluieşte în subconştientul său.

- Hai să n-o mai lungim, că deja mă dor buricele de la tastatură. Zeiţa Kali ne scoate limba, apoi alte avatare dansează într-un ritm ameţitor profeţind eliberarea din sistem. Un alt Christ se ridică deasupra sistemului actual, reprezentat printr-o armată de corporatişti la costum Armani, şi îl spulberă printr-o explozie de proporţii, un dansator dervish se ridică în spirale deasupra lumii, reprezentând şi el eliberarea spirituală.

În sfârşit, Christul plutind cu barca pe meandrele lumii penetrează sistemul învechit, iese din peştera noastră dominată de capul lui Belzebuteanul şi se trezeşte din transă. Piramide, simbol al sistemului actual, se prăbuşesc în zare, un soare nou răsare şi din când în când mai scapă câte o dejecţie solară ce spulberă decorul. Christul, în sfârşit, contemplă sau admiră lucrarea. Bună dimineaţa primăvară! Bun venit eră agrară!

luni, 9 iulie 2012

Jeg...

Voicu ştie cel mai bine, de aia ridică două mâini
Când a profeţit că vor mai trece 20 de ani până să învăţăm ce e aceea democraţie, Brucan a fost drăguţ cu noi. Noi am fost indignaţi cu el! 
N-a luat în calcul că din masa de "stupid people" se vor ridica doar jeguri ce să ne conducă politic naţia. A luat în calcul doar faptul că limbricii comunişti înfipţi în adâncul puterii vor dispărea cam în 15-20 de ani.

Nici ăştia nu mor dracului dar nici români cinstiţi, care nu ştiu nici să fure, nici să facă jocuri politice, n-au intrat în politică. Doar jeguri care consideră Constituţia un fleac pentru proşti, doar ei fac legile cum vor, îi doare-n limbric de omul de rând, fură ce mai e de furat prin ţară şi cum nu-i ajunge fură şi amărâta aia de pensie a oamenilor. Pentru că ştie, la final ia maxim 2-3 ani cu suspendare.

Şi jegurile astea politice au nişte mămici şi mătuşi atât de descurcăreţe, încât nu există suficiente săgeţi la bursă ca să reprezinte profitul firmei pe care o conduce. Şi când te gândeşti că săraca mulgea la CAP vaca!

Aşa se face că din patru ani în patru ani ajunge în Parlament tot o majoritate coruptă până în măduva oaselor însă guvernul actual a reuşit performanţa să pună în frunte un impostor, un om politic mort pentru Europa. Eram deja la coada Europei, până să ajungem sub coadă se pare că nu a durat mult. Acum suntem doar jegul Europei... Până când Europa se va scărpina sub coadă că o deranjează.

miercuri, 4 iulie 2012

Jurnal de subzistenta 2052 (ep.11)

4 iulie, date importante din istoria umanităţii


4 iulie 1776 - 13 colonii engleze din America de Nord îşi declară independenţa faţă de Marea Britanie şi crează Statele Unite ale Americii;

4 iulie 1950 - Prima emisie a postului de radio Europa Liberă;

4 iulie 1997 - Nava spaţială americană Pathfinder a aterizat pe Marte;

4 iulie 2012 - Guvernul Ponta reuşeşte o lovitură de stat în Parlamentul României. Constituţia este desfiinţată. Prim-ministrul Ponta copiază 273 de pagini din vechea constituţie. Pentru prima oară sunt incluse într-o constituţie paginile "Cuvânt înainte" şi "Erată la Băsescu";

4 iulie 2013 - Năstase devine preşedintele României. De bucurie, Moscova cedează Moldova şi Bucovina partidului de guvernământ. Tot aceasta inaugurează "Spaţiul Gulagului", în care disidenţii români pot circula în voie. "Spaţiul Schengen" este în continuare închis românilor;

4 iulie 2014 - Taiwanul atacă China şi devine în sfârşit colonie chineză;

4 iulie 2015 - Apare prima versiune de Windows pentru calculatoarele cuantice ( "Windows Asta la Vista"). Începe revoluţia maşinilor cuantice. Totodată apare filmul "Terminator 6: Penultimatum";

4 iulie 2017 - Coreea de Nord atacă Coreea de Sud şi astfel SUA devine şi ea colonie chineză;

4 iulie 2019 - România primeşte preşedinţia Consiliului Uniunii Europene în perioada iulie-decembrie 2019. Prim-Preşedintele României, d-nii Ponta Antonescu, rescrie Constituţia statelor membre ale Uniunii Europene. 475 de pagini rămân neschimbate (Conform Dex Online, ultima versiune: neschimbat = plagiat)

4 iulie 2021 - Daniel Clonatul devine patriarhul României, Ţinutului Secuiesc, Noii Ordini Europene şi Vaticanului;

4 iulie 2025 - O delegaţie din Constelaţia Orion iniţiază primul contact cu Pământul. Membrii radicali din grupul de Minorităţi Neintegrate fură motorul transcuantic al navei interstelare. Delegaţia orionă depune plângere Consiliului Galactic. Nu mai suntem primiţi în "Spaţiul Goldilocks", echivalentul "Spaţiului Schengen" de la noi;

4 iulie 2028 - Daniel Clonatul, patriarhul României, Ţinutului Secuiesc, Noii Ordini Europene şi Vaticanului se converteşte la Islam, scoate "ca prin minune" o autorizaţie de construcţie şi
ridică Biserica Noii Orânduiri a Neamurilor pe locul profeţit al celui de-al treilea templu. Pacea de 1000 de ani este profeţită, dar nu înainte de sfârşitul iminent al lumii în 2031.
4 iulie 2030 - Este prins şi executat pentru a 3-a oară inamicul numărul 1 al omenirii, teroristul Osama Bin Laden. Iliescu 2.0 iniţiază  a 7-a mineriadă a Coloniilor miniere de pe orbită şi îl îndepărtează pe Băsescu de la primăria comunei Deveselu.

4 iulie 2031 - Se amână iar sfârşitul omenirii pentru anul 20123;

4 iulie 2035 - Facebook crează un joc virtual numit "Terţiari Life". Umanitatea se mută în realitatea virtuală;

4 iulie 2037 - Uniunea Constelaţiei Orion atacă sistemul solar şi devine colonie chineză;

4 iulie 2041 - O pană de curent scoate întreaga umanitate din realitatea virtuală. Aproximativ 12 miliarde de fiinţe umane pier în câteva ore de plictiseală;

4 iulie 2052 - Trupul mi-a fost reţinut la vama orbitală deoarece nu avea la el credite de şpagă. A trebuit să-mi clonez altul şi în sfârşit  am fost acuzat de plagiat! Calea spre vârful politicii îmi este deschisă! Prim Clonul Ponta ver. 4.1 mi-a înmânat "Medalia Ordinul Copy-Paste" distincţie de onoare conferită în cadrul unicului partid de guvernământ PLSD şi al celui din opoziţie, PLSD beta.

vineri, 29 iunie 2012

Turism x3m - Cu planorul

Aerodrom Baia Mare, foto by Mihai Dan

Trebuie să împărtăşesc senzaţia simţită când m-am dat cu planorul... Extraordinară!... Când eram la vârsta de-o şchioapă visam la stele. Crescând, câte un pic, mi s-a cam tăiat pofta de ele. Am realizat cât suntem de înapoiaţi mental, vorbesc de întreaga umanitate, normal, ca să avem habar cum să ajungem la ele. Şi da, nu vorbesc de individul ca mine şi ca tine, pentru că noi nu contăm ca exponent pentru umanitate. Vorbesc de acele grupuri de interese, acele grupuri de refulaţi sociali din vârful piramidei care decid soarta globului şi îşi apără interesul împotriva tuturor. Genul de "tuturor" prea proşti ca să înţelegem importanţa evoluţiei sociale impusă de către voi, grupul desemnat ca şi păcăliciul umanităţii.

Aceştia sunt prea preocupaţi cu ridicarea în spaţiu a sute de sateliţi militari şi de gps, de parcă atâta crede SUA şi URSS că ne interesează pe noi, ca şi apogeu al civilizaţiei: unde mă aflu cât mai exact pe suprafaţa pământului, în caz că o ogivă nucleară se năpusteşte de pe orbită şi dă să scobească pământul de sub mine, suficient cât să mă scoată din ecuaţia umană. Cam la asta s-a redus toată cucerirea cosmosului pentru încă câteva zeci de generaţii. Trăim într-o societate care se oriplează pe ea de o frică, o frică impusă, frica iernii nucleare! Deci tu care eşti, cuceritorule spaţial şi în căutare de aventură rafinată, stai molcom unde eşti  căci nu ne-am depăşit minunata condiţie de babuini călare pe măturică. Trăim încă într-un specacol ridicol de ardere a vrăjitoarelor de pe scena politică, un alt exponent impus tot de către voi, păcăliciolor, din vârf de piramidă!...

Noroc cu câţiva dintre noi, visătorii spaţiului, de la cluburi de parapantişti şi planorişti şi până la scriitorii de sf, încă nu renunţăm la principiul predestinat. Ar fi culmea, la cât de insignifiant şi mărunt se vede Pământul din perspectiva universului, să ne ramolim aici şi să lăsăm vastitatea cosmosului pierdută pentru umanitate. Mda, m-am luat cu vorba, şi eu care vroaim doar să vă descriu cum m-am dat cu planorul... Mai bine băgaţi video:




duminică, 24 iunie 2012

Ce să ştii de sânziene


 

1. în credinţa populară, Sânzienele sunt considerate a fi divinităţi nocturne ascunse prin padurile întunecate, neumblate de om. Conform traditţei, Sânzienele umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă şi dansează, împart rod holdelor,  înmulţesc animalele şi păsările, tămăduiesc bolile, umplu de fecunditate femeile căsătorite.

Cum populaţia de la ţară emigrează în căutare de rod şi trai mai bun pe tarlalele occidentale, trebuie să râmână cineva şi lângă ogradă se întregească tradiţia (adică mai e cine s-o mai facă?), să reproducă plantele, să pedigrească animalele, să cotcodăcească păsările, să fecundească femeile, cele căsătorite şi pline de pârg ale plecaţilor în străinătate, oricum mai contează?!
Că totul e superstiţie sau e tradiţie, coincidenţă sau minune, se pare că doar Sânzienele au mai rămas care să lucreze calendaristic şi agrar la noi în ţară!


2. Sânzienele se răzbună pe femeile care nu ţin sărbătoarea de pe 24 iunie, pocindu-le gura.
Şi da, aşa e! Nu e coincidenţă faptul că femeile care nu ţin sărbătoarea se trezesc pocite la gură. Bine, coincidenţă sau adevăr, hai să vedem: se trezeşte femeia de dimineaţă, face focul, mătură tinda, hrăneşte animalul, hrăneşte poiata, spală chimeşa, calcă nădragul, coace merindea, dă bani animalului să se cinstească la crâşmă, îl aşteaptă să vină de la muncă, nici nu mai apucă săraca să ţină motiv de sărbătoare. N-are nici o şansă să iasă totul perfect. Orice-ar face sărbătorita, animalul găseşte motiv s-o pocească la gură.


3. Nici bărbăţii nu scapă uşor. Pe cei care au jurat strâmb vreodată, sau au facut alt rău, îi aşteaptă pedepse îngrozitoare, despre Sanziene ştiindu-se că sunt mari iubitoare de dreptate.
Înclin să cred că nu! Sânzienele noastre  vorace după dreptate au emigrat demult de la noi din ţară. Căci nu e de mirare cum nimeni nu  e lovit de acele pedepse îngrozitoare, nedreptatea prosperă la nivel înalt, nu mai comentez. .
Sau le-au pocit sistemul agrar la gură, şi de-atunci toate merg toate strună  în ţară.


4. Bătrânii vorbesc că în noaptea de Sânziene, ielele se adună şi dansează în padure. Cine le vede rămâne mut pentru totdeauna sau damblageşte.
Bătrânii când vorbesc de Sânziene, vorbeşte damigeana din ei. Cum, la un moment dat, damigeana se goleşte, aceştia rămân muţi. Sau vorba de sus şi a lu Vanghelie, ei se damblageşte. Aşa că, ascultătorul sau culegătorul de tradiţii şi mituri agrare rămâne cu o incertitudine frustrantă. Şi totuşi, unde stau ielele astea, dezbrăcate săracele şi singurele în pădurea mare?!


5. Pentru a scăpa de boli, fetele şi nevestele se scaldă ritual în ape curgătoare iar pentru a se umple de fertilitate, femeile se tăvălesc dezbrăcate în rouă, dimineaţa, înainte de răsăritul Soarelui.
Deci, vedeţi? Nimeni nu a văzut ielele. N-are cum. Ar vrea, căutătorul de mituri populare s-a pornit de dimineaţă înspre pădure şi când colo a dat de lelea Floare tăvălită în iarbă. Apoi lelea Măriuca, la fel, toată acoperită de rouă, aştepta mai la vale. Şi tot aşa, până la intrarea în pădure, toate lelele din sat ies toate să se bronzeze la soare. Lasă, că or fi iele şi la anul care vine!

joi, 21 iunie 2012

Năstase şi instinctul de supravieţuire


Cine a văzut vreodată gâtul lui Năstase? Exact, Năstase n-are gât. Sau nu mai are demult. Conform evoluţiei, animalul se adaptează factorilor geo-climatici şi la noi, bineînţeles, politici. Aţi văzut vreodată vreun baron politic cu gât? Nu!

Se vede doar o guşă imensă cu doi ochi porcini ce se prelungeşte până dincolo de buric. Buric aflat la nivelul genunchilor, după cum aţi descoperit cei care aveţi un spirit acut de observaţie. Aceasta împresoară creierul de reptilă de jur împrejur, dizolvând organele neesenţiale, cum ar fi conştiinţa, afecţiunea, demnitatea, pentru a-l scălda într-o baie de lipide nutritive.

De ce pomenesc de creierul reptilian? Pentru că acesta este primitiv, arhaic, mic şi visceral. Însă complex în natura sa primară, fiind sediul pornirilor instinctuale, agresivitatea, ura, frica, dezmăţul, lupta pentru teritoriu, supravieţuire prin orice mijloc, fuga de la locul faptei. La fel ca orice sediu de partid politic apărut după revoluţie.

La un om normal guşa s-ar opri la urechi, dar la aceste baloane politice guşa a înghiţit demult chiar şi fizionomia cefei.
Electoratul şi mai ales cetăţeanul neavizat şi scârbit să mai voteze afirmă deseori - "Uite şi la dirijabilul acela local, de la FSN-PSD-PDL-PC-ş.a.m.d., ce munte de ceafă lată are!"

Nu e ceafă, observatorule neavizat, e tot guşa şi dacă mai stai mult şi te mijeşti la ea, aceasta se deplasează abia sesizabil înspre tine şi te va înghiţi ca pe un pui de râmă. Îţi va dizolva demnitatea, principiile, raţiunea şi te va scuipa înapoi ca pe un exoschelet introvertit şi golit de măruntaie, bun doar să părăseşti ţara de origine şi să lucrezi ca un sclav peste hotare.

Evoluţia a ajuns până acolo, pentru specii politice gen Năstase, încât apendicele acela numit gât, ce leagă stomacul de creierul de reptilă, a dispărut complet din anatomia acestora. Năstase oriunde s-ar fi împuşcat , chiar dacă ochea de exemplu în talpa piciorului, unde-i bate probabil inima, tot în guşă nimerea.

Aşa că Năstase nu a dat dovadă de laşitate pentru că s-a împuşcat în guşă. Nu. La câte tunuri politice a tras Năstase, în îndelungata sa misiune de subminare a economiei ţării şi ridicare a rangului corupţiei la nivel de politică de stat, un glonţuleţ de pistol nu avea cum să-l termine. Îl va ţine doar o perioadă bună spitalizat, cât să scape de puşcărie.  Nicidecum un spectacol grosier cu intenţie de sinucidere ci pur şi simplu un instinct normal de conservare a guşei, un act politic de supravieţuire a principiilor lui Năstase. Atât l-a dus mintea. Pardon, guşa.

luni, 4 iunie 2012

Jurnal de subzistenta 2052 (ep.10)

1 iunie - Ziua internaţională a copilului


În zilele noastre, petrecând mai mult conectaţi în Terţiari Life, natalitatea a scăzut îngrijorător. Pământul e suprapoulat dar realitatea virtuală e practic goală. Giga-terabiţii noştri de informaţie sunt insignifianţi în imensitatea vidului virtual.  Zgârie-norii urbani au devenit de fapt nişte servere imense în care suntem depozitaţi de la naştere şi până la nemurirea virtuală, conectaţi în Terţiari Life. Google it! Rar se întâmplă ca cineva să părăsească realitatea virtuală. Ori ai fost obraznic ca şi mine împotriva măsurilor NWO şi scos la muncă silnică în realitatea normală, ori ai atâţia bani strânşi cu pricepere de părinţii şi bunicii părinţilor tăi, încât îţi trăieşti viaţa normală ca şi cum ai fi în realitatea virtuală.

La mina de pe orbită, unde lucrez în folosul comunităţii virtuale, am auzit că de 1 iunie vom sărbători cu toţii Ziua Copilului. Cum dracu, m-am întrebat, că nu sunt copii pe orbită?! Ne-au încolonat pe toţi frumos şi ne-au injectat docilinel. Ştiţi ce e docilin, substanţa aceea pe care holodocul o injectează în tuburile preostat când provoci agitaţie şi înjuri camerele de supraveghere NWO din realitatea virtuală. Ei bine, docilinel e substanţa care, odată ajunsă în organism, nu doar că te face mai docil, ci îţi dă şi o minte de copil. 

La început eram confuz. Nu înţelegeam de ce roiuri de mineri îţi luau zborul de pe asteroid, se înscriau pe orbita Pământului şi se prăbuşeau pe acesta ca o ploaie de stele, în explozii de acadele şi căţeluşi de pluşi. Sau alţii ridicau buldozerele neutrino în braţe şi le aruncau după colegii de muncă, aceştia în loc să se facă  piftie, smulgeau câte o staţie de epurare sau un centru de exploatare şi o spărgeau în fruntea colegilor. Şi toţi minerii beau lapte cu paiul şi trăgeau pe nas pacheţele de cacao şi jeleuri. Mi-am zis, cu mintea amorţită de copil, că aşa ceva nu se poate. Atunci am înţeles. Eram în realitatea virtuală.

În secunda următoare am întrebat sistemul dacă eram în Terţiari Life sau doar o proiecţie locală pe orbită. Nu! Eram în Terţiari Life! Atât mi-a trebuit. M-am teleportat pe Pământ.
M-am dus la un Centru de Orientare Electorală şi m-am înscris îm partidul P-LSD. M-am înscris şi în partidul de opoziţie P-LSD beta, pentru orice eventualitate. Fiind un redus cu minte de copil, dovadă IQ-ul meu de 35, m-au acceptat cu bucurie, mi-au promis un viitor luminos, mi-au prescris pedeapsa şi imediat mi-am transferat trupul de pe orbită. N-a fost greu că deja aveam relaţii. Ce prost am fost că am stat anarhist o viaţă întreagă virtuală, protestând în faţa camerelor de supraveghere! Acum, la putere sau în opoziţie, pot să fac ce vreau. Bine, la început îmi va fi mai greu. Trebuie să-mi scot cumva docilinelul din minte. Altfel, rămân politician toată viaţa!