 |
| Subsemnatarul (Adrian Man, co-fondator la revista Tactica și Strategia) personificând un legionar roman. Foto © Flavian Săvescu |
La invitația colegului de redacție, Andrei Pogăciaș, vice-președinte a asociației Terra Dacica Aeterna (despre care am scris în Tactica și Strategia nr.02), am avut privilegiul și bucuria să particip la trei dintre festivalurile de reconstituire istorică ale anului trecut, cu dacii și romanii din gruparea TDA. Spun, spre bucuria mea, pentru că am participat nu de pe margine, privind festivalul din rândurile și perspectiva spectatorilor, ci înrolat și instruit ca legionar roman și angajat în confruntarea dintre cele două tabere rivale, în scenarii și manevre militare ce evocă cu acuratețe o filă din istoria noastră de mai bine de 2000 de ani.
Frăția Lupilor
Ed.I / 1-2 Iulie 2017 / Costești, jud. Hunedoara
Situată la 13 kilometri de Sarmizegetusa, localitatea Costeşti a fost timp de două zile gazda Festivalului “Frăţia Lupilor”, aflat la prima ediție, în organizarea Asociației Culturale Valea Dacilor, în parteneriat cu Primăria și Consiliul Local Orăștioara de Sus și Terra Dacica Aeterna.
Organizatorii şi-au dorit să cuprindă cât mai mult din îndeletnicirile strămoşilor noştri, organizând ateliere de fierărie, ceramică, lemn, demonstraţii militare, lupte cu gladiatori, iar pentru copii diferite concursuri în aer liber. Pe lîngă atelierele civile și militare, atracția principală a festivalurilor de reconstituire istorică au fost bătăliile între daci și romani.
Cu un echipament de peste 20 de kilograme, sub un soare arzător și în încurajările și aclamațiile publicului strîns la festival, am primit pentru prima oară botezul armelor. Chiar dacă confruntările se desfășuraru după un scenariu bine stabilit și loviturile de arme ale oponenților se dădeau controlat, totuși senzația încleștării, sunetul fierului lovit, scuturile răsunînd îmbufnat, falxurile dacice și sulițele romane fluturînd deasupra coifurilor, privirile și urletele combatanților întrec orice scenariu imaginat.
 |
| Eu, mort după marea confruntare. Foto © Around the World Media |
Aveam senzația că trăiam pentru moment transpus în pielea strămoșilor noștri, luptând, parând și străpungând, urlând ca un animal încolțit... și acum îmi aduc aminte cum, un topor și o sabie dacică s-au izbit de scutul meu într-un scîncet tăios, un cosor încerca să-mi măture picioarele, m-am desprins din rîndul meu să mă feresc dar, fatalitate, am fost încolțit și ”străpuns” de o altă sabie venită din lateral. Am căzut la pămînt, în zgomotul armurii lorica segmentata, de legionar roman, și am rămas ”fără viață” pînă în momentul terminării confruntării și scenariului, laolaltă cu alți soldați căzuți din ambele armate de daci și romani.
 |
| După prima mea luptă, Frăția Lupilor, Costești, 2017. Foto © Ioana Kriss Rusu |
DacFest 2017
Ed.VIII / 28-30 Iulie 2017 / Măgura Uroiului, jud. Hunedoara
Pe platorul de la Măgura Uroiului, aflat lângă localitatea Simeria, s-a desfășurat festivalul “DacFest – Sub semnul Lupului 2017”. Festivalul a fost organizat de Terra Dacica Aeterna și invitații lor: Asociația Culturală pentru Istorie Vie Alba Iulia, Asociația Culturală Geto-Dacii din Moldova, Asociația Historia Renescita - Grupul Geto-Dacii sudcarpatici și Legio I Italica din Bulgaria. Au sprijinit organizarea DacFest – Sub semnul Lupului 2017: Consiliul Județean Hunedoara, Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva, Primăria orașului Simeria și Centrul Cultural și de Creație Simeria.
Timp de 3 zile pe Măgura Uroiului, cunoscut şi sub numele de „Cuşma dacilor”, datorită formei aparte a dealului, festivalul DacFest 2017 a fost ceva cu totul special și de neimaginat, ca dovadă acesta devenind cel mai important din țară în evocarea perioadei confruntărilor daco-romane. De altfel și datorită numărului mare de grupări de reenactment venite din toate zonele țării, parcă totul părea desprins dintr-un scenariu al unui film istoric de amploare. A fost ireal să mă aflu în acele zile în mijlocul unui asemenea eveniment magnific, înconjurat de persoane întruchipînd daci și romani, dormind în corturile din tabără, participînd la diferite ritualuri antice, civile și militare, chiar asistînd din public la adevărate spectacole de lupte între gladiatori și multe altele. Iar copiii, se citea bucuria pe chipurile lor!
Înainte de confruntările dintre taberele dacice și romane, devenite atracția principală a acestor festivaluri, am participat la instrucții: cum să mânuim spada scurtă romană, denumită gladius, și cum să ne apărăm și atacăm cu scutul înalt de mai bine de un metru, să luptăm în formație și să ne coordonăm apărarea și atacurile ca un singur organism - legiunea romană. Am petrecut ore de instrucție sub un soare nemilos și cu echipament complet de luptă, executând toți ca unul ordinele date de centurion în limba latină și reușind să deprindem la perfecție cîteva din manevrele militare ce au adus faima legiunilor romane, cum ar fi cuneus, testudo, orbus. Totodată am participat și la parada costumelor antice în orașul Simeria, aflat la poalele „Cuşmei dacilor”, printr-un marş a peste 200 daci și romani, îmbrăcați în costume și purtând în mâini torţe aprinse. Concerte de muzică pop, rock şi rhythm&blues au închis fiecare seară a festivalului, astfel că pe scena amplasată pe platou au urcat trupele Ashaena, Quans şi Nightlosers, culminînd la sfîrșit cu concertul legendarei formaţii Phoenix, condusă de Nicu Covaci.
 |
| Dacfest 2017. tabăra romană. Foto © Flavian Săvescu |
Transylvania History Days
Ed.IV / 18-20 August 2017 / Cluj Napoca
Aflat la cea de-a patra ediție, festivalul Transylvania History Days a marcat împlinirea a 1900 de ani la moartea împăratului Traian. Astfel, pentru cîteva zile, Parcul La Butuci de pe Malul Someșului a fost vizitat de numeroși oameni, veniți la fața locului să asiste la demonstrații de lupte cu gladiatori, diversele ateliere și ritualuri antice consacrate, pînă la momentul culminant al festivalurilor. Celebrele scenarii de luptă între daci și romani, devenite atât de verosimile după ani de practică și devotament pentru acuratețe și adevăr istoric, toate acestea în regia trupelor de reenactment Terra Dacica Aeterna, Virtus Antiqua, Școala de gladiatori Ursus Ludus din Cluj-Napoca, Garda Apulum și Școala de gladiatori Ludus Apulensis din Alba-Iulia.
La acest festival, pentru mine al treilea la care am participat, deja eram considerat un veritabil veteran a Legiunii a V-a Macedonica, tabăra militară romană din cadrul asociației Terra Dacica Aeterna. Cunoșteam de-acum bine ordinele primite în latină de la centurion și executam fără poticniri comenzile militare. Cu această ocazie am avut parte și de două confruntări individuale. Una dintre ele fiind chiar cu Andrei Pogăciaș, prietenul și colegul nostru de redacție, o provocare pe care am pecetluit-o în timpul unei discuții aprinse cu o noapte înaintea începerii festivalului. Discuție care s-a prelungit aproape până în zori - în care am vorbit inclusiv despre subiecte din această revistă, de ce amintesc despre asta? Pentru că în cursul zilei următoare și sub soarele arzător al unei amiezi de august, am participat toate asociațiile prezente la o paradă civilă și militară ce s-a întins cîteva ore, în orașul Cluj Napoca. Descriam mai sus faptul că noi, legionarii romani, ne antrenam mereu în tabăra noastră și nu executam sau făceam ceva de capul nostru fără o comandă primită de la centurion, în timpul instrucțiilor. Ei bine, pare amuzant, în general, dar nu în acele momente cum ar fi la parade. Deoarece, în acea zi încinsă, nedormit și echipat cu armura metalică segmentată, cu scutul imens în mâna stângă pe care-l țineam ferm la început, se mai întîmpla ca în timpul paradei, centurionul să “uite” să ne dea comanda pentru a lăsa jos scuturile, în puținele momentele de pauză din timpul marșului cadențat, și răbdam și icneam, până la urmă disperați transmiteam cum puteam centurionului să ne menajeze, să depunem scuturile. Doarece mâinile ne pulsau de la efort, armura și casca erau încinse complet, picioarele ne tremurau în efortul de a mărșălui în echipamentul complet de legionar, ce cântărea mai bine de 20 de kilograme.
Revenind la confruntarea cu Andrei Pogăciaș. Acesta folosește ca armă un imens falx dacic de două mâini, la care doar dmensiunea lamei e de 30-40 cm, așadar o armă teribilă de despicare. Iar Andrei, trecînd peste titulatura sa de doctor în istorie și încadrarea sa la ”categoria grea” în tabăra dacică, folosea arma cu măiestrie și ataca necruțător ba sus, ba jos, cu mișcări lungi sau brutale, sau reușea să agațe scutul cu lama puțin încovoiată și-l smulgea cu forță din mâna oponentului. Ca să nu mai amintesc, de 10 ani de la înființarea asociației TDA, dacul nostru expert în istorie s-a cizelat în toiul luptelor și a devenit un luptător teribil și experimentat în desfășurarea scenariilor de lupte daco-romane. Un veritabil și de temut luptător, agil și feroce ca un lup, puternic și brutal în atac ca un urs, înarmat cu arma sa terifiantă de două mâini, falxul dacic.
Dar confruntarea noastră a fost glorioasă! În timpul luptei am reușit precaut să păstrez o distanță în afara zonei de acțiune a armei sale înfiorătoare. Care îmi vîna permanent cu mișcări rapide ori capul acoperit de cască ori să-mi reteze picoarele pe sub scut. Nu m-am avîntat la luptă, nu m-am lăsat cuprins de andrenalina momentului ci am urmărit mișcările de atac și repliere ale adversarului. M-am ținut la distanță și param cu scutul sprijinit bine în genunchiul și cotul stîng, care suspina la fiecare lovitură puternică de falx. Dar la un moment dat, când falxul lui Andrei se retrăgea, rotindu-se pentru un nou atac, am interpus scutul în lovitura ce trebuia să vină din lateral și am țâșnit fulgerător. L-am atacat din lateral la picioare și, cu o lovitură rapidă dar decisivă, am țintit și secerat cu gladiusul gamba sa din față. Ei bine, realizați, e doar un spectacol și un scenariu de luptă, și chiar dacă confruntarea se desfășoară cu viteză și pare oarecum reală, loviturile sunt executate cu control și înfrânate la momentul atingerii vreunei părți corporale a adeversarului. Iar Andrei a simțit lovitura la picior și, într-un urlet teatral, s-a lăsat să cadă, însă a zvâcnit în ultima secundă și mi-a agățat armura, apoi ne-am prăvălit amîndoi la sol icnind și gemând! Probabil pentru un dac nu pare o problemă să cadă la pământ dar pentru un legionar roman, din cauza armurii segmentate, nu e o experiență prea plăcută și nu ni se întîmplă des să controlăm căderea, o clipă fatidică nu mai mult de o secundă, două, în care se întîmplă să mai simțim cum lamele de oțel se înfing și își caută loc printre coastele noastre, într-un zăngănit de rău augur. Amîndoi am ajuns la sol, aici mi s-a tăiat puțin filmul, dar Andrei a reușit să-mi prindă gladiusul, mi l-a petrecut peste ceafă și l-a apăsat, în timp ce eu mă zbăteam în strânsoarea sa. Am ”murit” amîndoi, acolo pe malul Someșului, în uralele publicului și urletele războinice ale celor două tabere adverse, dace și romane, ce s-au încleștat în anul 2017 la Transylvania History Days.
A fost o vară de neuitat, în care am trăit o aventură unică și inedită, o experiență pe care o puteți trăi și voi. Dacă vreți să fiți un legionar al puternicei armate romane sau un temut razboinic dac intrați pe site-ul sau pagina de facebook a asociației. Căci Terra Dacica Aeterna continuă să facă recrutări!
www.tacticasistrategia.ro
facebook.com/TacticaSiStraegia
www.terradacica.ro
facebook.com/TerraDacicaAeterna
Promo
