miercuri, 21 martie 2012

Boul-Frog de Bobor

Atâta tensiune s-a acumulat în ţară, s-a iscat în ultimele zile în tot felul de procese în care sunt implicaţi tot felul de siniştri şi stimabili deputaţi aleşi cică din popor, încât face populaţia criză cardiacă doar uitându-se la televizor. În ritmul acesta nu va prinde nimeni nici un 1 mai cu soare, cu mici, cu manele  din alea seculare! Toţi, acasă, vor muri acolo pe canapea cu popcornul înfipt în esofag şi cu inima crăpată, de parcă s-a dat singură pe răzătoare.

D-le deputat Boldea, ce faceţi acolo? Boldea: Dau m++e la DIICOT, nu se vede?

Să se oprească circul ăsta politic şi se unească toate partidele astea crizate într-unul singur şi ar fi de-ajuns. Am şti o treabă. Nu o mai tergiversaţi până la toamnă cu tot traseismul vostru, cu toţi urmăriţii ăştia de boi de baltă, "boul-frog" de bobor, sau cum îi zice la specia asta de batraciană, specia asta toxică şi hulpavă, specia asta ce înghite cu toate patru mâinile deodată, inclusiv cu picioarele, tot ce le intră în vizorul guşei - terenuri imobiliare, funcţii administrative, păduri virgine şi luxuriante, toate afacerile astea cu asfaltul, cu statul, cu clientela politică, cu trafic de influenţă.

Toate structurile ţării, judeţelor, oraşelor, sunt prinse în plasa lor ca de mătasea-broaştei, nu ai loc nici să scuipi în baltă sau să dai cu bolovanul şi tot vei nimeri vreun mormoloc de-al lor, cu influenţe, cu trafic, cu dosare, cu averi colosale, cu grupări interlope, furând şi înghiţind nămolul, prundişul, prunele, cuiburile şi ouăle tuturor urmaşilor noştri, cu tot cu trecut, cu pene şi cu viitor. Dar staţi calmi, odată cu alegerile parlamentare, nu va mai fi om cu gândirea limpede să mai suporte o toamnă întreagă de campanie electorală, orăcăitul lor ca un sunet de găinaţ ne va scoate oricum pe toţi afară din ţară...

marți, 20 martie 2012

Citadela de steril - 08

 

      În următoarea zi, în Piaţa Libertăţii fusese anunţat un târg de joburi pentru minerii rămaşi fără locuri de muncă. Aşa că, dis-de-dimineaţă, urmat de Remus, Mirel luă cu asalt standurile şi cerea detalii despre ofertele de angajare. O angajatoare îl chestionă:
- Deci aţi lucrat nouă luni la mină... Şi o zi la supermarketul Golden-Staul?! Foarte bine, aveţi calificarea necesară pentru jobul nostru... de vidanjeour!
Mirel îşi ridică privirea pe bannerul prins deasupra standului. Pe acesta scria: „SC Bideanu Cursal SRL”. Remus zâmbea parşiv, încă de când păşiseră pe platou. Mirel, ca întotdeauna, nu dorea să-i dea satisfacţie, aşa că se mută la alt stand. Acolo, o altă angajatoare îl lămuri:
- Sunteţi subcalificat pentru acest post, dar suntem tot timpul în căutare de tinere speranţe, foarte serioase în tot ceea ce întreprind, ce se integrează foarte bine într-o echipă de profesionişti. Măturatul străzilor este o responsabilitate mare... Ne pare rău, dar aveţi studii superioare, nu prezentaţi ca potenţial ceea ce căutăm noi!
Mirel citi bannerul: „SC Bideanu Trust Stradal şi Menajer SRL”. Merse mai departe, la următorul stand.
- Numai faptul că aţi lucrat direct cu clienţii, vă face cea mai potrivită persoană pentru acest job. Văd aici scris că aţi lucrat la „Golden Staul”... Cumva la resurse umane? Sau cu publicul?
- Da, puteţi să-i spuneţi şi aşa, am lucrat cu publicul..., mormăi printre dinţi Mirel.
- Şi anume pe ce post?
- Preluam cărucioarele de la clienţi şi le împingeam la loc.
- Văleu! În piaţa imobiliară avem nevoie de oricine cu aşa o experienţă în comunicare şi persuasiune, citadela noastră e plină de halde de steril ce pot fi vândute...
- Dumneavoastră vorbiţi serios?
Mirel citi bannerul: „Imobiliare Gudron”. Încă o firmă de-a lui Bideanu, tatăl lui Remus. Iar acesta nu se mai putu abţine şi izbucni în hohote de râs. Mirel se simţea deja surmenat şi obosit.
- La naiba!
- E vreo problemă, prietene?
- Mă gonflatule, tu şi tată-tău vă bateţi joc de mine? Deci chiar numai voi aţi mai rămas cu afaceri în oraşul ăsta?
- Hai mhnca-ţ-aş ochişohrii tăi dă smirnă să-ţi ghicească Mama Verdana de noroc, schumpu' luminii şî roua grădinii, ce eşti tu, să nu te deochi! Pui, pui, pe tine, să-ţi dea Dumnezo shănătate să vezi şi mâne strălucirea Soarelui, boherule!
Mirel privi afişul din dreptul Mamei Verdana, ce ghicea şi-n huilă şi-n tochitură de ouă de termite,  pentru bani şi pentru noroace. Iar într-un alt afiş cu ea şi Maica Tereza, fotoşopată probabil cu târnăcopul, anunţa cu fală că dă şi în magie bisericească, că ghiceşte în boabele de la mătănii, în măruntaie de la pască, ba chiar şi în zaţul de vin de la împărtăşanie!
      Damian nu avea cum să lipsească de la un asemenea eveniment important pentru oraş. Aşa că îşi fixă ţinta pe Remus şi se apropie de standul Verdanei. Stă, inspectează ofertele, îşi face cruce mimând a disperare şi se repede la Mama Verdana:
- Dumnezeule mare şi tare, apără-mă de strigoaică! Remus, repede! Dă-mi lănţişorul de aur de la gât s-o speriu pe vârcolaca naibii! Nah moroi, ia de-aci! A-lee-luuu-iaaaa!
Damian zbiară şi-l trage pe Remus de gât, oripilând-o pe Verdana cu cruciuliţa de la lănţişorul de aur.
- A-lee-luuu-iaaaa! Ni că nu dispare, arătarea dracu'!
Mirel începe să râdă cu poftă, apreciindu-i prestaţia. Remus îi întinde un leu, zâmbind mai anemic.
- Mirel, îl opri Damian, da' cu mineriada ce s-a mai întâmplat? Că am văzut că a fost măcel mare...
- Unde? La noi, în Curcubeni? se prefăcu ofensat acesta.
- Scumpule, nu-ţi bate capul, îl povăţui Remus, ia uite încă un leu şi du-te şi ia-ţi o vodcă, un spirt, aurolac, ceva! Să mori repede de tânăr şi frumos.
- Ia mai mereţi voi undeva, se enervă Damian, adică ce Dumnezeu, nimeni nu zice şi vede nimica?
Mirel vede în schimb o firmă de turism, la standul căreia se afla nimeni alta decât Ivana Ivanovici Ilici, frumoasa fiică a magnatului ucrainean. Cu ochii strălucind în irizaţii verzi, cu părul lung şi ondulat scurgându-se în valuri roşii peste umerii laţi, îi zâmbea languros de la distanţă. Mirel se opreşte lângă standul firmei de turism „Ivana Travel SRL”, ridică un pliant cu o ofertă şi se hotărăşte instant:
- În sfârşit... ceva ce-mi permit cu cele opt salarii compensatorii: o excursie în Grecia. Gata, fraţilor, am plecat în străinătate.... Hahaha, am vreme să muncesc toată viaţa după ce îmi toc aceste opt salarii de câcat! Ivana, unde semnez? Adiooo lumeeee crudă, am plecat la distracţieeeee!
      Seara se lăsa domoală peste Curcubeni. Pregătit să dispară la apus, discul roşiatic al soarelui arunca raze lipsite de vlagă printre crestele munţilor din apropiere. Piaţa Universităţii abia de părea animată, doar patru vidanje de la „Cursal” curăţau cu migală străzile şi trotuarele centrului vechi. Brăzdau cu jeturi de apă în toate direcţiile, spălând resturile şi murdăria ultimelor zile, îndepărtând orice urmă a vreunei amintiri neplăcute din memoria oraşului Curcubeni.
      În lipsa lui Mirel, Remus şi Anabela îşi propuseră să petreacă la Club Kiev, noul local în vogă din zona Pieţei Universităţii. Aceştia se luptară încă de la intrare cu lumina chioară a clubului anemic, creată de câteva veioze agăţate pe pereţi, şi coborâră cu grijă scările printr-o boltă pietruită ce dădea în subsolul clădirii. Localul era aranjat totuşi rafinat, cu canapele din piele roşie aşezate în semicerc şi poziţionate pe diferite înălţimi, astfel încât toată lumea să aibă o privelişte cât mai clară înspre scena rotundă din celălalt capăt al localului. Celor doi li se aduse consumaţia, Anabela distinse câteva din personalităţile oraşului. La o masă era Dorel, împreună cu soţia, Gloria, iar la alta, aflată chiar în faţa scenei, era Ivana, împreună cu bodyguardul familiei, ce aştepta cu o satisfacţie abia reţinută începerea spectacolului. O lumină puternică se aprinse deasupra scenei, ce aducea izbitor cu una de streap-tease, şi imediat acordurile muzicale de la piesa „I want to breakfree” a formaţiei Queen răzbătură pline de vigoare din boxe. În momentul următor, apăru pe scenă o persoană familiară. Ivana se ridică în picioare şi aplaudă înnebunită, Gloria fluiera exaltată undeva mai în spate, iar de surpriză Anabela îşi înghiţi cafeaua fierbinte, se înecă instant şi o scuipă de-a latul mesei. Doar Remus îşi acoperi ochii cu palmele, icnind oripilat:
- Nu se poate aşa ceva, e horror!
Anabela părea paralizată în scaun, uitând şi să mai respire, în timp ce Remus făcea disperat semne la bar, să li se aducă nota.
- Nu pot să mă uit... alooo, consumaţia! Vrem să plătim! Dar urgent... notaaa!
Pe scenă nu era altul decât Mirel, care renunţase să mai plece în Grecia. Aşa că îşi începea degajat  numărul de dans la bară, doar în chiloţi de piele, cu cizmele-n picioare şi cu casca de miner pe cap.


Sfârşit de capitol

duminică, 18 martie 2012

Papa şi ordinea mondială

Se mai întâmplă. Din ce în ce mai rar în ultima perioadă dar se mai întâmplă. Ce, ce, ce? Să ajung în acea parte bizară a Youtubului, unde toate documentarele cu zeitgeist-uri şi conspiraţii mondiale ne pocnesc acolo în meandrele raţiunii şi însămânţează discordie înspre presupusa realitate care ne înconjoară.


Dau peste acest discurs al Papei Benedict, cu ocazia unui crăciun şi imediat după investirea sa în fruntea Vaticanului.
Luat grosso modo, discurs frumos privit superficial la suprafaţă. Papa o ia domol, făcând apel la unitate, familie, iubire, ca apoi s-o întoarcă prin cuvinte cheie înspre o idee, o soluţie, unica de fapt. Umanitatea, "adultă dar slabă în gândire şi voinţă", trebuie ghidată altfel nu va face faţă viitorului, crizei terorismului, pandemiilor şi distrugerea mediului înconjurător. Nu oricum, nu în suflet, iubire şi simţire, cum ar trebui să sune mesajul bisericii, ci realmente ghidată, ea trebuie luată de mână şi condusă pe rapoarte etice şi economice înspre o... nouă ordine mondială! Gata a zis-o şi papa. Vrea şi el o nouă ordine mondială.
Segmentul video are vreo 2 minute şi este subtitrat în engleză.

Papa, Berlusconi, Sarcozy, King Abdullah & Putin
Ce stratosferă respiră papa nostru de la Vatican, de impune credinciosului să se lase ghidat de "copilul de la Bethleem" la o nouă ordine socială, unică şi unită din punct de vedere socio-economic şi nu spiritual? Cum ar fi trebuit să sune mesajul său. "Nu te teme, ai încredere în el!" Serios, papă? Cui vinzi gogoşile astea? Cine în ziua de azi mai are încredere în aceşti "copiii lui Bethleem" ce s-au aciuat în fruntea tuturor guvernelor lumii, în formaţiuni politice şi sisteme bancare, de unde sapă şi îngenunchează demnitatea umanităţii? O ţin numai în războaie şi impun o politică agresivă în care banul este mai presus de orice?

Obama, Bush, Cheney, Clinton

Maica Tereza, chemată la o demonstraţie împotriva războiului, a răspuns să fie lăsată în pace. Când va fi chemată la o demonstraţie pentru pace, va fi prima care va participa. Până atunci, nu va prolifera o acţiune la care nu vrea să fie făcută părtaşă. Cineva are de câştigat susţinând toate aceste tensiuni globale. Care, în mod categoric, după două mii de ani de civilizaţie ar trebui să nu mai existe. E bine de ştiut că şi înaltul cap al bisericii creştine a luat poziţie. Umanitate, dragă, eşti adultă dar proastă de dai în gropi. Ia aminte. Vei fi oricum condusă, căci noi ştim cel mai bine cum să te ferim de probleme.

Palin, Hillary, Michelle, Barbara
Până la urmă, ce se vrea a fi această nouă ordine mondială? O mână de indivizi ce deţin puterea financiară şi doreşte să imprime o nouă dar arhaică evoluţie socială, ce nu a dat niciodată roade. O uniformizare a idealurilor şi valori impuse, o paradigmă ambiguă şi fără substanţă a dogmei spirituale, o comunitate lipsită de identitate culturală. O masă de oameni ce plăteşte o schismă a realităţii nedorită de nimeni.  O umanitate de recuzită.


Kissinger, Arafat, Netanyahu, Regele Tailandei

miercuri, 14 martie 2012

Sinteza cu Gâdele

Ediţie specială scoasă din context cu Murele, ministrul. Data de 13.03.2012

Definiţii DEX:
Gîde  – 1.Călău. – 2.Tiran. – 3.(Arg.) Judecător. Sl. (bg.) „nebun, extravagant, temerar”, poate de origine orientală. Sec. XVII. Semantismul nu este foarte clar.
Salutar  – Folositor sănătăţii, vieţii etc.; salvator.  – Care este potrivit, adecvat într-o anumită împrejurare.
Introducere
GÂDELE: ...a trecut o lună de zile de când aţi devenit prim-ministru şi am încercat să fac un inventar al crizelor pe care le-am traversat [...]
Cert este că în seara aceasta putem vorbi de patru crize. Putem vorbi de o criză a zăpezii, criză a morfinei, despre criza creată de la ministerul de interne sau... putem să vorbim de scandalul UMF Târgu Mureş.


Crăpătura (captura, n.r.) A3 de la min. 09:50
Despre salutare

GÂDELE: Acea decapitare a unor oficiali din Ministerul de Interne este salutară! [...]
MURELE: Domnu', domnu'! Iertaţi-mă! Salutar înseamnă salvator? Nu... Ca să-mi dau seama...
GÂDELE: Nu! Salutar este de la faptul căăă... salutăăămm...

Şi Gâdele a stat puţin de capră! A mulţumit apoi de corectură dar a stat.


Crăpătură A3 de la min. 51:05
Despre relaţia cu Elena Udrea

GÂDELE: Care este relaţia dvs personală cu doamna Elena Udrea?
MURELE: Relaţia mea cu d-na EU (MILFA n.r.) ?... Depinde ce înţelegeţi printr-o relaţie personală! Nici cu dumneavoastră nu am o relaţie personală pentru că abia ne cunoaştem!


Şi Gâdele s-a înfoiat ca un piţigoi în semişpagat, în timp ce Murele mustăcea calm ca dintr-un bambus imaginar.

Pauză publicitară


Revenire în studioul cu publicul care aproape că doarme sau numai la asta mai tânjeşte, înainte să dea somnul de veci cu moartea.


Crăpătura A3 de la ora:min 1:34
Despre planuri de viitor

GÂDELE:  [...] Dumneavoastră vă vedeţi... după acest mandat [...] candidatul Partidului democrat  la preşedinţia României?
MURELE: Am să vă răspund foarte onest. Eu cred că întâi am deee... dovedit performanţe în ceea ce fac acum, indifernet din ce-aş putea eu gândi în viitor. Dacă v-aş spune, mă văd acolo sau... sigur voi ajunge în acel punct, aş fi dintr-o dată lipsit de bun simţ şi în al doilea rând, lipsit de realism!



Gâdele a luat o postură ca de suricată stricată de somn şi asculta pleoştit peroraţia premierului. Ce afişa o atitudine de urs polar pe faţa lui de panda arian.

Mai departe n-am mai ascultat nici eu căci a rămas motorul de căutare fără capete de panda. Şi cum eu privesc fiecare emisiune politică ca pe o emisiune de la Discovey Planet cu maimuţe, mi-am pierdut interesul din lipsă de material blănos. Poate aţi urmărit voi...

duminică, 11 martie 2012

Tur.x3m - Padiş, Apuseni

Poiana Glăvoi fără gunoi, nexusul traseelor Padişului
Dumnezeule mare, mi-e şi frică să vorbesc de Padiş! E locul acela atât de unic, de basm, de genul "nu ştiu ce am făcut de am meritat să văd o asemenea minunăţie", aflat lângă noi atât de aproape, încât nici nu contează unde te afli pe mapamond. Îţi iei sacoşa în spate şi ai plecat. Nu contează nici cât stai acolo, o zi, o oră, o viaţă, şi locul acela tot va avea menirea să-ţi suprime gândul în uimire. Zici că toate fenomenele carstice din lume s-au adunat acolo, pe crestele munţilor Apuseni, stând la pândă să sperie drumeţii cu unicitatea şi frumuseţea lor aleasă.

Vedere de la balcon la Cetăţile Ponorului
 În fiecare dimineaţă când te trezeşti în Padiş, vine soarele la uşa cortului şi te pupă pe frunte, păsărelele muntoase îţi dau bună dimineaţa fiecare pe limba lor, iar câinii ciobăneşti şi iubitori de drumeţi aleargă cu legături de usturoi şi pitoaie între colţi şi ţi le aşează în ceaun, apoi aleargă după lemne în pădure, îţi fac focul, aduc apă limpede de izvor între fălcile lor guduroase şi te întreabă lătrând dacă vrei cafeaua cu lapte sau fără. Dacă da, imediat aleargă la stână şi-ţi aduc o oaie. Dacă oaia se opune, îţi aduc o tocană de oaie.

Sub roua dimineţii, aţă la cafea prin poiana Glăvoi
Şi doar pentru o bucăţică de ciocolată, o coajă de salam săsesc sau o mângâiere după urechea lor dreaptă. Dar mai mult, ei ştiu toate traseele, dar toate. Când ajungi la o răscruce  nehotărâtă de cărări, ce alege între două obiective turistice, ei te întreabă din priviri dacă vrei la Cheile Galbenei, la gheţarul din peştera Focul Viu sau la Cetăţile Ponorului. Tu, ca un nehotărât de neam ce eşti, te uiţi la ceas şi-ţi calculezi zilele şi secundele de relaxare până la terminarea concediului. Nu are rost să le mai calculezi căci ai noroc, toate acele trasee minunate desprinse din idilicul minunilor carstice, înfiinţate de la Dumnezeu încoace, sunt împrăştiate pe o rază de 15 -30 de km.

Cetăţile Ponorului, dolina 1, vedere plonjată din balcon
Nu am să vorbesc despre toate obiectivele turistice, căci nu-mi mai rămân pagini pe blog. Am să vorbesc  doar de câteva. Cum ar fi Cheile Galbenei unde, urmând firul apei de munte, păşeşti pe un traseu ce-ţi va încerca până la ultimul strop anduranţa şi fericirea psihică. Un cablu de oţel prins de-a lungul pereţilor defileului este singurul ajutor ce-l ai pe traseu.  Din loc în loc mai părăseşti pereţii cheilor, trecând  prin câte-o peşteră mică ca să ajungi iar la traseu, agăţat de cablul şi atârnând deasupra apei. Bine, când te-ai plictisit de agăţat, de transpirat şi alunecat, faci ce fac câinii ciobăneşti ai locului şi o iei direct prin apă, peste stânci şi trunchiuri de copaci şi scoţi limba la agăţaţii de pe pereţii cheilor.
Nişte chei, acolo mai jos în vale
Peştera Focul Viu adăposteşte un gheţar, fiind al treilea ca mărime din ţară. Tavan nu are peştera, aşa că de ajungi la ea în jurul amiezii ai ocazia să asişti la jocul de lumini, mănunchiuri de raze multicolore ce se  răsfrâng  pe suprafaţa gheţii şi se întorc înapoi la soare. Bine, nici gheţarul nu e prea mare căci vara se topeşte până te hotărăşti să ajungi la el. Dar caverna imensei peşteri îţi dă de înţeles ce namilă de gheaţă hibernează întrânsa, începând cu primul fulg al iernii şi terminând cu sfârşitul primăverii. Doar pentru salvamontişti acel loc este de belea, deoarece se mai întâmplă ca vreun drumeţ luat de-un elan pitoresc să alerge cu aparatul foto după bucheţele de raze reflectate, alunecă de-a lungul curcubeului de lumini şi dă cu dosul de pardoseala îngheţată. Şi aşa îşi înmulţeşte numărul de oase din radius şi cubitus sau tibia şi peroneu. Nu contează că pe semnul de la intrare scrie clar, pericol de alunecare.
Raze ţăşnind înapoi la soare din peştera Focul Viu
Cetăţile Ponorului, trei la număr, se înalţă grandioase ca nişte metereze circulare, cu pereţii verticali de 100 de metri, pornind maiestuos din vintrea munţilor şi oprindu-se pe acoperişul norilor.  Ziua şi, mai ales, când  n-a plouat mult, le poţi străbate prin subteran printr-o reţea de peşteri, tuneluri şi avene. Iar un portal imens de aproape 80 de metri ce leagă prima dolină de a doua, aduce cu o uşă prin care probabil au trecut titanii în urcuşul lor spre muntele Olimp ca să doboare zeii.

Prin portaluri ca acesta urcau titanii cu treabă la cer
Deasupra acestor doline te aşteaptă patru balcoane, de unde să priveşti spectacolul sălbatic al naturii. O privelişte ce-ţi va rămâne aproape ca un coşmar frumos în amintire, odată ce te-ai întros acasă la o realitate urbană devenită searbădă, insignifiantă şi lipsită de sens. Acolo sus, simţi că înţelegi, că eşti aproape să descifrezi tainele naturii. Eşti în stare să mizezi adevăruri ascunse şi inerentul sens al vieţii. Eşti un privilegiat al sorţii şi în sfârşit îţi ştii locul în univers. Cel puţin acolo, la cetăţile Ponorului, unde înţelegi  că îţi era predestinat să ajungi şi nici nu se putea altfel. Deci nu mă crezi... Bine. Stai acasă sau du-te şi vezi. Şi coboară de-acolo ca un zeu!

Sălbateca natură în splendoarea ei
P.S. Fotografiile sunt realizate de Lucian Mareş şi urcate pe blog prin bunăvoia lui nesilită de nimeni. Mai multe aici. Doar poza cu portalul de la Cetăţile Ponor îmi aparţine, eu fiind ocupat mai mult să filmez joaca namilelor ciobăneşti şi transhumanţa turmelor de oiţe carpatine, în căutare de potol şi iarbă cu poieni.

Acolo şi oile, mânate cu îndemânare de către cetăţeni autorizaţi, ţineau cu noi şi ademeneau lupii ceia sălbateci cât mai departe de mâncarea noastră din conserve
Update video la "Turx3m - Padis"
Peisaje superbe dar si invataturi minunate zen. Enjoy!


joi, 1 martie 2012

Jurnal de subzistenta 2052 (ep.7)

1 Martie
Fetele de pe orbită au primit tabletuţe cu mărţişoare
Ce minunată primă zi de primăvară ar fi fost afară de-aş fi fost conectat în Terţiari Life! Ce arome, ce ploi de stele multicolore, că aşa-i în realitatea virtuală, agăţam şnuruleţe de curcubeu de coada unicornilor maidanezi şi îi fugăream după fete ... bine, după avatare, ca nu aveai de unde ştii cine se afla de cealaltă parte a holomonitoarelor virtuale.

Aici, afară pe orbită, e dezastru! E totul maroniu cu nuanţe de cenuşiu, doar pe aleea subternă centrală e ceva agitaţie. Adică drone de partide politice împart tabletuţe android cu wallpepăruri cu ghiocei şi trandafiri roşii, adică cei de la pLSD, iar cei din opoziţie, de la pLSD beta, împart tabletuţe terminator cu wallpaperuri cu ghiocei şi cu trandafiri portocalii. Da, asta face lumea pe orbită, că aici nu ajunge semnalul de la reţeaua virtuală!

Doar cei de la pSDM, adică partidul de mineri din care am ajuns să fac şi eu parte, împart toporaşi. Nu floricelele acelea gingaşe şi clonate, pe care le-am văzut doar în documentarele de pe torrente, ci un fel de broşuri sub formă toporaş, numite aici mărţişoare. Cică era tradiţie la mineri să împarţi cu toporaşi, pe vremurile acelea plictisitoare dinaintea realităţii virtuale.

Militantele de la MILF-EU, adică Mişcarea Iniţiativa Liberală Feminină - Elena Udrea, n-au mai avut nimic de protestat în această zi, cum fac ele de obicei, ci au plecat toate să se culce. În sfârşit, e linişte pe staţia minieră de pe orbită, doar dronele astea politice împart fleşculeţe şi recită lozinci social-liberale-de-ordine-mondială! Noi, le-am zis la mişto la dronele astea "Vestitorii primăverii". Ce-am mai râs!