Partea 5 aici
În centrul vechi al oraşului, chiar în faţa Universităţii Miniere a fost amplasată o statuie ce reprezenta un tânăr în robă studenţească. Acesta ţinea într-o mână un picamăr sprijinit lângă picior, în cealaltă o carte deschisă, întinsă în dreptul ochilor. Pe soclul statuii erau inscripţionate cuvintele: „Ex Libris - Fiat Lux”. Vreo treizeci de tineri studenţi protestau pe spaţiul verde din jurul acesteia. Pe pancarte erau înscrise mesajele: „Intelectualitatea sprijină mineritul”, „Ne închideţi minele, ne închideţi viitorul!”, „Mineri + Ingineri = Bazinul Curcubeni!”
În centrul vechi al oraşului, chiar în faţa Universităţii Miniere a fost amplasată o statuie ce reprezenta un tânăr în robă studenţească. Acesta ţinea într-o mână un picamăr sprijinit lângă picior, în cealaltă o carte deschisă, întinsă în dreptul ochilor. Pe soclul statuii erau inscripţionate cuvintele: „Ex Libris - Fiat Lux”. Vreo treizeci de tineri studenţi protestau pe spaţiul verde din jurul acesteia. Pe pancarte erau înscrise mesajele: „Intelectualitatea sprijină mineritul”, „Ne închideţi minele, ne închideţi viitorul!”, „Mineri + Ingineri = Bazinul Curcubeni!”
Anabela Maxim relatează de la faţa locului protestul studenţilor universităţii miniere:
- ...dacă până acum doleanţele studenţilor Universităţii Miniere însemnau subvenţii mai mari pentru cămine, condiţii mai bune pentru studii, tichete de masă sau burse mai mari, în această dimineaţă, aceştia au aderat în unanimitate la revendicările minerilor. Aceasta demonstrează încă o dată conştientizarea din partea tinerilor a adevăratelor probleme ce apasă nu doar oraşul, ci însăşi societatea noastră.
În studioul de televiziune „Maxim TV”, publicul aplaudă cu entuziasm. Moderatorul Crainic Trandafir se adresă invitatului său, profesorul Ţiţeanu:
- Domnule Ţiţeanu, acum vă întreb în postura de profesor şi de intelectual al comunităţii noastre miniereşti. De ce studenţii au schimbat brusc tactica, sprijinind demonstraţia minerilor în această dimineaţă?
- Dar e normal, domnule Crainic, staţi să vă spun de ce. Studenţii, de când e lumea şi pământul, revendică aceleaşi veşnice probleme - condiţii mai bune de cazare, subvenţii, burse... etcaetera, dar nu le-au obţinut niciodată. În schimb, au plictisit autorităţile dom'le. Au plictisit de moarte guvernul. Când aude de studentul intelectual, intră guvernul în vacanţă parlamentară. S-a plictisit lumea, nu-i mai ia nimeni în serios, domnule Crainic! Oricum nu ar rezolva nimic, studentul face măcar o grevă generală pe an, să mai chiulească de la cursuri, să mai facă în ciudă autorităţilor că mai există şi ei, că au diplome de bac luate... că îşi vor lua şi diplomele de absolvenţi intelectuali... Înţelegeţi, domnule, cum stă treaba? Mulţi oameni din politică n-au nici măcar gimnaziul luat, ce să mai vorbim de bac, dom'le...
- Da, foarte bună şi clară observaţia, domnule profesor. Dar dumneavoastră, domnule Bideanu? Ne ziceţi ceva pe această temă, ne arătaţi ceva?
- Mda... mai bine v-aş arăta ceva, că ştiţi cum se zice, o imagine face cât o mie de cuvinte...
- Aşa este, domnule Bideanu. Aşadar ce ne arată un reprezentant al oamenilor de afaceri din România?
- Un filmuleţ de când eram făcut pionier, domnu' Crainic, în clasa a II-a!
Crainic, fixându-l pe Bideanu, clipea mut de uimire.
- Ăăă... superb. Publicitate!
Pe ecrane rulează spot cu Mama Verdana: „O adevărată minune Dumnezeiască... Singura tămăduitoare acceptată de biserica catolică, creştină şi ortodoxă. Trimite problema, amărăciunea sau dorinţa ta prin SMS şi Mama Verdana te va ajuta: Dezleagă cununii. Prezice dezastre globale. Câştigi în afaceri cu statul. Câştigi garantat la Loto. Ştie blesteme uluitoare. Îţi aduce iubita înapoi. Dezbină familii fericite. Recuperează TVA-ul de la stat. Sfinţeşte maşini şi SUV-uri. Te scapă şi te-apucă de băut. Cumpără argint viu. Desface câteva farmece. Îţi dezleagă cuvintele încrucişate. Tămăduieşte şi dă boli. Citeşte viitorul în maţe fără E-uri... Nu mai aştepta! Trimite chiar acum un SMS şi Mama Verdana te va ajuta!”
...
Brinel Titus Turturică coborî în mijlocul mulţimii şi anunţă la microfon cu vocea stinsă:
- Mineri, Libertatea ne-a fost furată!!!
Minerii rămân amuţiţi. Brinel priveşte îndelung masa de mineri, ce umple până la refuz platoul din centrul oraşului. Aerul tremură, minerii încep să huiduiască.
- Fraţilor... avem o problemă pe care doar noi o putem rezolva. Societatea se bazează pe noi, iar noi... noi n-o vom dezamăgi nici de această dată!
Minerii aplaudă anemic, mai huiduiesc puţin, neînţelegând exact ce se întâmplă.
- Ortacii mei... o mână de huligani încearcă să ne fure libertatea pe care am câştigat-o atât de greu la Marea Revoluţie.
Minerii huiduiesc, Turturică îşi drege vocea şi continuă afectat:
- Grupuri destabilizatoare s-au strâns în faţa Universităţii Miniere din Curcubeni. Să mergem, aşadar, să înlăturăm aceste elemente ostile, ce ameninţă bunul mers şi ordinea în iubitul nostru oraş, Curcubeni!
Ca o avalanşă, urlând a nervi şi disperare, sute de mineri pornesc înspre cele două artere principale ce dau în centrul vechi al oraşului. Autobuze şi camioane pline până la refuz scrâşnesc şi se opintesc, făcându-şi loc prin masa de mineri şi claxonând isteric. Ca o amibă de dimensiuni colosale, grupurile de mineri se preling şi înghit totul în cale, sfâşiind şi scurmând faţa oraşului, stâlpii de lumină cad la pământ, gardurile şi balustradele ce împrejmuiesc spaţiile verzi sunt smulse şi înghiţite în pseudopodele haotice ale mulţimii, vitrinele magazinelor răsună spulberate, maşinile sunt vandalizate şi răsturnate din cale, amuţind din alarme lugubru sub scrâşnetul picioarelor. Urletele şi vaietele mulţimii ajung înainte în Piaţa Universităţii, unde zeci de studenţi se învârteau în cerc şi scandau împotriva măsurilor guvernamentale de disponibilizare a bazinului minier Curcubeni. Ca la un semn, se opresc, atraşi de zgomotul infernal ce se auzea tot mai aproape, neînţelegând ce naiba se întâmplă. Urlând şi ameninţând cu târnăcoapele, răngile şi ciocanele, primii mineri ce apar la colţurile străzilor încep să alerge înspre parcul din faţa Universităţii, unde erau strânşi studenţii.
Între timp, cum duceau lipsă acută de activitate, Mirel şi Remus o urmăreau pe Anabela de la un loc la altul al transmisiunilor ei în direct. Nimeriseră astfel în centrul vechi al oraşului, unde prietena lor relata de la faţa locului demonstraţia de protest a studenţilor. La început, priveau nedumeriţi la vederea grotescului marş minieresc, apoi îngheţară de spaimă, ţintuiţi în loc de revelaţia a ceea ce va urma în câteva momente. Anabela se smulse prima şi, alergând înspre cameraman, îi ordonă autoritară:
- Caraiman, unde dracu fugi? Stai pe loc şi filmează. Ai auzit?! Filmează tot ce se întâmplă!
Caraiman se supuse cu greu, tremurând îngrozitor din tot corpul, dar camera începu să bâzâie, semn că a fost activată. Asurzită de zgomotul infernal, Anabela era nevoită să urle la microfon, încercând să relateze cele ce se petreceau în Piaţa Universităţii:
- Avem o ştire de ultimă oră, nu înţelegem pe moment ce se întâmplă!... Se pare că în faţa universităţii minelor se întâmplă ceva... este o vânzoleală îngrozitoare, studenţii ce protestau paşnic în parcul universităţii se pare că iau bătaie...
Aceasta nu mai apucă să termine, căci o rangă de fier se înfipse cu furie în camera de filmat. Obiectivul crăpat o mai fixă două secunde pe Anabela, care ţipa înspăimântată la vederea cameramanului plin de sânge şi întins la pământ. Tremurând şi privind speriaţi la măcel, Mirel şi Remus mai că se strângeau în braţe când minerii ajunseră lângă ei. Un miner urlă la Mirel:
- Ce stai mă? Dă mă!...
- Dă, mă Mirel, ce stai, mă? urlă un altul. Nu vezi că ne scapă golanii şi grupurile destabilizatoare? Pe eiii! Trădători de ţară ce sunteţi!
- Ah, Mirel, ce mai faci? Cum e mama? întrebă un alt miner ce trecea agale pe lângă ei cu un topor sprijinit pe umăr.
- A murit...
- Dumnezeu s-o ierte, că tare era de treabă, îi răspunse minerul.
- Îmi dai şi mie un leu?
În faţa lor era acum Damian cu mâna întinsă. Remus vru să-l înjure şi să-l lovească, însă atenţia îi fu distrasă de minerul cu care vorbise Mirel mai devreme. Acesta tocmai prinsese un student de păr şi se pornise să-i toace capul în lovituri barbare. Încă un miner se aruncă asupra tânărului, apoi altul izbi cu cazmaua între coastele studentului.
- Şi tu cum eşti, domnişorule Remus? Eşti bine?... Hooo, golanule, ai vrut să ne vinzi ţara?! Să ne furi libertatea?! Huoooo! urlă un miner lângă ei, călcând în picioare tânărul student.
Un altul apăru lângă Remus, îl prinse de umeri şi îl întrebă:
- Vă e bine, domnişorule Bideanu? Păreţi cam palid!
- Nea Goldan, n-aveţi doi lei să-mi iau şi eu o pâine?
- Pleacă dracului, bă Damian, de-aci, că ţi-a da careva peste scăfârlie, 'tu-ţi gura ta de mut!
Remus scâncea de frică, aşteptând să fie trântit şi îngropat sub caldarâm în picioarele minerilor. Tocmai atunci, două studente alergau pe lângă ei ţipând de spaimă, urmărite de patru mineri ce agitau picamărele prin aer.
- Huooo, ştoarfelor, că punem mâna pe voi, căţele de golance ce sunteţi!...
Apoi în jurul lor se făcu loc. Zbieretele se îndepărtau. Cei doi priveau traumatizaţi trupurile stoarse de sânge din faţa lor. Undeva mai încolo, Anabela ţinea în braţe capul însângerat al cameramanului şi plângea isterică. Mirel simţi că-l iau convulsiile şi vomă în scârbă.
…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu