 |
| Aerodrom Baia Mare, foto by Mihai Dan |
Trebuie să împărtăşesc senzaţia simţită când m-am dat cu planorul... Extraordinară!... Când eram la vârsta de-o şchioapă visam la stele. Crescând, câte un pic, mi s-a cam tăiat pofta de ele. Am realizat cât suntem de înapoiaţi mental, vorbesc de întreaga umanitate, normal, ca să avem habar cum să ajungem la ele. Şi da, nu vorbesc de individul ca mine şi ca tine, pentru că noi nu contăm ca exponent pentru umanitate. Vorbesc de acele grupuri de interese, acele grupuri de refulaţi sociali din vârful piramidei care decid soarta globului şi îşi apără interesul împotriva tuturor. Genul de "tuturor" prea proşti ca să înţelegem importanţa evoluţiei sociale impusă de către voi, grupul desemnat ca şi păcăliciul umanităţii.
Aceştia sunt prea preocupaţi cu ridicarea în spaţiu a sute de sateliţi militari şi de gps, de parcă atâta crede SUA şi URSS că ne interesează pe noi, ca şi apogeu al civilizaţiei: unde mă aflu cât mai exact pe suprafaţa pământului, în caz că o ogivă nucleară se năpusteşte de pe orbită şi dă să scobească pământul de sub mine, suficient cât să mă scoată din ecuaţia umană. Cam la asta s-a redus toată cucerirea cosmosului pentru încă câteva zeci de generaţii. Trăim într-o societate care se oriplează pe ea de o frică, o frică impusă, frica iernii nucleare! Deci tu care eşti, cuceritorule spaţial şi în căutare de aventură rafinată, stai molcom unde eşti căci nu ne-am depăşit minunata condiţie de babuini călare pe măturică. Trăim încă într-un specacol ridicol de ardere a vrăjitoarelor de pe scena politică, un alt exponent impus tot de către voi, păcăliciolor, din vârf de piramidă!...
Noroc cu câţiva dintre noi, visătorii spaţiului, de la cluburi de parapantişti şi planorişti şi până la scriitorii de sf, încă nu renunţăm la principiul predestinat. Ar fi culmea, la cât de insignifiant şi mărunt se vede Pământul din perspectiva universului, să ne ramolim aici şi să lăsăm vastitatea cosmosului pierdută pentru umanitate. Mda, m-am luat cu vorba, şi eu care vroaim doar să vă descriu cum m-am dat cu planorul... Mai bine băgaţi video:
Aceştia sunt prea preocupaţi cu ridicarea în spaţiu a sute de sateliţi militari şi de gps, de parcă atâta crede SUA şi URSS că ne interesează pe noi, ca şi apogeu al civilizaţiei: unde mă aflu cât mai exact pe suprafaţa pământului, în caz că o ogivă nucleară se năpusteşte de pe orbită şi dă să scobească pământul de sub mine, suficient cât să mă scoată din ecuaţia umană. Cam la asta s-a redus toată cucerirea cosmosului pentru încă câteva zeci de generaţii. Trăim într-o societate care se oriplează pe ea de o frică, o frică impusă, frica iernii nucleare! Deci tu care eşti, cuceritorule spaţial şi în căutare de aventură rafinată, stai molcom unde eşti căci nu ne-am depăşit minunata condiţie de babuini călare pe măturică. Trăim încă într-un specacol ridicol de ardere a vrăjitoarelor de pe scena politică, un alt exponent impus tot de către voi, păcăliciolor, din vârf de piramidă!...
Noroc cu câţiva dintre noi, visătorii spaţiului, de la cluburi de parapantişti şi planorişti şi până la scriitorii de sf, încă nu renunţăm la principiul predestinat. Ar fi culmea, la cât de insignifiant şi mărunt se vede Pământul din perspectiva universului, să ne ramolim aici şi să lăsăm vastitatea cosmosului pierdută pentru umanitate. Mda, m-am luat cu vorba, şi eu care vroaim doar să vă descriu cum m-am dat cu planorul... Mai bine băgaţi video:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu