Despre apa meteorică, taxe şi impozite

Mă întrebam, în prima fază, au înnebunit ăştia, de la asociaţiile de locatari? Ce e cu sumele acelea la întreţinere, atât de umflate de parcă a vrea să fie tranzacţionate la Bursa de Valori? Până la urmă, m-am lămurit. Ni s-a băgat pe gât, "apa meteorică"! Adică apa de ploaie ce se scurge prin canalizare. Cu cât plouă mai mult, cu atât suntem mai buni de plată. Şi la câtă zăpadă a căzut iarna asta se subânţelege... Da, suntem luaţi de fraieri!

Alooo, banca? Am nevoie de un credit să-mi plătesc apa la întreţinere!

Dă-n colo, atunci dacă pică un meteorit de gheaţă, nu reuşeşte imbecilul să se frece destul cu atmosfera şi să se evapore, ce ne vom face? Că gheţoiul din spaţiu clar ne va inunda ţara! Dar lăsând cosmosul la o parte, ce-au făcut mai marii noştri furnizori de apă? Că nu ei au plătit canalele, nu ei le-au săpat ci erau gata săpate dinainte de revoluţie. Mai vin aşa cu o motorişcă şi desfundă canalizarea de chiloţi şi umeraşe, în schimb nu reabilitează mai nimic. Dar prima de Dragobete, de Paşti şi de Moş Martin şi-o acordă, fără îndoială. Cum să facă, concediul la Techirghiol, când aceştia ştiu toate all-inclusivurile din Hawaii şi Caraibe?

De-a lungul istoriei au fost adoptate tot felul de taxe bizare, cum ar fi taxa pe urină pe vremea împăratului Vespasian, taxa pe barbă în Rusia ţarului Petru cel Mare, taxa pe pălărie în Anglia şi multe altele.
Bun, atunci la ce alte taxe şi impozite să ne mai aşteptăm? Căci, după cum se observă, în acest moment, orice eveniment cosmic va putea fi facturat în defavoarea noastră de către stat.

Poate o taxă pe călătoria gratuită ce-o face pământul în jurul Soarelui? Chiar dacă tu trăieşti cu impresia că stai acasă şi-ţi numeri ouăle din congelator, în loc să-ţi dai salariile toate pe un concediu exotic, te-ai înşelat. Patul tău, odată cu casa ta şi cu Pământul, face o escapadă minunată timp de un an în jurul Soarelui. Prevăd că va fi implementat un fel de Schengen, la fiecare echinocţiu şi solstiţiu, Pământul fiind supus la presiuni enorme să ne tragă de căruţă în jurul Soarelui. Nu întrebaţi cum va fi implemetată taxa, e pur si muove! Guvernanţii vor găsi o speţă undeva prin analele istoriei sau poate ale CERN-ului şi o vor implementa-o şi pe asta!

Ce minunat soare se vede în poziţia asta din spaţiu!

Sau poate un impozit pe cap de politician corupt! De ce nu? Noi, electoratul suntem arătaţi mereu de către politicieni, că-s de stânga, că-s de dreapta, ca singurii vinovaţi pentru situaţia din ţară, pentru alegerile exprimate în decrusul celor 20 de ani. Sunt sarcastic, de aceea privesc problema aşa. Noi singuri cică am cocoţat la vârf, acolo unde ştiam că puterea corupe, pe toţi politicienii ţării noastre, oameni de caracter, cică spun colegii lor de partid sau din şcoală. Trebuia să ne aşteptăm la asta, să prevedem faptul că nimeni nu poate sta cinstit şi onest când atâtea tunuri şi afaceri îi înfloresc deodată în faţă. Însă "Impozitul pe cap de politician corupt" nu trebuie s-o percepem ca pe o sancţiune, aceşti bani se  vor aduna la bugetele locale pentru a fi folosiţi în diverse programe de reabilitare a acestora... adică unde să fie folosiţi altundeva? La educaţie? Să fim serioşi...
Să nu intre însă impozitul retroactiv, altfel am pus-o...

Ce să ştii de Sfântul Gheorghe

Aproape o milionime de români îşi serbează ziua de nume astăzi, pentru că a fost odată ca niciodată un mare comandant de oşti, pe vremea împăratului Diocleţian, ce a înfăptuit acte de biruinţă, nu s-a lepădat de credinţa sa creştină, a fost schingiuit până la oase, ars cu var, înecat, dar tot nu a renunţat. Motiv pe alţii să treacă şi ei la creştinism, impresionaţi de credinţa acestuia. Şi chiar dacă a înviat, spun legendele, inclusiv un om, noi ştim despre Sfântul Gheorghe doar din wallpaperurile de pe frescele bisericilor, reprezentat călare pe un cal arţăgos şi cu suliţa înfiptă într-o dihanie din fauna balaurilor. Mare semn de bucurie pe vremea aceea să te iei de herpetofaună, simbol al răului la creştinătăţi.

Mori, spurcăciune din viitor, mori!

La noi, tradiţia populară amintea de un zeu al al vegetatiei, protector al naturii înverzite, al vitelor şi al oilor, el fiind deseori identificat şi cu Cavalerul Trac. Iar într-un viitor foarte foarte îndepărtat, probabil Sf. Gheorghe va apărea pe wallpaperurile laptopurilor bisericeşti cum acesta omoară un alien, balaurul acela mai din viitor. Aşadar, revenind în vremurile noastre mai din popor, ce să ştii de Sf. Gheorghe?

1. În dimineaţa zilei de Sf. Gheorghe, capul familiei aşeza la stâlpii porţilor şi ai caselor, la grajduri, în grădini şi pe mormintele din cimitire ramuri verzi. Astfel, se credea că oamenii, vitele şi semănăturile erau protejate de forţele malefice, strigoi şi strigoaice.

Deci realizaţi câte drumuri înfăptuia în acea zi capul de familie bărbătesc? De la stâlpul casei, prin bătătură, până la stâlpul de la poiată. Pe drum se întâlnea cu vecinul Vasilică. Aceştia decideau că trebuie puse ramuri şi la stâlpul de la cârciumă. După un timp se întorcea acasă, să pună ramuri la ferestre. Acolo, sub fereastră, se întâlnea şi cu Ionică. Care îi amintea că trebuie împodobite şi ferestrele de la cârciumică.

După cum vom vedea imediat, ceilalţi membri ai familiei erau ocupaţi cu altceva, aşadar o zi de bucurie mare pentru capul familiei era, această zi de sărbătoare.

2. Tot în dimineaţa zilei de 23, fetele mergeau pe furiş în pădure pentru a culege mătrăgună şi năvalnic. Aceste plante erau puse în pod sau sub streaşină, în credinţa că ele le vor aduce peţitori bogaţi.

Deci fetele ieşeau pe furiş din ogradă şi aţă la pădure, unde îşi petreceau ziua în căutare de arsenal pentru măritiş.

3. Flăcăii căutau în dimineaţa zilei de 23 aprilie, iarba fiarelor, planta miraculoasă ce putea să sfărâme lacătele.

Flăcăii, mai mult ca sigur, căutau fetele cele tinere şi frumoase aciuate prin pădure, că altfel pe cine cred ei că prosteau? Auzi, scuză... "Mamăăă, mă duc până în pădure să caut iarba fiarelor, că iar s-a blocat lacătul de la poiatăăă!"

4. Femeile căsătorite mergeau în pădure şi culegeau plante doar de ele ştiute (mulgătoare, untul vacii), pe care le adăugau în hrana animalelor, în credinţa că vacile vor da mult lapte şi de bună calitate.

Femeile căsătorite mergeau în pădure să-şi găsească urgent fiicele cele prosuţe, să le aducă acasă înainte să dea cineva peste ele, cum se întâmplă de-obicei prin păpuşoiul din pădure.

5. Nimeni nu avea voie să doarmă în această zi deoarece se credea că acel care încalcă interdicţia, avea să fie somnoros întregul an.

Deci era un du-te vino în această  zi a anului - bărbaţii pe la cârciumă, era clar, fecioarele, feciorii şi mamele se alergau toţi prin pădure, încât nu era loc de odihnă. Cine nu se mişca cu spor, numai în pierdere ieşea. Iar la câţi Gheorghe, Gherghine, Gete şi vecine îşi sărbătoresc ziua, înseamnă că azi o tăiem toţi la pădure! :))

Şabloanele de blogspot şi karma

Intri mai nou pe Blogspot - care ai blog - să scrii infidelilor tăi cititori despre ultimul eufemism personal, elucubrat din lipsă de ocupaţie şi... ce să vezi? Te asaltează Blogspotul : "Hai schimbă-ţi aspectul şablonului... pliiiissss, pls, pls, pls, hai, hai, hai, apasă!... săăă-măăă!... sămăăăă! Bine mă! Gura!... Gata! ŞI AI APĂSAT! 

Ooo da, pauză să-mi actualizez blogul!

Buun, poţi să-ţi prinzi cu amândouă mâinile părul de pe creasta boului şi să-ţi aprinzi o ţigară. Tocmai ţi-ai distrus o bună zi din viaţă. Care nu fumaţi, aplecaţi-vă repede într-o poziţie dintr-aceea elevată de yoga, că urmează să vă curăţaţi temeinic de karmă.

[ Flashback, cu două minute înainte de a apăsa ]

- Ok, ce trebuie să fac?
Blogspotul: - Apasă butonul ăla.... Ăla, nu ăla! Bine, şi ăla, numai apasă ceva!... Muhahahha! Te-am prins păcăliciule, poţi să-ţi fuţi setările!!!
Tu: - Tu-ţi schimbarea mă-tii! Unde mi-s bannerele? Culorile... Nuuuu!
Ca eroii ăia, cu sabia înfiptă în splină şi privind abulic la zacusca ce li se revarsă printre maţe.
Tu: - Fonturile..., butonul de faceboooook, nuuu!
Disperare, disperare mare. Te îneci, tuşeşti revărsându-ţi zacusca pentru posteritate...

Acceptă acest sfat simplu...

[ Revenire, zilele noastre ]

Înainte de toate, e bine să trânteşti pe calculator o salvare a minunatelor tale setări de blog.  Apoi îţi trebuie un bagaj informaţional de design ceva de senzaţie. Care ai avut banner personalizat şi, dacă şablonul nu era presetat dinainte, şi NICI NU AVEA CUM, nu te mai chinui cu acela, treci la următorul. Culmea, toate şabloanele arată mai nasol ca cele precedente! (DA ŞTIU, disperare, disperare). Te opreşti la unul, începi să presetezi culori, fundal, fundalul de la fundal, e căcare mare. Dai previzualizare şi... da, ai trecut la diaree. De aici te descurci singur.

Ooo, nu! Urmează să apăs diareeee!!!

+ + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +

AICI E SUBIECTUL CARE INTERESEAZĂ - Butonul Like de la Facebook:

Unii mai aveau şi butonul acela de facebook. Nu era nu ştiu ce filosofie dar îţi mai alina, la capitolul de feedback, orgoliul tău personal.
Bine, cum îl implementezi iar? La adresa asta sunt detaliile în engleză. Pentru leneşii ăştia care n-au absolvit şi nici nu vor să intre vreodată în sursele de html, uite aici în vreo 3 paşi ce să faci mai departe:

1. I. Pasul 1:

La ŞABLON deschizi şi bifaţi cu încredere "Extindeţi şabloanele control", oricum nu mai aveţi nimic de pierdut.

2. II. Pasul 2:

Cauţi din bara fidelului tău browser următoarele:

Măreşte imaginea... Da, ştiu.. .e ca un sul de hârtie igienică

<html

si schimbi cu:

<html xmlns:fb="https://www.facebook.com/2008/fbml"

Diareea de la <data:post.body/>

apoi cauţi

<data:post.body/>

şi adaugi imediat după el codul:

<div>
<b:if cond='data:post.isFirstPost'>
<script>(function(d){
  var js, id = 'facebook-jssdk'; if (d.getElementById(id)) {return;}
  js = d.createElement('script'); js.id = id; js.async = true;
  js.src = "//connect.facebook.net/en_US/all.js#xfbml=1";
  d.getElementsByTagName('head')[0].appendChild(js);
}(document));</script>
</b:if>
<fb:like expr:href="data:post.canonicalUrl" layout='standard' send='true' show_faces='false' font="arial" action="like" colorscheme="light"></fb:like>
</div>

3. III. Pasul 3:
Sfat îţi dau să PREVIZUALIZEZI schimbările şi nu să te arunci ca eroul încărcat cu zacuscă în sabia ce îţi era predestinată. Să salvezi datele, căci altfel diaree vei vedea întinsă pe tot blogul. Şi, oricum, chiar de vei reuşi, infidelii tăi cititori abia aşteaptă ocazia să-ţi ignore apreciativ postările tale viitoare. Fă ceva pentru ei şi dă-le şansa să te ignore şi pe mai departe. 

Da, ştiu. Şablonul tău arată minunat

Profanul dintre cioban si blasfemie

Geneza de după Becali 

Ziua Întâia
S-a născut într-o stână, la capătul unui morman cu câcat de oi şi a privit în zare. A văzut pământul şi terenurile şi i-a plăcut ce a văzut. A despărţit cu unghia rahatul de pe talpa opincii, rahatul l-a numit ţară şi pământul l-a numit Pipera. Şi a văzut că este bine.

Ziua a Doua
S-a privit pe el însuşi raportat la micro-macrocosmosul din jurul său şi nu i-a plăcut ce a văzut. A pus peste cojoc o sutană, dar sutana rima cu satana şi a dat-o jos. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă.

Ziua a Treia
A pus costum peste cojoc şi peste costum o oaie. Costumul se numea Armani şi îi plăcea că rima cu o oaie. A dat jos oaia, apoi a despărţit costumul de cojoc şi a mai încercat un costum şi a văzut că şi costumul de politică îi venea bine. Apoi a pus oaia la loc. Acum se numea Becali. Şi aşa a şi fost.

Ziua a Patra
Apoi a zis Becali: "să dea pământul de sine verdeaţă şi verdeaţa o s-o numesc ghencea". Şi a zis Becali: "să fie luminători pe tăria cerului şi să lumineze ghencea" şi la luminători le-a zis "Steaua". Ceva de genul acesta a fost.

Ziua a Cincia
Apoi a zis Becali: "să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor". A făcut partid Becali. Şi a fost aşa. Apoi a împărţit cu pumnii bani preoţilor, nişte târâtoare i-au furat maşina şi a împărţit cu pumnii şi târâtoarelor. Şi le-a zis să nu mai facă aşa. Maybach i-a stat în cale şi a împărţit o rangă şi acesteia. Becali făcea ce vroia şi lui Becali i-a plăcut mult şi asta.

Ziua a Şesea
Să facem partidul lui Becali după chipul şi asemănarea mea. Şi a spus slogan electoral aşa: "Eu, Gigi Becali, jur în faţa tuturor românilor şi în faţa lui Dumnezeu că voi face ca România să strălucească precum soarele sfănt de pe cer! ". Şi Becali a candidat la prezidenţiale şi n-a fost aşa. S-a retras 29 de zile la răcoare apoi a candidat la europarlamentare şi a fost aşa.
Şi Vadim nu i-a mai zis "maimuţă curentată" ci "păstorul turmei" şi lui Becali i s-a mai urcat la cap o oaie. Era mai belicos aşa.

Ziua a Şepticulea
Şi a privit Becali la toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Oi avea ce stăpâneau pământurile, "Steaua" apunea. A luat atunci Becali o valiză plină cu pumnii de împărţit bani şi a umblat cu ea prin ţară. La lume nu i-a plăcut şi l-a judecat strâmb. Am ajuns la Apocalipsă. La Becali nu i-a plăcut şi a spus la lume: "Dacă premierea însemna mită, asta era ţara lui Satan iar eu nu puteam să stau în ea... Nu râdeţi că Satan există prin acei procurori... Satan nu te strânge de gât, îi pune pe alţii să facă rău", şi justiţia l-a achitat.

Becali a fost primul ce a gustat din pomul cunoaşterii şi de-atunci mita se numeşte premiere şi nimeni nu a mai fost judecat. Aşa a fost şi Apocalipsa. Urmează pacea de 1000 de becaliani. Becali ne-a salvat pe toţi din ignoranţă şi lui Becali i-a plăcut mult asta. Hatârul lui Becali fie cu voi. Becaloamin!

PS: File de Armaghedon: Alex Stefănescu vs. Gigi Becali:

Cel mai plictisitor articol din lume

Am citit cel mai plictisitor articol din lume. Despre şomaj, evident.
M-a atras titlul: "Le dăm peşte sau învăţăm şomerii să pescuiască? O analiză a intervenţiilor Statului pe piaţa muncii"

A urmat apoi o analiză cumplită despre şomaj, încât nu ştiu să existe două persoane care să fi citit până la final tot articolul. Decât probabil autorul acestuia, mi se pare normal, şi mai mult ca sigur mama autorului care, ca orice mamă din lume, citeşte toată maculatura creată de către peştişorul ei cel scump şi căpos, chiar dacă nu înţelege o iotă din elucubraţia rafinată a acestuia.

"Sprijinirea persoanelor vulnerabile pe piata muncii, predominant prin suporturi financiare, denota o "relaxare" in orientarea interventiilor publice catre integrarea activa pe piata muncii a grupurilor dezavantajate. "

Cred că la fraza asta doar un căţel ar fi în stare să dea din coadă şi să se bucure ca un inamic al depresivităţii, iar un peşte gupi, care e cu puţin mai deştept decât un cozonac cu mac, cred că ar sări din acvariu şi ar lua o pisică la palme numai să se termine cu calvarul.

Un economist n-ar fi citit articolul pentru că deja e autosuficient în informaţiile pe care le deţine în mapa sa cerebrală, iar un şomer, care ar fi atras de titlu cum am păţit şi eu, ar căuta primul calorifer din casă cu care să-şi izbească venele de la mână, numai să-şi oprească circulaţia sanguină din creierul paralizat de groază şi neputinţă.

Deci serios, există o persoană pe această lume care să fi ajuns până la finalul articolului şi să-şi dorească să se facă un film de acţiune după aceasta? Bine, în afară de căţelul acela care încă dă din coadă de bucurie...

Konsiliile Kivice de Kartier

In curand in Baia Mare se vor infiinta Consilii Civice de Cartier, adica prescurtat KKK, scuze CCC... era selectată altă limbă la tastatură - engleza sudică am impresia. Dar am trecut pe tastatura în română, nu se va ma întâmpla, uite am şi diacritice acuma, super!

Ideea a venit din partea edilului urbei, numărul de KKK, măi!... CCC..., mi se tot selectează limba tastaturii cum a fost pusă din fabrică. Deci vor fi 13 Konsilii Kivice de Kartier formate din voluntari, (mai bine skriu tot kuvântul, nu doar akronimul, vedeţi şi voi ke se întâmplă, kred kă este pornită autokorektarea şi kând vreau să skriu K normal apare K de la kilogram).

Voluntarii vor fi aleşi de kătre o komisie din kadrul primăriei, din kare va fake parte şi primarul Katalin Kerekeş (nu ştiu kum, dar prietenii de pe lista neagră a primarului îi spun tot Kake, probabil le este strikată tastatura şi la ei), vikeprimarii şi înkă doi.

În art.5 de pe site-ul primăriei, aflăm kă Primarul Munikipiului Baia Mare, prin kompartimentul de spekialitate, se înkredinţează ku organizarea konstituirii K.K.K., instruirea lor şi koordonarea aktivităţii akestora.

O iniţiativă fantastikă din partea primarului urbei noastre!!

Ce să ştii de Florii

Ca în orice junglă în care învingătorul ia partea leului, aşa şi religia îmblânzeşte tradiţiile  nebune şi obiceiurile străbune (persoanele clerice rog să înlocuiască cuvântul străbun cu păgân şi totul va fi bine), pentru că  acestea pur şi simplu nu au putut fi şterse din memoria ancestrală sau arse pe rugul noilor dogme spirituale. Aşadar, pentru creştin, sărbătoarea de Florii înseamnă intrarea lui Iisus în Ierusalim, înaintea questului său de salvare a umanităţii (creştine), pentru alţii, foarte puţini ce-i drept... de fapt a mai rămas cineva pentru care Floriile are o altă însemnătate?... Nu! Bun, să trecem atunci la panseluţele noastre tradiţionale. Ce să ştii de Florii?

- Vegetaţia renaşte, astfel ca femeile primenesc lucrurile din casă prin scoaterea lor afară, în bătaia soarelui.
 Cum la oraş femeile scot doar cârpa de praf să se primenească la soare, putem trece peste...

- De asemenea, fetele care vor să se mărite anul acesta sunt sfătuite să îşi scoată zestrea afară, pentru chemarea ursitului.
Aoleu, spre exemplu, de şi-ar scoate toate fetele bune de măritiş dulapurile cu pantofi din casă,  voi ştiţi ce-ar fi afară? N-ai mai vedea fir de iarbă verde, de fapt exagerez. De-ai pune pantof lângă pantof, sanda lângă balerină, ai înconjura cu ele universul cunoscut de nouă ori, chiar dacă câteva catralioane de perechi s-ar pierde înghiţite în singularitatea găurilor negre. Şi ţine cont, universul este încă în expansiune... Până am terminat fraza, la câţi pantofi de damă au mai fost cumpăraţi, s-ar putea înconjura acum universul de 11 ori. M... un pic! Gata, de  12 ori!...

-  Ramurile sfinţite de salcie se păstrează peste an, fiind folosite la vindecarea diferitelor boli.
Aşa este, te doare măseaua? Înghesuie o ramură de salcie sfinţită în gură. Numai la măsea n-o să te mai gândeşti cânda aceasta îţi va da afară pe nas. Te doare capul? Loveşte-te uşor peste mătreaţă de 5000 de ori. Garantat, durerea îţi va înceta ca prin minune după vreo 900 de aplicări. Ai probleme cu hemoroizii? Nu mai ai, aşa este?

- Fetele să nu se spele pe cap în aceasta zi, căci vor albi. Se pot spăla totuşi, dar numai cu apa sfintită.
Fetelor, STOP! Pentru numele lui Dumnezeu, voi ştiţi la ce se mai foloseşte apa sfinţită? Vă spun eu, la exorcizare! Da, ştiinţa scoaterii duhurilor netrebnice direct prin rădăcina firului de păr. Vă va exploda calota capilară! Lăsaţi carafa cu apă sfinţită şi mergeţi să vă vopsiţi părul direct la coafor.

-  O altă denumire dată sărbătorii de Florii este “Nunta urzicilor”, pentru că, în această zi urzicile înfloresc şi nu mai sunt bune de mâncat.
Deci, scumpi săteni, plăieşi şi alţi cocoţaţi pe sub poalele munţilor, vi s-a terminat cu belşugul. Gata cu huzureala! Statul clădit pe frunţile voastre sărate de la sudoare nu află de voi decât când apăreţi morţi la ştirile de la televizor. Aşadar, voi de-abia acum începeţi cu adevărat postul negru. Până dă leuşteanul în pârg mai este cale lungă. Nu-i bai, că mai vorbim despre voi şi de Ziua Morţilor.

-  Cel care se împărtăşeşte de Florii are mari şanse să i se împlinească orice dorinţă îşi va pune.
No, acuma înţeleg de ce întotdeauna de Florii, pensionarii se calcă între picioare, se îmbrâncesc, acolo, în faţa bisericilor, îşi sfâşie hainele şi varicele numai să fie primul din mulţime la intrare! Şi când ajunge la preot, ce crezi că-i zice acestuia? Uită de toate, de averi, de noroc în dragoste şi îi bleastămă pe toţi cei din mulţime, care l-au călcat în picioare, să fie călcaţi şi ei. Şi cum toţi se pare că îşi pun aceaşi dorinţă, în fiecare an se întâmplă la fel.

- Cine nu serbează ziua aceasta se va umple de pistrui.
Bine că nu va arde în iad...

PRODEMO de acum, PROCUR de la anul

Aveam nevoie de încă un partid, nu? Nu încă unul de opoziţie sau de centru-stânga, ce-o mai fi şi aia, cum te-ai gândi tu acolo sus la cutiuţa ta cu gânduleţe, ci tot de un partid de inspiraţie ciolănoasă, cu membri politici marcanţi, reziliaţi din toate celelalte partide începând cu FSN, reciclat în FDSN, reciclat în PDSR, ş.a.m.d. reciclaţi în acest partid cu nume de joc pe calculator. "Prodemo"!

De ce Prodemo? Pentru că va demonstra absolut nimic în viaţa politică şi cu atât mai puţin în a noastră, va fi acelaşi rebut cu mii de erori, unde fiecare eroare va întruchipa fiecare membru pro pentru acest partid de demo. "Toţi candidaţii PRODEMO vor trebui să treacă prin filtrul de onestitate şi să se supună valorilor promovate de codul etic al Mişcării <<România Noastră>>", a spus Marius Lazăr, preşedinte al formaţiunii de reciclat erori umane din celelalte partide, fost preşedintele al organizaţiei PSD Arad, fost secretar de stat în guvernul PDL-PSD.
(n.a. filtrul ăsta de onestitate cred că a fost pus doar de demo acolo)

Formaţiunea civică "România Noastră" a fost înfiinţată de Geoană imediat după ce-a sărit din butoiul cu pesedei. "România Noastră", a se citi - a mea şi-a Mihaelei, scumpa mea soţie, dragostea mea, căreia îi mulţumesc cu fiecare ocazie!", s-a citat Geoană şi şi-a încheiat citatul. E suficient să ştiţi şi atât despre această chestie civică şi deja ştiţi prea multe.

Deci până una alta, Geoană e un fel de preşedinte demo de onoare de partid şi după testele din campaniile electorale din iunie şi septembrie, care vor ieşi nici roz nici mov, îşi va schimba culoarea denumirii în  GEOPOLIS. Nu ceva legat de arealul geo-politic ci genul acela de cuvânt "metropolis", "europolis", numai că e cu polisul lui Geoană.

Sau GEOROM adică Geoană + Ro + Mihaela
Sau PROCUR adică PRO de la actuala formaţiune Prodemo şi CUR de la curaj.

 

Jurnal de subzistenta 2052 (ep.8)

2 aprilie

Noi, când ne conectam la "Terţiari Life" în realitatea virtuală, nu ne făceam glume proaste. Nu aşa proaste ca aicea sus pe orbită. Aici lumea e dusă rău cu pluta. Nici nu ştie ce e aia glumă. Salahorii ăştia nici nu ştiu în ce viaţă ratată îşi trăiesc existenţa. Nu ştiu decât să muncească ca nişte peoni din "Age of empire", să mănânce ca nişte căpcăuni din jocul acela de consolă cu "Greuceanu şi merele de aur", şi să petreacă nopţile cu păpuşi Barbi din acelea clonate din foste actriţe de filme 2D. Nişte rataţi!


De 1 aprilie noi,  în "Terţiari Life",  făceam tot felul de glume isteţe utilizatorilor din reţea. Nu glume din acelea răsuflate - "vezi că ţi s-a rupt textura de pe avatar şi ţi se văd biţii de la chiloţi"! Nu! Noi elaboram strategii cumplite. De exemplu, ne teleportam în avatare de oiţe, căpriţe şi cămile la chefurile şeicilor din Dubai şi special ne alegeam texturi de blăniţă roz cu paiete, bustiere tetra-silicoanate şi corzi sintetizatoare vocale să behăim pe efectul "Cher" ca să părem cât mai apetisante. Şi când începeau aceştia orgia în reţea, noi atâta râdeam de ei, mai ales că şeicii credeau că behăim de plăcere. Şi când aceştia erau pe terminate, ne transformam într-o explozie de fotoni sclipitori înapoi în avatarele noastre şi strigam "Ai fost păcălit, păcăliciuleee!" şi atâta râdeam de ei până ne scotea holodocul din reţea să ne administreze electroşocuri şi docilin. Iar şeicilor le plăcea păcăleala noastră, căci ne chema să mergem şi la anul...

Party cu şeicii în Dubai

Sau, altădată, ne-am ales avatare de pokemoni, şcolăriţe, godzilăi şi ne teleportam toţi în Japonia. Acolo, mergeam în parcurile lor de distracţii din Terţiari-Life şi ne aruncam în faţa unui roller-coaster. Doamne, Tetragramaton, ce ne mai râdeam, cum zburam toţi bucăţi prin aer şi împroşcam toate avatarele japonezilor cu sânge... Bine, nici noi nu ne mai recuperam avatarele, dar noroc că aveam credite clonate şi făceam altele noi. Cu texturi mult mai adevărate!

Roller-coasterul din Tokyo

Sau altădată ne înarmam avatarele cu securi, cu coase, cu bricege şi atacam Somalia. Dădeam o lovitură de stat şi schimbam guvernul de-acolo. Nici în prezent, Africa e vai de curul ei, sărăcia lipia pământului. Mai aveau somalezii o macetă, o gorilă dresată, un bolovan, un general cu kalaşnicov. Se băteau toţi ca leii cu noi. Doamne, ce ne mai distram. Când un avatar de-al nostru era omorât în reţea, acesta sărea în aer şi deflagraţia rădea jumătate de Somalia din realitatea virtuală. Asta era gluma noastră. Ne upgradam avatarele cu bombe nucleare. Atât de mult ne-am distrat cu somalezii încât aceştia au renunţat la toate lumile lor virtuale, la Terţiari, Second, Sim, Farmville, Hi5, nimic nu mai aveau. Au păstrat totuşi o bază militatră de Counter-Strike.

Africani înarmaţi cu babuini şi căţeluşi drăgălaşi

În schimb, aici pe orbită, pe satelitul ăsta plin de salahori ce-şi târâie existenţa departe de realitatea virtuală, numai glume proaste. Au început să urle că s-a prăbuşit o galerie din mina subterană de pe orbită, panica i-a cuprins pe toţi, unii urlau să mergem să dăm primul ajutor, alţii să fugim căci sunt şanse să se prăbuşească întreaga mină ş.a.m.d. Eu nu m-am panicat ci mi-am păstrat cumpătul şi am fugit înspre turboliftul ce ducea la suprafaţă. Acolo, lumea a strigat "Surprizăăă", toţi au râs de mine că sunt o găină de realitate virtuală şi apoi s-a lăsat cu chef. Wiskey, bere, ţuică radioactivă, clone de Milla şi Leeloo şi Evil Alice dansau printre buldozerele cu neutrini, pe mese plin de caltaboşi la plic, salată de alge cu micro-funghii şi şaorme cosmice. Boxele buldozerelor duduiau de cântece de voie bună, compoziţii de-ale lor, manelare dintr-acelea de Jean Michel Jarre ft. Beethoven. Ce glume de trei credite ştiu şi salahorii ăştia să facă...

Party cu salahori şi clone pe orbită

Alt top 5 cautari pe blog 2012

Că tot am trecut cu bine şi neblestemat de zile de cele 6.666 de afişări nefaste de pe blog, hai să ne chicotim frunţile la ce-a mai căutat lumea pe internet şi a aterizat ca scrumbia între cârdul de balene, adică la mine pe blog. (Apropo, aici găsiţi primul post cu căutări pe blog).

5. Poze vaci caraghioase
Adevărul e că vaca e o fiinţă caraghioasă. Are privirea blajină întipărită pe bot, două coarne arcuite ca sprâncenele alea de tuş ale frumoaselor de la mall, un uger cât botoxul injectat în ţeasta lui Pamela Anderson şi o coadă alungătoare de insecte ce apreciază posteriorul vacilor. Acuma, sincer, de curiozitate am căutat şi eu pe motor să mă dumiresc unde mi se ascunde vaca cea caraghioasă la mine pe blog. Şi m-am lămurit buştean. Poza în cauză era lângă una de-a lui Inna. Probabil lumea vroia să dea clic pe poza cu vaca caraghioasă a lui Inna şi din greşeală apăsa pe poza ce aparţine de blogul de faţă. Altă explicaţie n-am... De aceea mulţumesc providenţei că a aranjat în Goagle poza mea lângă cea a Innei, deci minuni există şi Dumnezeu la fel. Căci altfel, ateilor, cum să se potrivească chiar în halul ăsta providenţa cu căutarea la mine pe blog? Şi la o căutare de vacă caraghioasă să dai de Inna?! :))

Print screen de pe Goooooooogle cu poză de blog si poză de Inna

4. Întoarcerea minerilor
Da, muritorule de rând căutând răspunsuri la întrebările vieţii pe bloage, adică cum întoarcerea minerilor? Ai cumva nişte panseluţe de plantat peste spinare? Îţi scria în horoscop astăzi că îţi va trece un târnăcop prin minte şi vrei să ştii exact la ce oră se produce o nouă mineriadă?
Lasă-i pe ei să stea acolo în şut, să scormonească după lignitul şi turba ţării, nu mai provoca spiritele. Şi-aşa plantatorul şef de panseluţe cu picamărul are tupeul şi nesimţirea să-şi înfiinţeze partid, de parcă nu ar fi destul de penibilă situaţia din ţară. Lasă-i acolo sub pământ, că stau bine. Că nu-i mai iartă nici lumina soarelui şi-a zilei pe acei câţiva mii de mineri pentru ce-au făcut, cum s-au lăsat prostiţi în promisiuni obscure că ei sunt pita şi legea ţării, de către Iliescu şi cohorta lui de maniaci şi manipulatori de norod, ce nu dau o ceapă degerată pe această ţara şi demintatea românilor! Aşa v-aţi arătat şi voi, muritori de rând de sub pământ, funinginea pe faţă. Animale de oameni ce aţi devenit, de nu aţi avut pic de discernământ pentru crimele ce le-aţi făcut în decursul sinistru al mineriadelor din ţară. 

Minerii cu săpatul, noi cu aratul

3. Femeia după 6 beri
O, da! Femeia după 6 beri e ca pacea pe planetă. Nu că ar fi fost vreodată! E un ca ideal la care am vrea să ajungem toţi odată şi-odată. E ca şi "Leoaică, tânără iubirea", dacă Nichita Stănescu s-ar fi oprit la versul doi din inspiraţie  ca să bea un gât de apă. Dar cum Nichita nu bea apă, în versul următor leoaica l-a muşcat de faţă. Femeia după 6 beri e ca şi  serialul "Sclava Isaura" dacă ar fi avut scene de torturi, bondage şi biciuri până la sânge. Dar n-a fost să fie. Femeia după 6 beri e ca şi religia dacă biserica n-ar fi inventat iadul în ipocrizia ei ca să controleze masele prostimii. Căci am fi fost toţi mult mai fericiţi şi flexibili în comportament şi gândire. Dar n-a fost să fie. Dacă leul va sta la masă cu mielul, cum se zice că va fi în împărăţia cerurilor biblice, numai noi să ne lovim cu 6 beri ca să stăm lângă o femeie? Invers n-a fi bine?!

Viziune idilică cu rai cu leu cu miel cu procreere

2. Zonă odihnă porci
Nu cred că se informa căutătorul de perle ale înţelepciunii, ajuns pe Google, despre zona de odihnă a animalului cu nume predestinat de porc. Exprimarea e mult prea subtilă. Sau vagă. Zonă odihnă porci... Tu, la ce te gândeşti, cititorule, adus de informaţia vagă pe postarea de faţă? Da, şi eu tot la deputaţi, senatori, alţi îmbogăţiţi pe spinarea trecătorilor de stradă, incoruptibilii din partidele astea politice, la ăştia mă gândesc şi eu. Cernobîl ar putea fi o zonă propice de odihnă pentru asemenea porci. E linişte acolo, nici radiaţia nu se aude. Groapa Marianelor îmi vine brusc în minte, presiune plăcută, linişte abisală. Marea Tăcerii de pe Lună, cred că ar fi bună zonă de odihnă... Da, chiar! Închisoarea, ar fi cea mai bună zonă de odihnă pentru aceşti neasemuiţi porci!

Zonă odihnă pentru porci

 1. Agheu (sfântul sau arma)
Da Agheu, din cauza postării cu Sfântul Agheu. Postarea cea mai vizitată de pe Google-ul cel atoateştiutor. Lord Vader veghează asupra destinelor clopotarilor. Bine, caută lumea şi informaţii despre arma agheu, de crede că eu fabric bombe pe blog sau ştiu cumva vreun distribuitor. Da, cuvintele, rânduite cu înţeles şi subînţeles, sunt ca şi armele americanilor. Deştepte. Bun, atunci să mai fac o caricatură cu Sfântul Agheu, să-mi dublez numărul de vizitatori pe blog! Muhaha, voi cuceri lumea blogurilor!

Sf. Agheu în copilărie