joi, 17 iulie 2014

Tur.x3m - Glavoi Reloaded in Apuseni

Izbucul Ponor

Be me. A doua oară în Padiş@Glăvoi.ro. Prima oară vizitasem Cetăţile Ponorului, Gheile Galbenei şi Lumea Pierdută. Acolo, în lumea Pierdută mă uitam ca prostu la un pârâu subteran ce ieşea dintr-un perete stâncos şi continua la vale, cu bulboane, cu sclifoseli, cu urlete înspumate. Eu, gura cască, să vadă şi măselele de minte minunea. Tocmai văzusem primul izbuc din viaţă. După câteva sute de metri, râul intra iar în subteran, zici că n-avea treabă că muntele-i stătea de-a curmezişul, a intrat râul drept sub poala muntelui. Sau mai era faza, curgea pârâul ca un apucat printre stânci, cu debit mare, ca apoi să se strângă într-o baltă liniştită (sau lac) şi să dispară încet, în subteran, prin sorburi. De doline, avene, peşteri, gheţari în plină vară, nici nu mai vorbesc, toate înghesuite pe un platou calcaros de 36 km pătraţi, nici nu mai vorbesc. Deci cine vrea să numere câte fenomene carstice diferite se pot vedea stând mereu cu gura căscată, atunci Padiş e locul cel mai potrivit. 

Apa Galbenei dispărând sub munte ca să apară imediat prin Cascada Evantai în Cheile Galbenei


Prima oară nu avusesem timp să mă lămuresc, ok, dar de unde provine apa din Cetăţile Ponorului sau Cheile Galbenei?! Căci acestea, la fel, apăreau la suprafaţă prin izbucuri. Eram prea ocupat cu admirarea peisajului ca să mai las loc şi gândirii algoritmice să facă calculele.  Dar acum, a doua oară, am dibuit sursa.




Padiş, vedere din Biserica Moţului


Padiş
Să începem cu Valea Gârjoaba ce curge prin Padiş se uneşte cu Trănghieşti şi imediat dispar în pământ prin sorburi, nu înainte să formeze o mică şi nostimă cascadă ce săpase bine de tot o gaură în pământ de câţiva metri pătraţi. Dacă tot am fost acolo, am urcat sus la Biserica Moţului, un balcon din care vezi bine o bucată a României. Am luat o masă frugală în timp ce vipere făceau plajă pe stânci, în jurul nostru.


Poiana Ponor

Poiana Ponor
Apa dispărută mai înainte apare în Izbucul Ponor după 2,2 km, probabil mai culege ceva prin subteran, nu ştiu, însă izbucul este de-a dreptul impresionant, ieşind de sub baza unei stânci apoi curge meandrat vreo 800 m prin Poiana Ponor şi se pierde în sistemul de sorburi ale acesteia. Când acestea nu mai fac faţă volumului apei, poiana se inundă dând naştere unui lac destul de măricel. Bucuria oilor ce pasc poiana regulat (şi a turiştilor încinşi după trasee).


Poiana Ponor

Cetăţile Ponorului
Apa reapare prin două izbucuri în peştera de sub Cetăţile Ponorului, alimentând râul subteran al acestora, pe cursul căruia formează mai multe lacuri, cascade, repezişuri şi vâltori, în final dispărând şi aceasta prin pâlnii şi sorburi.


Cascada Evantai şi Cheile Galbenei

Cheile Galbenei
După 1,8 km apa reapare în Izbucul Galbenei, apoi coboară spe chei printr-o înşiruire de cascade şi marmite. Ceva mai jos apa Galbenei se pierde în subteran printr-o peşteră însă reapare imediat în Cheile Galbenei, prin maiestuoasa cascadă Evantai. De aici apa are doar un curs de suprafaţă, vărsându-se în final în râul Crişul Pietros.

Ce am mai văzut:

De pe balconul Pietrei Galbenei
 
Piatra Galbenei - cam 50-60 min. de Poiana Glăvoi
De pe Piatra Galbenei se deschide o panoramă monumentală: departe în stânga observăm Vf. Bihorul (1848 m) iar în dreapta Vf. Curbata Mare (1849 m). Drept în faţă, sub Vf. Ţapu vedem o pată galbenă - Groapa Ruginoasă. Undeva jos şi la stânga mijim ochii către Cheile Galbenei, locaţie ce ne-am propus s-o atingem în următoarea zi. La dreapta Poiana Florilor, prin care vom trece pe traseul propus. Bun. Imortalizăm şi de-aici bucata de Românie şi coborâm la Grajduri să ne adăpăm (denumire dată de localnici Poienei Glăvoi pe vremuri comuniste, aici fiind cazaţi caii folosiţi în exploatările de lemne).


Amiază la Peştera Focul viu


Peştera Focul Viu - cam la 30 min. de Poiana Glăvoi
Având un gheţar de 20.000 mc, ocupă ca mărime locul 3 în ţară. Fereastra din tavan favorizează iarna acumularea zăpezii iar în rest, din lipsa ventilării aerului, acesta se menţine captiv şi rece tot timpul anului. Peştera e micuţă, alcătuită din două săli, însă datorită ferestrei din tavan razele soarelui se reflectă în gheaţă şi peştera apare astfel inundată în raze de lumină, mai ales în jurul amiezii.


O parte din Avenul Borţig

Avenul Borţig - la întoarcerea din Cheile Galbenei.
Este un aven spectaculos cu o o lungime de 150 m, intrarea având un diametru de 35 m. Aici se formează un bloc mare de gheaţă fiind al doilea ca mărime din ţară, după Gheţarul Scărişoara, cu un vol. de 30.000 mc.
Interesant, am aflat de pe net, că avenul se află chiar deasupra traseului subteran al Cetăţilor Ponorului, intrarea fiind însă impiedicată de blocul de gheaţă.

Trasee




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu