Citadela de steril - 07

Partea 6 aici

Supermarket Golden Staul

     Urmă o zi senină în oraşul Curcubeni. Un soare splendid se cocoţă pe cer şi niciun norişor, o zi normală şi frumoasă, de parcă nu s-ar fi petrecut nimic semnificativ în oraş. Lumea vorbea în general  nimicuri cotidiene: vremea de afară, faptul că în sfârşit s-a deschis un supermarket în oraş. Din parcarea supermarketului „Golden Staul”, Anabela Maxim transmitea în direct pentru ştirile de la postul local de televiziune:
- ...deşi şi-a deschis porţile de nici cinci zile, supermarketul „Golden Staul” nu mai face faţă invaziei de cumpărători, majoritatea foşti mineri disponibilizaţi. Aceştia, după ce au intrat în posesia cardurilor cu salariile compensatorii, au asaltat rafturile şi au cumpărat de la produse industriale, până la cele electro-casnice, televizoare cu plasmă, dvd-playere, play-stationuri, i-poduri, desktopuri... Este o adevărată frenezie. Priviţi cum inclusiv cărucioarele supermarketului sunt înghesuite în portbagajele maşinilor, umplute până la refuz!
Cameramanul Caraiman, cu capul bandajat ca la o mumie, cu o fantă pe faţă cât să-i lase un ochi să privească prin camera de filmat, făcea cu greu o piruetă, baleind parcarea supermarketului. Într-adevăr,  foştii mineri se pare că au golit tot magazinul, pentru că unii înghesuiau inclusiv cărucioarele în maşinile personale. Alţii le agăţau la biciclete pe post de remorcă sau le târau după ei spre staţia de autobuz din apropiere.
    Mirel, proaspăt angajat şi îmbrăcat elegant în salopeta roşie a supermarketului, stătea năuc în mijlocul parcării, neavând ce cărucioare să aranjeze, pentru că doi foşti mineri începuseră să urle şi să mârâie la el să-şi ia mâinile de pe cărucioare:
- Mă, mucosule, nu te atinge de marfa mea!...
- Nea Dovleac, dar trebuie să duc căruciorul înapoi...
- Am plătit toată marfa, băi muce, nu-ţi dau nimic! Inclusiv plase  gratis am primit şi nimeni nu a spus nimic de cărucior, aşa că mişcă-n curu' meu de-aici. Golanule!
- Vrei să-mi iei căruciorul? Te bat mă, de te storc, noroc că te cunosc! Caută-ţi alt cărucior, ăsta-i al meu!
- Domnu' Moroianu, da' căruciorul e proprietatea magazinului... trebuie returnate!
- Îţi returnez eu un târnăcop peste falcă. Auzi la el... Poi l-am găsit la intrare, nu vezi anunţul, mă praştie? „De aici puteţi lua cărucioare!”
    Nu după mult timp, imediat ce parcarea se goli de lume, Anabela, reveni în faţa camerei de filmat şi citea de pe un bileţel primit de la conducerea supermarketului:
- Tocmai am primit un comunicat de presă de la conducerea supermarketului „Golden Staul”, cum că acesta a fost nevoit deja să-şi reducă personalul din cauza lipsei de mărfuri şi îşi va închide porţile pe o perioadă nedeterminată.
Un manager de la resurse umane, însoţit de juristul supermarketului, nimeni altul decât Dorel Pănică Botez, fiul iubitului primar din Curcubeni, se apropie de Mirel şi îl anunţă manierat.
- Ne pare rău, stimate angajat, dar postul dumneavoastră tocmai a fost desfiinţat din cauza reducerii de personal. Sunteţi concediat!
- Dar abia m-am angajat, trebuie să-mi daţi un preaviz de cinşpe zile, aşa e legea!
- Ha, ha, auzi la el. Legea! surâse binedispus managerul. Nu mai sunt cărucioare de adunat, nu mai avem nevoie de tine. La revedere!
- Dar vă rog, domnuu', am de plătit rate! Ştiţi, mi-am luat un călcător cu şapte viteze şi-n treizeci de rate, ca să-mi calc uniforma primită de la „Golden Staul”!
- Vă rog, fără scandal, ne comportăm civilizat, da? Extraordinar cât tupeu pe angajaţii ăştia!
Managerul se întoarse spre Dorel şi îi ordonă iritat:
- Să-i dai penalizare la salariu, cât tupeu! Să se înveţe minte!
- Îmi pare rău, dar nu mai putem, tocmai a fost concediat!
- Atunci angajează-l şi dă-l afară din nou! Ce naiba, eu să mă gândesc la toate?
- Nu se poate, domnule manager, nu mai avem nici marfă, nici cărucioare de aranjat! Nu ne mai permitem să angajăm nici măcar o musculiţă, nimic, nimicuţa! Am redus tot personalul... am mai rămas doar noi doi...
- Da? Atunci, domnule jurist, eşti şi tu concediat! Hahaha... am mai dat încă pe unul afară!
    Întristat că şi-a pierdut locul de muncă, Mirel se îndepărtă încet spre ieşirea oraşului, apoi urcă pe o haldă de steril. Era atras de un zgomot. Se auzea o muzică de petrecere, iar curiozitatea îl împinse să urce halda înaltă cât două etaje de bloc. Acolo rămase încremenit de uimire şi dezgust, căci sute de mineri chefuiau şi se distrau, urlau de bucurie, în acompaniamentul a  trei persoane de vază din oraş – Turturică, liderul sindical, primarul Bureţel şi fiul său, Dorel, ce tocmai sosise de la supermarket. Bineînţeles, şi aici a fost amenajat un podium, de la care Turturică se adresa în acel moment minerilor:
- Vă mulţumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce aţi demonstrat în aceste zile, că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde la bine, dar mai ales la greu!
Minerii urlau şi chioteau entuziasmaţi, se prindeau iar în hora bucuriei. Turturică încheie în aplauzele mulţimii:
-  Iar acum, a venit momentul să sărbătorim... şi să bem!
Turturică coborî de pe scena improvizată să danseze periniţa în mijlocul horii uriaşe de mineri disponibilizaţi. Amurgul serii se lăsă peste Curcubeni, învăluind citadela minieră în tăcere. Doar pe halda de steril se mai auzeau acordurile muzicale de la Maria Tănase: „M-am jurat că n-oi mai be / Dirli-didi-didi, darli-dar-li-da / Dar eu nu mă pot ţine / Dirli-didi-didi, darli-dar-li-da!”

Iarna campaniilor electorale

Aş propune o lege, ca de mâine înainte, campaniile electorale să se desfăşoare în perioada anotimpului rece. Totată lumea ar avea de câştigat, nu doar politicienii împărţind mărinimoşi din traista lor goală cu promisiuni electorale.

Uraa! Iarna vine politicianul să ne cureţe şoseaua!

Să vezi tu, lume, ce curate ar fi drumurile judeţene, fărăr pic de zăpadă, când autobuzele încărcate cu alegători devotaţi, merg din sat în sat să voteze!
Să vezi ce curate ar fi drumurile citadelei, la ora şase dimineaţa, ce ar alerga maşinile de deszăpezit să cureţe troienele din curtea colegiilor electorale!
Poate, poate, se trezeşte electoratul şi merge la vot! Căci, să voteze doar neamurile candidatului şi ale partidului, nici aşa democraţie să funcţioneze!

Unde s-a mai văzut ca la noi, deszăpezitul să coste de patru ori mai mult faţă de cel din Finlanda? Finlanda e toată sub nămeţi, de fapt toţi nămeţii sunt o Finlanda, de ce acolo e mai ieftin? Poate doar în Somalia ar fi la fel de scump ca la noi, căci ei ar cerceta dracului în laborator pumnul ăla de zăpadă picat din cer şi s-ar mira ştiinţific cum de urgia zăpezii i-a atacat subit  în arşiţa iernii.

Prin urmare, ar deszăpezi candidatul pe banii săi de campanie electorală drumurile judeţene şi naţionale. Nu bine-ar fi? Şi-aşa apoi trebuie să slujească interesele celor ce i-au plătit campania şi nu mai are timp de noi, vulgul, ultima speţă din categoria noastră socială. Măcar să ieşim şi noi, electoratul, cu ceva câştig din tărăşenia asta!

Ce s-ar mai plimba candidatul, cu autobuzul său împodobit cu steguleţe şi betele ca un pom de crăciun, din sat în sat, din cârciumă în cârciumă, în căutarea alegătorilor! Şi să promită acolo, pe loc: "Fraţilor, am venit să vă salvez, am venit să vă deszăpezesc trotuarul!" Şi, imediat, staff-ul său ar scoate hârleţii şi lopeţile din autobuzul candidatului şi ar curăţa munţii de zăpadă şi gheţurile. Şi, uite-aşa, s-ar îndeplini măcar una şi unica dintre promisiunile sale electorale!

Ce să ştii de Dragobete

Cum Valentin e un împrumutat cu mare tam-tam de către acest creditor al audienţelor ce se numeşte Pro TV, acum un sfert de sfert de secol, noi vom rămâne mulţi, veci pururi, fani de-ai lui  Dragobete, sărbătorit imediat în popor.

Deci, în sfânta lună a revenirii la viaţă, zămislită din vintrele geto-dăceşti ale lui Sir Dragobete, aducător de dragoste şi organigrame cu orgasme în rândurile cetelor femeieşti, sabotăm pe această cale acest incest cultural provenit din Sf. Valentin şi revenim la ale noastre datini strămoşeşti, repetând exhaustiv şi la nesfârşit cuvântul Dragobete. Deci, ce să ştii de Dragobete?! Urmează, dragă culegătorule de inimi! Aşadar, pune-ţi centura cosită din fire de ghiocei şi lasă-te purtat de unda ce se izvoară din cei doi sâni de primăvară:

1. Deci votează cu Dargobete, acest vrăjitor de inimi strămoşeşti, patronul fecioarelor de bordei şi nu de bordel. 
Bordel e lăcaşul unde audienţe de genul PRO TV şi ACASĂ TV ne umple până la refuz ecranul televizoarelor cu nuri tumefiaţi de Nikita, Tonciu, Senzuala, Moni, Andreşan, Sânziana Buruiana (ce frumos şi dihotomic concept) doar pentru, mă repet, audienţe chicioase.  Şi nu tributari unor datini de la noi din ogradă, pentru care încercăm un dram de respect, doar aşa, într-o doară.

2. Fetele strâng în această zi ghiocei, viorele şi tămâioase, pe care le pun la icoane, pentru a le păstra până la Sânziene.
E uşor în a cădea în ridicolul prezentului, aşadar ne rezumăm la inocenţa trecutului. Fetelor, le stătea gândul în a face ierbare la greu, toate sperând să devină botaniste! Nu era uşor pe-atunci, când ursitul conducea doar un coviltir sau o turmă de miei, d'apoi acum când posibilul ştietor de "Top Gear" are deja în poiată un Maybach sau un Audi A-Q7 Transpirăr!

3. În dimineaţa zilei de Dragobete fetele şi femeile tinere strâng zapada proaspătă, o topesc şi se spală cu apa astfel obţinută pe cap, sperând că vor avea părul şi tenul plăcute admiratorilor.
Deci ce vremuri frumoase, ce plăpânde şi nevinovate obiceiuri încercau fetele noastre, zămislite pe vatra sătească! Nu tu balsamuri epice cu arginină spre a-l combate pe Moş Mătreaţă, nu tu tinctură din solzi de panda frecată la profunzimea rădăcinilor, nu tu reclamă la fortificat firele de păr... Nu! Doar apă opărită din zăpada adunată cu spor. Pentru impresionatul jumătăţilor. Adică dovleacul ce vă va lua de mână ca pe consoarta viselor! Care vă va vedea odată şi-odată şi-n ipostaza dimineţilor: fără ojă, fără scoarţă, fără aşchii, fără doze de machiat aştrii. Adică aştrii din ochii tăi, ai intuit bine, draga mea!

4. Uneori, fetele se acuză unele pe altele pentru farmecele de urâciune făcute împotriva adversarelor...
Serios, de ce vă tot certaţi?! Şi de Sf. Andrei şi de Ignat şi de Dragobete, numa vă certaţi! Ce datini aveţi, în care măcar odată de cosiţe să nu vă apucaţi? Ar fi Apocalipsa dar asta nu se vrea a fi datină, ci strecurătoare, deci nu vă mai certaţi! :)

5. Păsările neîmperecheate acum rămân fără pui peste vară...
Ia mai comentaţi şi voi de vreţi, eu am de însămânţat două ture de castraveţi! :p

Turism X3M: Varză a la Cluj

Aah Cluj! Clujul nostru cel de toate zilele. Napoca noastră cea de toate nopţile. Veneţie a Ardealului şi capitala de suflet a ungureanului! Locul de petrecanie a grofului şi de propăşire a Bocului! De naştere a lui Iuliu Maniu şi de nem tudom a Tőkés-ului. Bastionul croitorilor în epoca medievalului şi piramida Caritas-ului în epoca Funarului...

Bastionul Croitorilor... Putea fi mai rău, la noi în MM avem bastionul Măcelarilor

Dar destul cu varza asta à la Cluj. Să trecem la lucruri mai puţin incitante. Şi să revenim la normalitate.

Am fost prin Cluj în treacăt, printre altele să strig ca un apucat "Acest tratat trebuie anulat", adică am protestat împotriva Acta între 6 şi 6 juma după-masa. E destul pentru unul ca mine, venit la Kolozsvári în capitală cu treburi de provincial trecut în treacăt.  Am ţinut neapărat cu o zi înainte să vizitez fabrica de bere Ursus. Mi se pare normal. Ca fost student clujean care a băut bere clujeană, la fel cum studentul timişorean bea doar bere timişoreană, am ţinut să vizitez locul de baştină, ce a fost ca un pol negativ pentru soarta multora ca mine, într-o lume pozitivă făcută doar pentru studiat şi învăţat.

Interior cu butoaie de inox şi parchet laminat

Fabrica de bere s-a desfiinţat de ceva vreme. În prezent, în încinta sa se întinde o ditamai berărie cu bar şi loc de înfulecat, întinsă pe mai multe săli cu boltă înaltă, de care atârnă candelabre imense cu  abajururi, alcătuite din sute de sticle de bere. Butoaie imense de inox fermentează bere nefiltrată sub privirile comesenilor veniţi să facă gura apă. Clipul turului berăriei merită o savurare de-oleacă.

Imediat după demonstraţia împotriva tratatului ACTA, la care au tot venit şi plecat cel puţin două mii de persoane, nu cum zic ziarele doar câteva sute ce s-au perindat, am alergat. Muşcat de ger. Şi înţepat la inimă de amploarea evenimentelor la care luam inoportun parte. La al patrulea etaj de la Central unde, s-a făcut tot aşa, un ditamai lăcaş de cult al degustătorilor de bere nefiltrată de pretutindeni. Klausen Burger se numea. Bagă un tur virtual. Au cântat o trupă gen Mekanicii, am degustat berea casei, apoi cea bavareză, apoi încă una bavareză şi tot aşa, până când s-a înseninat. Bun.

Protest în care să consemnez că am fost acolo.

Pentru cei mai menestreli din fire, ce posedă un simţ zglobiu de retro într-ale lor vine, să caute de My Way sau Janis unde cântă oleacă Aminda & Hazard. Buni ei, bună ea. Bună. Tot aşa, până-i bună-dimineaţa. Pentru houseri, tranceri, dnb şi raveri, încercaţi la Obsession. E loc de întors şi e unul dintre cele mai mari cluburi din ţară. Nu se comapară cu fostul Huly-Guly din Mănăşturul anilor  o mie nouă sute nouăzeci şi până  când a fost închis, din cauza supradozelor de droguri lăsate cu victime colaterale, iniţiate cu predilecţie de  către stormtrooperii de Mănăştur. Dar vremurile s-au mai schimbat, la fel cum trecutul în prezent şi prezentul în capitalismul câtorva.

Vedere din telegondola imaginată de Funar

Care te plimbi ziua prin preajma centrului istoric, include în traseul tău minunat următoarele obiective: Biblioteca Centrală Universitară şi Parcul Central, Biserica Sf. Mihail şi Statuia lui Matei Corvin, Universitatea Babeş-Bolyai, Bastionul Croitorilor, bisericile Calvaria şi Franciscană, Cimitirul Evreilor şi Grădina Botanică, Teatrul Naţional şi Opera Maghiară, Pădurea Hoia-Baciu, da exact, cea cu o.z.n-uri şi fenomene endo şi ectoplasmatice, apoi muzeele de artă, istorie şi speologie, catacombele de sub Cluj, săpate pe vremea iezuiţilor. Da, de aceea umbla la un moment dat un zvon prin Cluj că Funar, primarul de veci de-atunci, avea planuri de metrou. Căci galeriile sunt largi, lungi şi seci. Bune de scăpat din calea năvălitorilor, căci acesta a fost scopul ctitoririi lor. Dacă crezi că n-ai aprofundat istoricul de Cluj destul, bagă aici la "Febra Sesiunii", o nuvelă, pentru care am studiat Clujul bine. Adică cam pe vremea studenţiei.

Şi râmele zbiară

Sunt ca un urs polar cu ochelari

Guvernul Ungureanu a fost învestit în funcţie cu 237 de voturi pentru.
În discursul său demagogic şi împăciuitor deopotrivă, Ponta a declarat că USL ar putea sprijini actualul Guvern, dacă sunt satisfăcute vreo câteva cinşpe condiţii dintre care vreo trei-patru la limita imposibilului.

Să nu uit de tati, de Mitrea, De Bombo, de Carlo, De Mao, de poanta cu Udrea

Două voturi au fost împotrivă, unul dintre acestea aparţinând finului lui Geoana, ce stătea cuminte în prima bancă a Parlamentului pe locul ocupat de-obicei de Crin Antonescu. Ca dovadă că în Parlament toţi sunt rude, numai cu noi nu. Mircea Geoană în rol de senator independent s-a abţinut să-şi exprime votul. De când cu sechelele rămase de la candidatura pentru preşedinţie, se abţine să-şi cerceteze şi propria umbră, să nu cumva să deranjeze echilibrul universului, cometelor şi astrelor ce ard pe spectrul flăcărilor mov.

Mmm.. Oare eu ce culoare politică mai am?

Premierul desemnat Mihai Răzvan Ungureanu şi-a prezentat în faţa parlamentului programul de guvernare.  "Propun un ...-- --- -..  -.. .  --. ..- ...- . .-. -. .- .-. .  .--. .-. .- --. -- .- - .. -.-. --..--  --- -. . ... -  ... ..  -- --- -.. . .-. -. --..--  .. -.  -.-. .- .-. .  ... .-  ... .  .--. --- .- - .-  .-. . -.-. ..- -. --- .- ... - fiecare cetăţean. ", a spus Ungureanu.
Cu alte cuvinte, de discursuri s-a cam săturat populaţia ţării, cuvintele contând mai puţin, aşteptând faptele. De aceea orice discurs auzit din gura politicienilor, în prezent sună ca şi un cod morse în urechile celor mulţi  şi muţi de acasă. 

Şi cu mine cine mai votează?

Crin Antonescu a rămas de cuc să zbiere trădare, la sediul partidului liberal, către colegii lui de opoziţie. Doar Băsescu a rămas ca un calm oceanic, dejucând şi întorcând în favoarea sa toate piesele de pe tabla de table,  scoţând din casă toate căpuşele din fosta guvernare şi dând marţ la opoziţie. 

Şi astfel, doar câteva râme mai zbiară.

Eu tot la mine mă gândesc

Citadela de steril - 06

Partea 5 aici

       În centrul vechi al oraşului, chiar în faţa Universităţii Miniere a fost amplasată o statuie ce reprezenta un tânăr în robă studenţească. Acesta ţinea într-o mână un picamăr sprijinit lângă picior, în cealaltă o carte deschisă, întinsă în dreptul ochilor. Pe soclul statuii erau inscripţionate cuvintele: „Ex Libris - Fiat Lux”. Vreo treizeci de tineri studenţi protestau pe spaţiul verde din jurul acesteia. Pe pancarte erau înscrise mesajele: „Intelectualitatea sprijină mineritul”, „Ne închideţi minele, ne închideţi viitorul!”, „Mineri + Ingineri = Bazinul Curcubeni!”

      Anabela Maxim relatează de la faţa locului protestul studenţilor universităţii miniere:

- ...dacă până acum doleanţele studenţilor Universităţii Miniere însemnau subvenţii mai mari pentru cămine, condiţii mai bune pentru studii, tichete de masă sau burse mai mari, în această dimineaţă, aceştia au aderat în unanimitate la revendicările minerilor. Aceasta demonstrează încă o dată conştientizarea din partea tinerilor a adevăratelor probleme ce apasă nu doar oraşul, ci însăşi societatea noastră.

     În studioul de televiziune „Maxim TV”, publicul aplaudă cu entuziasm. Moderatorul Crainic Trandafir se adresă invitatului său, profesorul Ţiţeanu:

- Domnule Ţiţeanu, acum vă întreb în postura de profesor şi de intelectual al comunităţii noastre miniereşti. De ce studenţii au schimbat brusc tactica, sprijinind demonstraţia minerilor în această dimineaţă?

- Dar e normal, domnule Crainic, staţi să vă spun de ce. Studenţii, de când e lumea şi pământul, revendică aceleaşi veşnice probleme - condiţii mai bune de cazare, subvenţii, burse... etcaetera, dar nu le-au obţinut niciodată. În schimb, au plictisit autorităţile dom'le. Au plictisit de moarte guvernul. Când aude de studentul intelectual, intră guvernul în vacanţă parlamentară. S-a plictisit lumea, nu-i mai ia nimeni în serios, domnule Crainic! Oricum nu ar rezolva nimic, studentul face măcar o grevă generală pe an, să mai chiulească de la cursuri, să mai facă în ciudă autorităţilor că mai există şi ei, că au diplome de bac luate... că îşi vor lua şi diplomele de absolvenţi intelectuali... Înţelegeţi, domnule, cum stă treaba? Mulţi oameni din politică n-au nici măcar gimnaziul luat, ce să mai vorbim de bac, dom'le...

- Da, foarte bună şi clară observaţia, domnule profesor. Dar dumneavoastră, domnule Bideanu? Ne ziceţi ceva pe această temă, ne arătaţi ceva?

- Mda... mai bine v-aş arăta ceva, că ştiţi cum se zice, o imagine face cât o mie de cuvinte...

- Aşa este, domnule Bideanu. Aşadar ce ne arată un reprezentant al oamenilor de afaceri din România?

- Un filmuleţ de când eram făcut pionier, domnu' Crainic, în clasa a II-a!

Crainic, fixându-l pe Bideanu, clipea mut de uimire.

- Ăăă... superb. Publicitate!

    Pe ecrane rulează spot cu Mama Verdana: „O adevărată minune Dumnezeiască... Singura tămăduitoare acceptată de biserica catolică, creştină şi ortodoxă. Trimite problema, amărăciunea sau dorinţa ta prin SMS şi Mama Verdana te va ajuta: Dezleagă cununii. Prezice dezastre globale. Câştigi în afaceri cu statul. Câştigi garantat la Loto. Ştie blesteme uluitoare. Îţi aduce iubita înapoi. Dezbină familii fericite. Recuperează TVA-ul de la stat. Sfinţeşte maşini şi SUV-uri. Te scapă şi te-apucă de băut. Cumpără argint viu. Desface câteva farmece. Îţi dezleagă cuvintele încrucişate. Tămăduieşte şi dă boli. Citeşte viitorul în maţe fără E-uri... Nu mai aştepta! Trimite chiar acum un SMS şi Mama Verdana te va ajuta!”

...

       Brinel Titus Turturică coborî în mijlocul mulţimii şi anunţă la microfon cu vocea stinsă:

- Mineri, Libertatea ne-a fost furată!!!

Minerii rămân amuţiţi. Brinel priveşte îndelung masa de mineri, ce umple până la refuz platoul din centrul oraşului. Aerul tremură, minerii încep să huiduiască.

- Fraţilor... avem o problemă pe care doar noi o putem rezolva. Societatea se bazează pe noi, iar noi... noi n-o vom dezamăgi nici de această dată!

Minerii aplaudă anemic, mai huiduiesc puţin, neînţelegând exact ce se întâmplă.

- Ortacii mei... o mână de huligani încearcă să ne fure libertatea pe care am câştigat-o atât de greu la Marea Revoluţie.

Minerii huiduiesc, Turturică îşi drege vocea şi continuă afectat:

- Grupuri destabilizatoare s-au strâns în faţa Universităţii Miniere din Curcubeni. Să mergem, aşadar, să înlăturăm aceste elemente ostile, ce ameninţă bunul mers şi ordinea în iubitul nostru oraş, Curcubeni!

     Ca o avalanşă, urlând a nervi şi disperare, sute de mineri pornesc înspre cele două artere principale ce dau în centrul vechi al oraşului. Autobuze şi camioane pline până la refuz scrâşnesc şi se opintesc, făcându-şi loc prin masa de mineri şi claxonând isteric. Ca o amibă de dimensiuni colosale, grupurile de mineri se preling şi înghit totul în cale, sfâşiind şi scurmând faţa oraşului, stâlpii de lumină cad la pământ, gardurile şi balustradele ce împrejmuiesc spaţiile verzi sunt smulse şi înghiţite în pseudopodele haotice ale mulţimii, vitrinele magazinelor răsună spulberate, maşinile sunt vandalizate şi răsturnate din cale, amuţind din alarme lugubru sub scrâşnetul picioarelor. Urletele şi vaietele mulţimii ajung înainte în Piaţa Universităţii, unde zeci de studenţi se învârteau în cerc şi scandau împotriva măsurilor guvernamentale de disponibilizare a bazinului minier Curcubeni. Ca la un semn, se opresc, atraşi de zgomotul infernal ce se auzea tot mai aproape, neînţelegând ce naiba se întâmplă. Urlând şi ameninţând cu târnăcoapele, răngile şi ciocanele, primii mineri ce apar la colţurile străzilor încep să alerge înspre parcul din faţa Universităţii, unde erau strânşi studenţii.

       Între timp, cum duceau lipsă acută de activitate, Mirel şi Remus o urmăreau pe Anabela de la un loc la altul al transmisiunilor ei în direct. Nimeriseră astfel în centrul vechi al oraşului, unde prietena lor relata de la faţa locului demonstraţia de protest a studenţilor. La început, priveau nedumeriţi la vederea grotescului marş minieresc, apoi îngheţară de spaimă, ţintuiţi în loc de revelaţia a ceea ce va urma în câteva momente. Anabela se smulse prima şi, alergând înspre cameraman, îi ordonă autoritară:

- Caraiman, unde dracu fugi? Stai pe loc şi filmează. Ai auzit?! Filmează tot ce se întâmplă!

Caraiman se supuse cu greu, tremurând îngrozitor din tot corpul, dar camera începu să bâzâie, semn că a fost activată. Asurzită de zgomotul infernal, Anabela era nevoită să urle la microfon, încercând să relateze cele ce se petreceau în Piaţa Universităţii:

- Avem o ştire de ultimă oră, nu înţelegem pe moment ce se întâmplă!... Se pare că în faţa universităţii minelor se întâmplă ceva... este o vânzoleală îngrozitoare, studenţii ce protestau paşnic în parcul universităţii se pare că iau bătaie...

Aceasta nu mai apucă să termine, căci o rangă de fier se înfipse cu furie în camera de filmat. Obiectivul crăpat o mai fixă două secunde pe Anabela, care ţipa înspăimântată la vederea cameramanului plin de sânge şi întins la pământ. Tremurând şi privind speriaţi la măcel, Mirel şi Remus mai că se strângeau în braţe când minerii ajunseră lângă ei. Un miner urlă la Mirel:

- Ce stai mă? Dă mă!...

- Dă, mă Mirel, ce stai, mă? urlă un altul. Nu vezi că ne scapă golanii şi grupurile destabilizatoare? Pe eiii! Trădători de ţară ce sunteţi!

- Ah, Mirel, ce mai faci? Cum e mama? întrebă un alt miner ce trecea agale pe lângă ei cu un topor sprijinit pe umăr.

- A murit...

- Dumnezeu s-o ierte, că tare era de treabă, îi răspunse minerul.

- Îmi dai şi mie un leu?

În faţa lor era acum Damian cu mâna întinsă. Remus vru să-l înjure şi să-l lovească, însă atenţia îi fu distrasă de minerul cu care vorbise Mirel mai devreme. Acesta tocmai prinsese un student de păr şi se pornise să-i toace capul în lovituri barbare. Încă un miner se aruncă asupra tânărului, apoi altul izbi cu cazmaua între coastele studentului.

- Şi tu cum eşti, domnişorule Remus? Eşti bine?... Hooo, golanule, ai vrut să ne vinzi ţara?! Să ne furi libertatea?! Huoooo! urlă un miner lângă ei, călcând în picioare tânărul student.

Un altul apăru lângă Remus, îl prinse de umeri şi îl întrebă:

- Vă e bine, domnişorule Bideanu? Păreţi cam palid!

- Nea Goldan, n-aveţi doi lei să-mi iau şi eu o pâine?

- Pleacă dracului, bă Damian, de-aci, că ţi-a da careva peste scăfârlie, 'tu-ţi gura ta de mut!

Remus scâncea de frică, aşteptând să fie trântit şi îngropat sub caldarâm în picioarele minerilor. Tocmai atunci, două studente alergau pe lângă ei ţipând de spaimă, urmărite de patru mineri ce agitau  picamărele prin aer.

- Huooo, ştoarfelor, că punem mâna pe voi, căţele de golance ce sunteţi!... 

Apoi în jurul lor se făcu loc. Zbieretele se îndepărtau. Cei doi priveau traumatizaţi trupurile stoarse de sânge din faţa lor. Undeva mai încolo, Anabela ţinea în braţe capul însângerat al cameramanului şi plângea isterică. Mirel simţi că-l iau convulsiile şi vomă în scârbă. 

…

Va urma 
Partea 7 aici

Tensionatul 2012 încotro?

România iese în stradă să protesteze. Nu mai contează pentru ce. Important e să protesteze.
Alatăieri protestam împotriva încălzirii globale, ieri protestam împotriva guvernului, azi împotriva cenzurii internetului, mâine împotriva războiului iraniano-israeliano-nato-american şi poimâine musai împotriva glaciaţiunii globale. Mai departe.

Slujba de pomenire pentru ACTA, în direct la Trinitas TV

Polonia a decis să suspende ratificarea acordului ACTA.
Ambasadoarea Sloveniei îşi cere scuze că a semnat tratatul! Noi mâine-poimâine ieşim în stradă. Deocamdată semnăm petiţii. Aici.
Ştirile de mai sus le-am citit pe un site bisericesc. Dacă până şi Biserica e împotriva ACTA, atunci Dumnezeule mare, vine sfârşitul lumii. Clar.
Dar nu e de mirare că biserica ia atitudine împotriva ACTA. Se mai uită şi feţele bisericeşti la o slujbă de exorcizare pe Youtube, mai downloadează un episod din "Supernatural", cu draci şi necuminţenii de pe torrente, mai povesteşte cu enoriaşele pe Twitter, mai pune o poză cu Fecioara Maria pe Facebook, s.a.m.d.

Vendetta lui Dark Knight împotriva ACTA

Dar să vedem şi alte evenimente de importanţă majoră ce vor sfâşia în în două anul 2012:
The Dark Knight Rises. Personajul negativ, "Bane" arată ca un hocheist de liga a doua din Somalia, pe lângă regretatul Joker, deci va fi o dezamăgire pentru fani, deci producătorii vor reveni asupra deciziei încheierii trilogiei Cavalerului Liliac şi în 2013 vor scoate "The Dark Night Vendetta", că e la modă în aceste zile.

Război într-un cuvânt.

Parlamentul din Iran pare a fi pregătit să impună interzicerea exporturilor de petrol către Europa, ca răspuns la sancţiunile impuse de Occident în luna ianuarie, susţin mass media de stat iraniene, citate de CNN. Deputatul iranian Ali Larijani a declarat că "”Parlamentul este pregătit să sisteze exporturile de petrol către Europa”

Curran al #/!!* almamaejialah halal jihad! :(

Sfârşitul lumii 2012.
Care probabil va fi amânat la o dată anunţată în prealabil. Deşi am zis mai sus că vine, din cauze evidente bisericeşti. Dar nu sunt convins.
Şi pe fondul tuturor acestor tensiuni, crize economice, revoluţii pentru drepturile omului, schimbarea la faţă a guvernului român, singurul relaxat în faţa urgiilor societăţii rămâne Marko Bella: "Deocamdată, nu s-a pus problema plecării mele din Cabinet". E hilar, de-a dreptul Bella acesta. Nem? Linkul.

Eu nem pleacă de la guvernare. Erted?

Jurnal de subzistenta 2052 (ep.6)

1 februarie

Petarda sărăcită în uraniu văzută de pe orbită

Îmi merge din probabil în mai reprobabil! Comitetul de Supoziţii şi Investigaţii de la Techirghiol m-a scos pe mine vinovat. Da. Că am detonat o petardă cu uraniu de 1 ianuarie. Adică cum? Când fetele de la MILF-EU au detonat o bombă nucleară la Deveselu, de 1 decembrie, nimeni nu a zis nici mâc, nici suck, nici fâck. Fetele au relaţii, au operaţii, au menstruaţii, eu n-am! Dar să vedeţi ce s-a întâmplat. Deci am petrecut un revelion în stil barbar, cu ceai de alge brune, cu clone de Lima şi cu muzică de Akcent feat. Kraftwerk. M-am înfierbântat rău şi am aruncat o petardă cu uraniu sărăcit în wc-ul submarin a asociaţiei submersibile de proprietari. Doamne ce-am mai plâns...

S-a spart bazinul de colectare a habitaclului de pe fundul Mării Negre şi mirosul de deşeuri organice a inundat tot spaţiul subacvatic. Ziceai că eram cu toţii la împachetări cu nămol şi urinoterapie. A alergat lumea după măşti de oxigen, mai rău ca în perioada pomenilor electorale după ulei de varec şi zahăr laminat!

De aia am plâns, căci pe fundul mării, cum mâncăm şi bem numai pe bază de alge, e ca şi cum ai călca într-o turbă. Adică o turbă produsă de un elefant ce a înfulecat o tonă de prune şi un heleşteu de lapte. Adică cam cum e un şhake la Mcodland, asta am vrut să evidenţiez.

Aşa că am fost arestat şi dus cu turboliftul până pe ţărm, de-acolo cu o scară rulantă până la aeroport şi de-acolo cu hoverul până pe orbită. Unde Patrula Securizată de Reprimare şi Controlul Populaţiei mi-a administrat o amendă cu electroşocuri. Apoi m-a dus la un Centru de Recrutare şi Plasare de Muncă Forţată şi m-a obligat să lucrez în folosul comunităţii. Da, am ajuns să lucrez în subteran la o mină pe orbită! Adică am ajuns miner! Cu acte în regulă de PSDM! M-am enervat şi le-am arătat la toţi limba! Mama ei de viaţă! Cum am mai spus, îmi merge din probabil în mai deplorabil...

Cine e PSDM? Vedeţi aici