Top 5 căutări pe blog

Că tot suntem în prag de sfârşit de an, hai să vă descreţesc mandibula şi să vă ofer un top al căutărilor pe internet care au ajuns pe difeite postări din blog. Aşadar Top 5 căutări pe blog:

M-a căutat cineva? Spune-i că revin...

Locul I - Satana la telefon
Da, cineva a ajuns pe blog căutând-o pe "Satana la telefon"! Să mi se rupă contractul de muncă cu Legiune dacă vă mint! Probabil din cauza următoarelor postări:
Năstase, judecătoarele şi lumea de apoi, Biserica şi internetul sau Capra neagră, unealta iadului;
Nu ştiu sigur care e vinovatul, dar de mă sună Satana să mă întrebe dacă a căutat-o cineva la telefon, închid blogul, mă jur pe Sf. Agheu! Şi-mi duc telefonul la exorcizator...

Sf. Agheu vă sugerează să vă pocăiţi

Locul II - Arma agheu sau obuz+agheu
Deci serios, mai arunc un semnal de alarmă clanurilor de căpuşe corupte din lumea politică şi tuturor lacheilor acestora, ce rod ca un cancer spiritul românilor, că răbdarea multora a ajuns la capăt. A început să se intereseze poporul pentru metode extreme de exterminare, cum ar fi agheul, cu un obuz însemnat cu numele voastre politice de gunoaie mafioate şi corupte ce aţi infestat ţara. Luaţi aminte, semnănaţi vânt veţi culege obuze!

Surprizăăă, vom avea un ciocolatiu

Locul III - Femeia cu cancer în burtă
Aici e cu două sensuri treaba căutată. Ori cineva se interesează de studiul tumorilor şi a mijloacelor de prevenire şi tratament a cancerului, caz în care îi urăm Doamne ajută şi multă sănătate ori... ori cineva, mai ironic, caută referinţe despre stadiile de dezvoltare ale unui embrion de kinder ou şi clocirea sa după nouă luni de la fecundare. Caz în care îi urăm să-şi spargă puşculiţa cu mărunţiş pentru a-şi face stoc de pemperşi. Că cioburile aduc noroc.

Sunt foarte caraghioasă... Sună-mă!

Locul IV - Femei cu păr pe faţă şi femei caraghioase

Ştiu sigur că aceste căutări au fost făcute prin intermediul Google.md... Acuma chiar aşa? Eu am auzit că în Moldova sunt femei frumoase, se deschid ca o floare de begonia şi îmbrăţişează ca mimozele la atingere tot ce prind între călcâie. Poate că păţiţii au început să le vină a lehamite să mai atingă asemenea splendori de moldovence frumoase şi acum caută ceva caraghios, cum ar fi o femeie cu păr pe faţă. Atunci să vă dau un indiciu. Căutaţi site-ul vreunui braconier din Africa să vă trimită o gorilă feminină, căci dânsa are păr mult pe faţă şi este estrem de caraghioasă! N-o să vă pară rău, cred...

Un uger, două ugere... hm!

Locul V - Vaci cu două ugere
Acuma vaci cu un uger am auzit, dar cu două... No bine, poate omu sau oama are o motivaţie bine întemeiată. Poate cineva caută noile ştiri din genetică şi se interesează dacă n-a apărut cumva vaca cu două ugere pe piaţă. Ori îşi căuta unul nevasta sau prietena prin intermediul internetului şi nu ştia cum s-o descrie mai bine, mai clar şi mai limpede pentru motoarele de căutare, nu mai tot chicotiţi!

S-au mai căutat pe internet de au ajuns pe blog şi altele, cum ar fi: organe genitale externe feminine, labiile mici, mandibule de capră, penişi de porc, măşti şi coaie de urşi, cum să mă despart de prietenă şi multe, multe altele. Cu acestea fiind căutate, vă urez un an 2012 plin de satisfacţii şi nebunii!

Update: Alt top 5 căutări pe blog

Spune da cerşetoriei

Link: Un deputat a depus un proiect de lege împotriva cerşetoriei

Termopan Lamborghini - 8 anişori, îi plac gările şi autogarele

Pe mine m-au tăiat cu trenul peste mufă, de aceea arăt aşa dotat în minus. Mama, tata şi cei unsprezece fraţi mai mari m-au ajutat să treacă cu bine trenul peste mine. De atunci cerşesc prin gări şi autogare. Visul meu cel mare este să adun nişte bani de o operaţie extetică şi o schimbare a prenumelui din buletin. Tare mult mi-aş dori să mă cheme Paris Hilton Rottwailăr.

Lisabona Gabor -12 anişori, mamă a trei copii, dintre care doi jumate avortaţi
Eu cerşesc acum pentru că vreau să-mi îndeplinesc visul şi să ajung în Olanda, pe Red Light Strasse District. Voi avea propria mea vitrină în care îmi voi cultiva  propriile lalele şi expune propriile labiole, pentru a atrage turiştii. Asta în caz că Sponsorul nu mă va trimite la studii pe Centura Strasse de Berlin. Vă rog, nu-mi omorâţi viitorul, spuneţi da cerşetoriei!

Regulatu Carusel - 10 anişori, recuperator de obiecte pierdute
Măta-mea a fost ieşită odată cu doi gabori într-un parc de distracţii. Aşa m-am ales cu numele de Carusel. Acuma cerşesc sub protecţia legii taţilor mei din miliţie şi nu mă atinge nimeni de mine. Îmi place să stau la treceri de pietoni şi prin autobuze şi să recuperez portofelele furate din buzunare. Spune da cerşetoriei şi dă şansa şi altor recuperatori ca mine să ajungă la miliţie. Dacă nu, îţi iau gâtu când am să mă fac recuperator mai mare.

Tirbuşon Lopătaru - 15 anişori, viitor bodyguard pe Audi A6
Eu fac parte dintr-un ONG cu sediul într-un castel cu multe turnuleţe. la ONG îi zice "Stoluri pentru Europa". Toată ziua mă antrenez cu săbii ninja şi kalaşnikovuri pentru a păzi migraţia noastră peste hotare, la fel cum cavalerii templieri păzeau drumurile Europei, pentru a ajuta credincioşii porniţi înspre Ierusalim să ajungă cu bine la furat în cruciade. Spuneţi da cerşetoriei pentru că vreau să-mi iau un cal Audi A6, pentru a transporta cu bine stolurile de la ONG-ul meu către toate Europa.

Palmoliv Mucu - 18 anişori, viitor politician

Mie îmi plac campaniile electorale. Când am să mă fac mare am să mă fac politician, ca să pot ajuta electoratul din circuscripţia din care provin, să mă aleagă pe mine, aşa cum au făcut politicienii ca să-i aleg eu pe ei. La fiecare campanie electorală au trecut pe la mine prin periferie cu bani cheş, bonuri de masă, mici şi rom ca să-mi cumpere votul meu democratic. Aşa am supravieţuit 18 ierni şi nu am muncit niciodată. Când am să ajung deputat, senator sau chiar consilier, am să aduc pacheţele cu mâncare, dar niciodată prezervative. Am un plan. Până în 2051, oraşul meu natal, va fi plin de politicieni ca  mine, deoarece la o româncă care naşte un copil, o mamă ca a mea soţie va naşte trei politicieni. Spune da cerşetoriei şi mă alege pe mine!

Mitică şi prognoza meteo industrială

Liderul PSD şi viceprimarul Băii Mari, afaceristul pe linie de partid şi miliardarul top Forbes, patronul Mitică Matei ne-a contactat la redacţia din astral pentru a prognoza urechilor noastre clăpăuge buletinul meteo din industrie pe următoarele 3 luni de zile:

 

Industria prelucrătoare

- ninsoarea va scădea moderat producţia
- preţurile vor fi mai mult înnorate
- vântul va sufla slab numărul de salariaţi

Industria de construcţii
- se semnalează polei în regiunile de producţie
- scădere a precipitaţilor mixte de contracte
- vântul va sufla tare viscolind numărului de salariaţi

Industria comerţului

- vremea rece va creşte numărul vânzărilor în toată ţara
- intensificări cu viteze mari a comenzilor
- cantităţile de apă căzute vor umfla preţurile

Industria serviciilor

- scădere uşoară a temperaturii preţurilor
- se înregistrează ceaţă în zonele de cerere serviciilor
- numărul de salariaţi va îngheţa

Citadela de steril - 02

Partea 1 aici

      În cealaltă parte a Pieţei Libertăţii, ocupată acum de sute de mineri şi simpatizanţi ai mişcării protestatare, se aflau alte clădiri municipale de importanţă pentru locuitorii oraşului Curcubeni - Casa de Cultură şi Spectacole, Hotel „Minerul”, Cinema „Tunelul”, cafe-barul „Schimbul 3”. Toate clădiri vechi, construite dinaintea perioadei interbelice, cu diferenţa că destinaţia le era pe vremuri alta, şi anume:  prima adăpostise Turnul Măcelarilor, a doua fusese  Hanul lui Bureţel, a treia, Bastionul Şpiţerilor, şi ultima, Casa Parohială. 

        Imediat ce-şi termină prima transmisiune în direct, Anabela Maxim îşi scoase casca din ureche şi o înmână, împreună cu microfonul, cameramanului.
- Caraiman, eu am plecat la „Schimbul 3” să iau o pauză. Am timp o jumătate de oră până la următoarea intervenţie.
Cameramanul protestă la ideea de a petrece singur o jumătate de oră în învălmăşeala de pe stradă.
- Şi eu vin, te rog! Nu mă lăsa singur...
- Tu taci şi filmează mulţimea, să avem material pentru ştiri. Şi nu te mai plânge atâta, că-ţi dau penalizare la salar, extraordinar!
Îi întoarse spatele şi descinse înspre cafe-bar, în timp ce Caraiman urlă după ea:
- Anabela, vezi că minerii ăştia de fapt fluieră după tine!
- Să mă pupe şi tu la fel! Şi bagă material, nu mai freca menta, isterică mică!
Era puţin comică priveliştea, Anabela păşind graţioasă pe tocuri printre grupurile de mineri şi cu privirea în pământ, aranjându-şi mereu o şuviţă rebelă, în timp ce oamenii o salutau şi îi zâmbeau la tot pasul, când politicoşi, când libidinoşi. Îmbrăcată elegant, într-o bluză mov decoltată şi pantaloni de damă cu croială evazată, ea îşi ridica din când în când privirea, răspunzând la saluturi, însă acum regreta faptul că se machiase excesiv, făcând ture cu dermatograful în jurul ochilor azurii, să-şi accentueze privirea pentru a da bine la camera de filmat.
        Instalaţi din timp la o masă pentru a urmări mineriada în direct la televizorul din incintă, se aflau doi dintre prietenii ei apropiaţi din copilărie, Mirel Pipirig şi Remus Bideanu. Primul părea cătrănit şi abulic, îmbrăcat în salopetă de miner şi cu casca răsturnată peste ceafă, privind disperat pe geam la mulţimea ce se îmbulzea pe străzi. Era fiu de miner din familia Pipirig, proaspăt inginer, absolvent al Universităţii Miniere din localitate. Era supărat pentru că nici nu îşi începuse bine activitatea la locul de muncă şi se trezise peste noapte dat afară, iar acum nu-şi putea reţine convulsiile nervoase, simţind nevoia să izbească cu pumnii în masă. Dar expresia sarcastică de pe faţa lui Remus îi confirma faptul că acesta aştepta cu nerăbdare o izbucnire nervoasă şi plină de savoare din partea sa.
- Degeaba simţi nevoia să te alături celor din stradă, ca să te simţi un cretin până la capăt, îl luă în zeflemea Remus. Cât de tâmpiţi puteţi fi? Să credeţi că veţi schimba ceva...
Mirel încercă să nu se lase tras în jocul lui Remus şi-şi acoperi urechile cu mâinile. Remus nu se lăsă mai prejos şi îi urlă într-o ureche:
- Alooo, mai bine dă-ţi două palme şi revino-ţi! Treburile astea au fost de mult discutate şi aranjate!
Mirel îi aruncă o privire injectată cu ură. Îi venea acum cheful să lovească darabana peste capul rotund al lui Remus, sau cizma să şi-o înfigă în moalele colacilor burţii acestuia. Se mai şi îmbrăcase ca un metrosexual în pantaloni albi şi pulovăr roşu cu trei numere mai mici, să-şi scoată cât mai în evidenţă pieptul lăsat şi burtica rostogolindu-se la vale. 

- Mă laşi? De unde ştii astea? Ce te face să crezi că nu vom reuşi nimica?
- De la tata, că doar e preşedintele clubului oamenilor de afaceri din oraş, neam de straiţă ce eşti!
- Mai înainte am văzut la televizor cât de coerent şi de informat este: „D-d-deci situaţia este... cum să vă spun... dum-dum, am să folosesc un limbaj prin semne, ca la  maimuţe.... ca să mă înţeleagă lumea mai bine, că-că nu-mi găsesc cuvintele!
Mirel gesticula ca o gorilă, lovindu-se în piept, îngroşându-şi vocea să pară cât mai oligofren posibil.
- Deeeci minerii au ieşit în stradă! Da, da, aşa este. A, da! Mă numesc Bideanu şi sunt reprezentantul oamenilor de afaceri! Dum-dum, îmi alunecă saliva pe burtă! Hăhăhă! 

Remus râse amuzat de modul cum Mirel îl personifică pe tatăl său. Între timp, Anabela se apropie de masa lor şi îl pupă pe Mirel pe cască:

- Mireeel! Gomboţel, am fost îngrijorată că te-ai dus la demonstraţie!
Anabela îl strânse matern pe după umeri, în timp ce Mirel se zbătea să scape din strânsoarea ei. Şi imediat aceasta îi trase o palmă peste cască.
- De te prind azi cu minerii în stradă, jur că te bat de te stric. Ai auzit? Nici nu ştii cât de îngrijorată am fost!
Mirel vru să comenteze, scăpând între timp din braţele Anabelei, dar apăru un milog la masă şi începu să-i pună în faţă jucării şi port-umbrele, unghiere şi icoane sfinte, tamagochi isterici, muţunache de pluş şi căcăţei de ştrumfi. Şi imediat masa se umplu de chinezării şi fleşculeţe.
- Băi Damian, eşti normal, băi? Ia-ţi dracului câcaturile astea de pe masă, se enervă Remus, adică care-i problema ta? Că în fiecare zi vii cu de-astea şi îmi umpli masa. Chiar n-ai altă ocupaţie?
Damian începu să bâiguiască, arătând înspre urechi şi gură.
- E mut astăzi, îi explică Anabela, aşezându-se la masă şi inspectând cu interes chinezăriile. Aaa, uite o lămpuţă de miner. Asta ţi-o cumpăr ţie Mirel, să te joci cu ea prin casă. Ai auzit, prinţişor? Azi stai în casă şi te joci de-a minerii, nu cu golanii de-afară! Că nu-i bine deloc ce se întâmplă.
- Hmm, hă, hî, huum, hu! exclamă Damian, indicând pe degete Anabelei preţul lămpuţei.
Între timp apăru şi domnişoara de la bar să le ia comanda.
- Cu ce vă servesc? întrebă Nadia cu o voce zglobie, pregătită să noteze comanda.
- Mie adu-mi doar un pahar cu apă, mormăi indispus Mirel.
- Deci o apă plată...
- Nu, doar apă! Fără plată, o corectă grăbit el.
Nadia îi aruncă o privire indignată, apoi se întoarse înspre Anabela.
- Mie o apă plată, fără lămâie...
- Deci o apă cu plată...  fără lămâie! Altcineva?
În timp ce strângea chinezăriile de pe masă, Damian se uită la ea şi spuse:
- Mie adu-mi o cafea amară. Fără lapte, fără zahăr... Doar cafea.
Remus îl studie cu reproş pe Damian, apoi comandă şi el:
- O cafea cu muult zahăr şi muult lapte… şi o apă plată cu lămâie! înşiră acesta, aruncând priviri superioare celorlalţi.
Nadia îl urmărea extaziată pe Remus, în timp ce nota conştiincioasă la comandă.
- Altceva mai doriţi?
- Mie adu-mi şi un pai, te rog! adăugă Mirel.

Nadia pleacă îmbufnată, iar Mirel deschise un ziar să caute locuri de muncă:
- Angajam vidanjeouri, gunoieri, măturători de stradă... ce dracu', numai firmele lui taică-tău mai există în oraşul ăsta? Nu mă angajez la voi... şi de ştiu că mor de foame şi stau prin tomberoane!
- Dacă te prind în tomberoanele lui tata, obiectă imediat Remus, jur că te arunc la gunoi.
- Aoleu, exclamă surprins Damian. Oare de aia mă trezesc în fiecare dimineaţă la groapa de gunoi a oraşului?
Nadia le aduse consumaţia, iar Remus, nonşalant, pescui felia de lămâie din pahar şi o întinse lui Damian:
- N-ai mâncat încă nimic, aşa-i? Uite, ia tu lămâia asta şi mănâncă ceva. Poftă bună! Şi acum dispari!

…

Partea 3 aici

Acest fragment v-a fost oferit de Graffix Development, www.graffix.ro (adică tot de subsemnatul, să nu divagăm în confuzie, prin frumosul meu site de identitate vizuală). Vor mai urma şi alte promo-uri, în special la nişte cărţi. De citit, da.

…
Va urma

Turism X3M: Pietroasa

Populaţia drumeţoasă practică acest traseu Baia Mare - Băiţa cu maşinuţa sau trăsurica mânată de şoferul de autobus, iar de la Băiţa - Vf. Pietroasa - Negreşti cu buna dispoziţie pregătită pentru 8 ore de drum bătut la pas. Asta vara. Eu am făcut traseul iarna, să ridic ştacheta bunei dispoziţii la nivel de sado-maso-dispoziţie. 

Natura ne-a zâmbit glorioasă, ştiind parcă ce urmează

Important e că la 12 eram în Băiţa, unde un pădurar gratinat de trecerea vremii ne-a întrebat unde mergem iarna la ora aia, noi i-am spus până peste deal în Negreşti şi astfel a pufnit şi din el buna-dispoziţie. Cu seriozitate aburind din priviri, noi am îndepărtat cutiile de bere de la gură să râgâim un "La Revedere" şi ne-am continuat drumul ca epicii eroi. Măcar ştia cineva că eram pe traseu.

Am luat drumul forestier pe cursul ruginos al văii Băiţa, aruncând priviri semeţe înspre vârful Pietroasa, aflat la graniţa dintre Maramureş şi Satu Mare, la care am ajuns ca uraganele pe la ora 6 fix. După 8 ore de tropăit prin zăpada afânată. Pe minus -5 grade. Staţi aşa, respiraţi încet, împingeţi-vă ochii la loc în orbită, că n-a fost nu ştiu ce. Mai ales că la ora 2 ne-am oprit lângă o căbănuţă forestieră, să ne răcim motoarele şi să ne alimentăm cu sendwichuri cu usturoi şi cu alte ingrediente neimportante. Doar usturoiul contează, e energizant omologat de pe vremea lui Burebista şi-a lui Deceneu cel Bun.

Acolo, în capăt, e vârful Igniş. Sub el, Baia Mare

 Aşa, am ajuns la Varful Pietroasa la ora 6 p.m., am dezgheţat aparatul foto, am făcut 3 poze apoi soarele a apus instant pe la 6 jumate. Perfect, am lins hârtia care conţinuse sendwichul de la ora 2, suficient ca mirosul de usturoi să ne pună pe picioare şi am coborât în oraşul Negreşti-Oaş. Cel mai blestemat drum ce-l poţi face pe întuneric, iarna la -10 grade. Am plâns cu lacrimi îngheţate 3 ore până am ajuns jos.

Cel puţin, de la grumaz în jos nu mai simţeam nimic. Nici măcar durerea. Nu mai simţeam decât o stare de resemnare, ca aceea din faţa morţii, când nu te mai interesează de nimeni, de univers, de multivers, aşa de resemnat eram. Când am ajuns în Negreşti la ora 9 seara, pe -15 grade, de distruşi ce eram am intrat  până la  Petrom şi dând cu pumnii îngheţaţi în tejghea, am comandat două beri. La cutie, să avem pe drum.

Puteam să ne facem Crăciunul acolo!

Acuma, ca să n-o mai lungesc mult, a urmat aşa. Am luat un TVR până-n Livada, înspre drumul de Satu-Mare, după o jumate de oră ne-a luat un TIR care cu o oră jumătate înainte avusese un accident cu un alt TIR, căci celălalt şofer a adormit la volan, a intrat pe contrasens şi i-a făcut turtă cabina. N-a fost rănit nici un animal. Deci, cabina în care urcasem era plină de sticlă spartă, şoferul încă mai avea faţă dar sângera pe la colţuri şi asculta manele, de bucurie că a scăpat cu viaţă. Nouă nu ne păsa, atât de resemnaţi eram faţă de vicisitudinile vieţii, aşa că am ascultat şi noi manele până am ajuns în Baia Mare la ora 2 noaptea. Ceea ce mi se pare şi acuma absurd, dar eram într-un tir fără geamuri, cu vânt în faţă şi şezând pe sticla pisată, împrăştiată prin toată cabina nemuritorului care conducea cavoul. Ajuns acasă, trei zile am stat într-un colţ de plapumă şi am tremurat din toţi cârceii. A patra zi am înviat şi am băut o cană cu apă.

Apropo, faceţi drumul ăsta vara, măcar mai culegeţi o afină, o mură, o ciupercă, o viperă, sunt de toate din abundenţă.  

Îngheţată pe băţ

Jurnal de subzistenţă 2051 (ep.4)

Criza de hârtie igienică ne-a afectat pe toţi. Eu am rămas fără credite şi a trebuit să-mi părăsesc condomul. Holodocul m-a îmbrăţişat pentru ultima oară şi s-a dezactivat, lăsând ventuzele să-i cadă neputincioase pe  lângă mine. Încep să devin depresiv să nu-l mai simt în minte, modul cum îmi administra electroliţii, cum îmi doza balansul chimic din creier ca să nu mă mai revolt în faţa camerelor de supraveghere sau să ridic vocea mai mult decât admite legislaţia NWO!

Viitorul sună bine, sub ape

Trebuie să mă mut în Marea Neagră. Acolo găsesc cele mai ieftine chirii de pe întreg teritoriul României şi un loc de muncă indecent la Fabrica de Alge de la Techirghiol. Acuma chiar că îmi pare rău, toate discuţiile în contradictoriu cu amicii din "Terţiari Life" împotriva măsurilor NWO, bucuria imensă pe care am simţit-o când oficialităţile din viaţa politică au zburat bucăţi prin aer cu ocazia deflagraţiei de la Deveselu, încât holodocul a trebuit să-mi dea 3 doze de docilin ca să nu tulbur spiritele. Dacă sistemul nu mă mai vrea în reţea, eu îl vreau...

Înainte să mă urc în hover, m-am oprit în faţa unui bacomat de stat şi am spus sistemului că voi munci cu spor să adun credite pentru "Terţiari Life", că mă voi întoarce supus şi că nu-i voi mai ieşi din cuvânt niciodată. Niciodată! Mi-a fost ca o bancă de taţi şi îmi va fi foarte dor de el. Sunt extrem de emotiv şi încep să resimt sevrajul  lipsei dozelor neuroleptice din organism. Am obosit, respiram tot mai greu, aşa că m-am aşezat pe o bancă din parcarea etajată. Era pustiu afară, probabil la ora asta lumea îşi primea doza de nutrienţi prin tuburile intravenoase. Mi-am desfăcut şi eu pacheţelul pregătit de holodoc şi am muşcat cu silă. Holodocul mi-a şoptit, înainte să ne despărţim, că arterele mi-s blocate cu colesterol şi să am grijă la epuizarea fizică şi la alimentaţie. Am mâncat din salata de usturoi, acolo pe bancă, până am leşinat.

M-a trezit o Patrulă Securizată de Reprimare şi Controlul Populaţiei cu o serie de electroşocuri şi m-a condus binevoitoare la hover. Ba chiar mi-a programat traseul, căci eu tremuram incontrolabil, şi m-au însoţit până pe orbită. Peste 5 minute am ajuns la destinaţie şi am plâns iar. Simt lipsa medicamentelor neuroleptice, simt în muşchii picioarelor o durere de nedescris, doctorul m-a atenţionat că am să fac la început multă "febră musculară"... Am râs şi i-am spus că în "Terţiari Life" sunt un pasionat al căţărărilor, că am o condiţie fizică de invidiat, că am investit enorm de multe credite într-un corp atletic şi că am alergat de două ori în Maratonul Ecuatorului. Holodocul a râs şi a spus că realitatea virtuală nu e aceiaşi cu realitatea de afară. Acum am înţeles ce-a vrut să zică, aşa că la sosire am leşinat iar. 

Ai fost ca o bancă de taţi pentru mine!

Ce să ştii de Ignat

Când  pică 20 decembrie în calendarele creştine, pică şi porcul la datorie. Sărbătoare mare de Ignat. Maaareee. Mare. Ma... M... Şi-a murit porcul!
Cum bine am început cu tradiţiile pe blog, eu vă spui în câteva litere ce e bine şi ce e nu bine să faci, că deh, e sărbătoare cu legi şi obiceiuri de-ţi paralizează superstiiţiile în subconştient, cu cutume universal valabile doar la creşă. Prin urmare, tradiţia spune că de-acum încolo porcul nu se va mai îngrăşa, nu mai pune carne pe el şi nu mai mănâncă, pentru ca şi-a visat tăierea. Cam ca 85% din populaţia ţării după acordul cu FMI. Dar nu-i bai. Să începem...

Tu mă tai pe mine?! Eu te tai pe tine!, zise Joker guiţând...

Pt. Bărbaţi:

1. Singura activitate permisă în această zi este tăierea porcului.
Pare să fie o regulă simplă, dar nu-i. Aveţi de grijă. Sentimentul sângelui pătându-ţi mâinile, în combinaţie cu procesul de fragmentare a procului şi îndesarea sa în propriile maţe, îţi va crea un complex de tip olimpian sau, mai rău, de tip oedipian. Ai ucis porcul, (tatăl), şi vei dori să faci sex cu nevasta, (întruchiparea mamei). Se va lăsa cu avortoni ce să decidă soarta umanităţii pe mai târziu. Mai bine taie un peşte guppi. Lasă tăiatul porcului în seama celor fără ambiţii bine definite.

2. Chiar de n-ai tăia un porc, taie cel puţin o pasăre: găină, raţă, gâscă.
Imposibil. Mai caută bine în ogradă. Extinde arealul căutării tale în circumscripţia colegiului tău electoral, în care de-obicei se aciuează un porc să te reprezinte în Senat sau Camera Deputaţilor. Surpriză, ai dat de cel puţin unul. Taie-l pe ăla. Şi-aşa stă şi se îngraşă ca porcul. De parcă te invită să te înfrupţi din roadele îngrăşării sale.

3. Dacă în inima porcului se va găsi mult sânge închegat, acesta este semn că stăpânul va avea noroc de mulţi bani.
În vremurile imemoriabile, cam pe vremea lui Menumorut, cutuma probabil avea sens. În prezent, în caz că eşti un iobag ca mine şi citeşti la această oră rândurile de faţă, clar n-ai nici o şansă să dai de sânge închegat. Vei muri sărac, lipia pământului. Dacă ai avea înclinaţii sau legături politice, la această oră ai fi la cumpărături în Milano sau la plajă în Florida şi nu pe blog citind tradiţii de Ignat. Iobagule!... Aşadar, ai căsăpit porcul şi ai găsit totuşi inima închegată. Bun, nu te impacienta şi nu-ţi suna prietenii să le faci cinste cu o cornată! Există o explicaţie, probabil a făcut săracul porc infarct de spaimă. Nu se aşteptase, dis de dimineaţă, să-i treacă un satâr prin minte!

4. Există şi obiceiul ca porcul tăiat să fie încălecat.
Serios. Deci această activitate este chiar recomandabilă pentru buna ta dispoziţie generală. Ce altceva ai mai bun de făcut? Încalecă porcul. Rău nu ai cum să faci la nimeni. E mort, deci nu mai produce decât sânge, cât timp tu îl apeşi şi îl conduci cu dârlogii pe ultimul său drum înspre raiul procilor. Pt. femei e mai complicat. A se vedea capitolul dedicat lor.

5. Cine nu aude la Ignat porc tăindu-se, e bine să-şi înţepe degetul cu un ac, ca măcar să vadă sânge.
Nu fii prost. Dacă n-ai avut bani de porc înseamnă că eşti deja rupt în cur, sărăcit de trai, cu datorii la bancă. Acea picătură de sânge ce se mai scurge prin tine e diferenţa dintre viaţă şi moarte. După cum am zis, insistă cu căutatul porcilor în circumscripţia ta electorală. De-obicei stau în turmă în nişte sedii cu denumiri de coteţe electorale. Exemplu:
PDL - Porci Dospitori de Limbrici
PSD - Porci Siniştri Deterioraţi
PNL - Porci Neclar Linşaţi       
PC - Porci Comunişti
UDMR - Ulceraţia Din Maţele Râmarilor
UNPR - Urticarie Neo Porcină Râncezită
PNG - Puternicul Nano Gigi (e un nume de porc, nu o specie sau o stare fizică, deci nu vă bateţi capul)

Porcul FSN: Un fleosc, m-au tranşat un pic!

Pt femei:

1. Persoanele care lucră în această zi, sunt pedepsite de cea care patronează ziua: Inatoarea - o femeie bătrână, lacomă şi urâtă. Potrivit credinţei din popor, ea le ispiteşte pe femei să lucreze, după care le opăreşte.
Am o veste bună. Inatoarea asta, cu descriere de regină-monstru desprinsă din filmele cu Alien, a pierit de un secol. Femeie să lucre săraca de nebună, dacă nu-i obligată când i-ai zis să nu lucre, nu mai e. Deci fără opărituri. Poate din alte cauze congenitale e opărită biata, dar acest lucru se datorează unor motive ce nu ţin de Ignat. Poate de Dragobete.

2. Femeile însărcinate, de teama de a nu naşte copii cu infirmităţi, să respecte cu stricteţe interdicţia de a lucra.
Deci mă repet. Dacă ochiatul la telenovele de pe acasă, contul pe facebook sau convorbitul cu prietenele lăuze la telefon nu se încadrează ca muncă ci ca divertisment, toate viitoarelor mame puteţi răsufla uşurate. Trimiteţi-vă mistreţul să vă plătească din timp facturile necesare la curent, telefonie mobilă, internet şi vedeţi-vă de treabă.

3. Există şi obiceiul ca porcul tăiat să fie încălecat.
Rămâne la latitudinea voastră. Dar având în vedere drama pe care o traversează umanitatea la ora actuală, este clar că interdicţia dezbătută la bărbaţi nu a avut nici un rezultat. În prezent o milionime de avortoni fără suflet ţin în frâu destinele tuturor. De am ajuns să ne scurme porcii prin ţărână, atât de lipsiţi de avuţie am ajuns, toţi cei care-am mai rămas pe-aici. Mai bine încălecaţi un sybian. Sau mergeţi la fittness. Mişcarea fără conotaţie sexuală vă ajută la ten. Mai bine frumoase şi transpirate, decât încălecate şi lăuze. Şi cu ţâţele lăsate. Şi cu curul mare...

4. Cu o bucată din untura de porc negru du la biserică de Bobotează, pentru a fi sfinţită.
Cu toate scuzele de rigoare adresate tuturor femeilor, dar voi vorbi aici despre preoţi, pentru că ei se autoîncadrează perfect la categoria sexului slab. Nu frumos, cum sunteţi voi, ci doar slab. Pentru că au decis să se ascundă în spatele lui Dumnezeu, un ditamai zeuoidul, de unde ne bleastămă existenţa şi tot ceea ce facem cu pasiune şi plăcere pentru viaţă. Deci, du untura la un porc negru cu sutană de ninja şi spală-l pe faţă şi din parte mea. Spune-i că-i stă bine aşa, mânjit cu untură şi că nu-i gras deloc. Dă-i bani cât sfinţeşte că altfel urlă şi ameninţă cu urgie orice aşezare pământească. Decât slobod şi pucioasă prezisă de la dânsul, mai bine un an cu grăsime sfinţită în casă.

5. Vrăjitoarele gătesc untura de la porcul tăiat la Ignat pentru descântece de dragoste şi alte farmece.
Deci serios, acuma mi-e ruşine, dar nu ştiu unde să încadrez şi coropişniţele astea. Îmi cer scuze că amestec profilele dar, cândva, vrăjitoarele au fost şi ele fecioare. A venit într-o zi Belzebut la ele şi le-a smuls himenul cu puterea schizofrenică a minţii. De-atunci au rămas vrăjitoare. Dar am o soluţie pentru voi femei drage, ca să nu căraţi de nebune roaba cu untură la stafilocoacele astea apărute drept din pubisul Tartarului. Urmează la bonus.

BONUS dacă cumva ai fost cu roaba de untură la strigoaicele dătătoare în magii de culori luminoase şi întunecoase:

6. Cu grăsimea de porc tăiat la Ignat unge un mort bănuit a fi strigoi.
Eu l-aş unge pe Iliescu, dar aş fi subiectiv. Ungeţi una din ghionoaiele de vrăjitoare. Vedeţi dacă puşcă. Din grăsime sfinţită sau vrăjită se poate extrage glicerină, din care se poate face trinitroglicerină, apoi praf de puşcă. Mai unge odată faţa arătării din faţa ta şi las-o să sufle în lumânare. Deflagraţia exploziei ar trebui să-i trimită mandibula în globul de ghicit viitorul. Aşa vă veţi lămuri că vrăjitoarea a fost o şarlatană care nu a fost în stare să-şi ghicească viitorul...
În fine, vă urez un Ignat cu sângerete fericit, tuturor celor ce aţi avut curajul nebănuit să ajungeţi până la sfârşit şi să mai vreţi să fiţi încă în viaţă!

Extrage untura pentru trinitroglicerină din aceste protuberanţe

Studii despre alcool în prag de sărbători

Suntem în prag de sărbători, aşadar ne interesează doar efectele benefice ale alcoolului, cele negative le ignorăm pe faţă. Alcoolul dăunează grav sănătăţii. Puţin ne pasă. Milioane de studii demonstrează că alcoolul este benefic. Mass-media cu "Consumul de alcool dăunează grav sănătăţii" dezinformează. Deci: Alcoolul te poate scăpa de inhibiţii şi te poate face agresiv... (serios, pe cine interesează?)

STUDIU: Cei care beau în exces trăiesc mai mult decât abstinenţii
Studiul, publicat în revista Alcoholism: Clinical and Experimental Research,  a arătat că cei care obişnuiesc să bea alcool, chiar şi cei care beau mult, trăiesc mai mult decât cei care se abţin de la băutură. Mai puţin clar este cum de cei care beau cantităţi serioase de alcool şi care sunt predispuşi la ciroză şi cancer, reuşesc să trăiască mai mult decât cei care nu beau deloc.

Explicaţie există! :) La cât ciocnesc alcoolicii şi îşi urează de sănătate, este imperativ să se întâmple până la umră aşa. V-aţi întrebat oare câte urări de bine şi de sănătate primeşte unul care nu bea?!

 
STUDIU: Alcoolul, bun pentru creier

Consumul moderat de alcool este benefic pentru funcţionarea creierului, susţin cercetătorii suedezi într-un studiu publicat la Stockholm. O echipă de experţi a ajuns la această concluzie după nenumărate teste pe şoareci de laborator, constatând prin analogie că un pahar de bere sau unul de vin consumate zilnic favorizează creşterea numărului de celule din creier, fapt care îmbunătăţeşte memoria.

STUDIU: Femeile care au studii superioare consumă mai mult alcool  decât cele mai slab instruite, a rezultat, recent dintr-un studiu britanic. Acele reprezentante ale sexului frumos, posesoare de diplome, par să fie de două ori mai predispuse la consum zilnic de băuturi alcoolice şi, de asemenea, mai deschise in a-şi mărturisi dependenţa în această direcţie.

FOARTE IMPORTANT PENTRU BĂUTORII DE BERE

Cei care preferă berea şi, în general, gustă foarte rar alte băuturi alcoolice sunt de obicei firi relativ optimiste, de multe ori calculate, dependente de comunicare sinceră şi de diversitate în activitate. Bărbaţii, în relaţiile de cuplu sunt în general atenţi cu persoana iubită, deseori toleranţi şi capabili de multe sacrificii, chiar dacă nu au demonstrat încă acest lucru. Pentru femei, berea face minuni în îngrijirea părului deteriorat, fără volum şi strălucire. După şamponare, clăteşte-ţi părul cu o sticlă de bere bogată în drojdie.

BONUS: Sfat pentru a combate mahmureala a doua zi dimineaţă.

Se ia o felie sau un bostan întreg şi se aplică pe cap. Astfel elimini cu brio urmele oboselii şi ajuţi creierul umflat să-şi revină la normal. 

Năstase, judecătoarele şi lumea de apoi

Completul format din judecatoărele Luminita Zglimbea, Sofica Dumitrascu şi Angela Dragne au hotărât achitarea lui Adrian Nastase pentru infracţiuni de dare de mită în dosarul "Mătusa Tamara". Cele trei judecătoare nu au fost prezente în sală când a fost citită sentinţa de achitare a lui Nastase.

Fetelor, dragelor, Satana tocmai v-a trecut  definitiv şi irevocabil în carneţelul său ca viitoare ţiitoare. Veţi avea parte de orgasme orbitale la fiecare răsărit de lună goală. Şi când am zis orgasm orbital, nu înseamnă că va fi în cosmos pe orbita terestră, ci în cavitatea orbitală. Ochii o să vă devină roşii, ca în filmele cu morţi,  datorită acumulării de cheaguri de sânge pe iris din cauza penetrărilor repetate şi fără lubrifianţi. Între timp injectaţi-vă vitamine prenatale în creieri, căci acesta va fi următorul culcuş din care veţi lepăda odraslele lui Satran, la fiecare interval de 666 de minute. Cinste vouă, femei lăuze, Justiţia vă va fi servită.

Ghinion, ţiitoarelor! Satan nu va arăta în nici un caz aşa! 

Năstase, tu te vei transforma în vibrator folosit din când în când de către cele trei ţiitoare,  în momentul când ele nu vor mai fi satisfăcute  în ocular de către însuşi dumnezeul vostru. Iar când arsurile celor trei femele de prăşilă vor deveni insuportabile, vei fi folosit pe post de supozitor, căci ai înţeles, creierul celor trei ţiitoare nu va avea rol de uter ci de colon. Odraslele lui Satan ies din ouă, ca viperele. 

În exerciţiul funcţiei: pe post de vibrator şi supozitor

Dar să vedem şi câteva declaraţii ale membrilor clasei politice:

Traian Băsescu, preş. statului: "Nu comentez deciziile instanţei"
Cu alte cuvinte, şi-a ascuns sexul masculin între picioare şi a comentat dintr-o poziţie comodă de transexual. Nici ca un bărbat, nici ca femeie. Bine, lupta nu s-a terminat. Pentru Năstase urmează alte două dosare în care este judecat pentru corupţie, "Zambaccian" şi "Trofeul Calităţii".

Vasile Blaga, preş. senatului: "Justiţia şi-a spus punctul de vedere. O astfel de decizie nu poate fi comentată". 

 Cu alte cuvinte, scrotul i s-a transformat în labie şi a dat un răspuns pe măsură.

Elena Udrea, preşedinta MILF: "Mă aşteptam la o soluţie de condamnare."
Cu biciul, i-ar plăcea tare.
"Este adevărat că nu cunosc mai mult din dosar decât ştie toată lumea, mai mult decât s-a spus la televiziuni şi în media. Deci nu am alte informaţii."
Nu mai are informaţii că nu prea mai frecventează budoarul. Acum e ocupată cu împodobitul frunzelor de brad made in "Carpathian Garden".
"Dar sunt convinsă că, mai puţin în ceea ce ne priveşte pe noi, politicienii, dar în special oamenii care aşteaptă ca acest dosar de mare corupţie să se termine cu condamnări sunt dezamăgiţi de această decizie pe care a luat-o instanţa de judecată"
Da, dezamăgită pe dracu! E normal să se întâmple aşa, cât timp voi mafioţilor sugeţi măruntaiele poporului!

Ion Iliescu, preş. paradigmă al puroiului acumulat după revoluţie: "Salut această decizie, era ceea ce credeam şi ceea ce este corect."
Eu cred că vei ajunge proctolog în iad şi  vei schimba bateriile vibratorului, în care se va  transforma Năstase. Ceea ce mi se pare corect.

Victor Ponta, preş. poantă ieşită din buba de puroi plămădită de Iliescu: "Nimeni nu-i va da înapoi domnului Adrian Năstase aceşti şapte ani de prigoană şi lui şi altora mai puţin cunoscuţi..."
Tu poantă, vei ajunge un herpes pe vibratorul în care va fi tarnsformat Năstase. Te vei transmite tututror odraslelor scoase din cap de ţiitoarele mai sus pomenite şi ne vei infesta existenţa până când lumea se va termina. Blestemul nostru. Dar ce are un început trebuie să aibă şi un sfârşit. Deci vom scăpa până la urmă şi de un herpes ca tine.

P.S. Pentru voi ţiitoarelor: aşa arată penisul lui Satan. Vă urez succes.

Citadela de steril - 01

Capitolul I – Mineriada

     Înconjurat de păduri, pe jumătate defrişate şi înnegrite de poluare, oraşul Curcubeni se întinde ca o plagă până în măruntaiele munţilor la minele de exploatare din zonă. Oameni veniţi sau strămutaţi din toate părţile ţării şi-au împletit destinele cu aceste locuri, schimbând pentru totdeauna faţa munţilor, cu fiecare lovitură de târnăcop, cu fiecare metru scormonit în stânca dură, cu fiecare viaţă pierdută printre galeriile reci şi sufocante. La fel cum suflete lor abrutizate s-au schimbat pentru totdeauna în corvoada inumană a meşteşugului minieresc, în promisiunea unor vremuri mai bune. Vremurile par să fi venit, guvernanţii au dat legi noi şi au adus investitori, iar investitorii au asaltat oraşul, au cumpărat, au investit şi au falimentat. Au vândut bucată cu bucată tot ceea ce a însemnat industrie, tradiţie şi stil de viaţă ce anima odinioară băile miniere Curcubeni.
    În mijlocul oraşului, pe un platou imens delimitat de arterele importante, un murmur se auzea din ce în ce mai distinct, căci Piaţa Libertăţii era plină ochi de lume, majoritatea mineri. Aici era locul unde oamenii din oraş au ieşit dintotdeauna să-şi apere drepturile, să participe la demonstraţii, să facă revoluţie, să se bucure de libertate. În capătul platoului se ridica impunătoarea construcţie a Regiei Minelor Curcubeni, un edificiu demn de stilul arhitectonic al perioadei comuniste, un furnicar ce adăpostea sute de birouri şi coridoare, dintre care multe nu aveau sens sau utilitate. Iar în faţa regiei miniere trona o statuie enormă cât două etaje, ce reprezenta un miner ţinând în mâini cele două ciocane - simbol al mineritului. Pe soclul statuii era inscripţionat cu litere imense cunoscutul îndemn „Noroc bun!”
    Iar acum, la umbra Regiei Minelor, protestatarii mineri coboară din camioane şi autobuze, agitând bastoane, târnăcoape, picamăre şi pancarte. Unii îşi ţin ridicaţi chiar şi copiii pe post de pancarte, ţânci cu muci la gură şi cu lacrimi şiroaie pe obraji, neînţelegând ce se întâmplă, brutalizaţi de ţipetele părinţilor. Înlănţuiţi în necaz şi supărare, minerii protestează în faţa unui viitor incert şi sumbru - posibilitatea de a fi disponibilizaţi. „Nu plecăm acasăăă, mina nu ne lasăăăă!”, În sânge şi sudoare, noi muncim, nu dormim!”, „Pită albă şi slănină, bere, mici şi o chenzinăăăă!”, scandează mulţimea la unison, convulsionându-se ca într-o capcană în care căzuse ca pradă. „Vrem să muncim, nu să cerşim!  Vrem să lucrăm, nu să emigrăm!”

P-ţa Libertăţii era plină ochi de lume, majoritatea mineri. Adică 5 la număr...

     În studioul local de televiziune „Maxim TV”, realizatorul de emisiuni Crainic Trandafir se pregăteşte să intre în direct cu ultimele ştiri, celor care au mai rămas acasă, în faţa televizoarelor. Ajunsese cea mai cunoscută personalitate din mass-media locală datorită stilului său unic de a comunica cu  fiecare invitat în parte, în cadrul emisiunilor sale. Cu părul de culoarea spicului de grâu, cu ochii mici verzui sclipind ludici pe faţa osoasă, nu părea în rol de bărbat fatal. Însă simţul umorului şi dezinvoltura cu care comunica pe înţelesul tuturor îl transformaseră într-o apariţie carismatică în peisajul mediatic al oraşului Curcubeni. Dar, pe lângă toate acestea, gurile rele susţin cu tărie că succesul lui Trandafir se datora doar faptului că era nepotul lui Anton Maxim, patronul postului local de televiziune.
    Din regia de emisie o voce îl anunţă pe Trandafir că mai sunt treizeci de secunde până la intrarea în direct, iar acesta îşi făcu repede cruce şi-şi pupă cu zgomot lavaliera. Ritual executat doar cu scopul de a-şi  scoate din minţi colegii de studio. Pe urmă, cu o voce gravă, începu transmisiunea:
- Bună ziua, stimaţi telespectatori. Evenimente fără precedent au loc în acest moment în Piaţa Libertăţii. Disponibilizările masive din minerit au dus la demonstraţii de protest nemaiîntâlnite în oraşul nostru, Curcubeni. Aşadar... în această seară vom transmite în direct din Piaţa Libertăţii, iar între timp vom realiza o introspecţie a evenimentelor ce au condus la un asemenea dezastru economico-social, nu doar în urbea noastră, ci în întreaga ţară. Vom încerca să facem şi câteva predicţii despre viitor, ce va urma, cum se vor desfăşura lucrurile, la ce finalitate vom fi martori, pentru că este foarte interesant cum o ţară bogată în minereuri a ajuns să-şi închidă minele şi să-şi disponibilizeze cei mai vrednici dintre fii, la doar câţiva ani de la Marea Revoluţie.
Studioul „Maxim TV” avea şi public spectator în spatele camerelor, vreo patru babe, trei tineri, şase pensionari şi un boschetar, care mai aplaudau, care mai huiduiau.
- Invitaţii mei din această seară sunt Felicean Bideanu, magnatul salubrităţii şi al imobiliarelor, preşedintele clubului oamenilor de afaceri „Poetry”, şi Leonte Ţiţeanu, analist socio-politic, profesor de istorie la Liceul „Ion Vodă cel Cumplit” din localitatea noastră. Vă mulţumesc că aţi acceptat invitaţia  de a fi împreună în aceste momente de maximă importanţă în studioul nostru de televiziune.
Îmbrăcat la sacou, profesorul Leonte Ţiţeanu îşi consulta laptopul, sortând fişierele şi aranjându-şi părul vâlvoi peste cap, iar mogulul Felicean Bideanu îşi ştergea întruna stropii de transpiraţie de pe ţeasta cheală şi imensă. Înghesuit în scaunul de studio din cauza corpului voluminos, acesta respira cu greutate, însă pe faţă i se citea încântarea pentru invitaţia adresată în acele momente istorice pentru oraşul Curcubeni.
- Împreună vom comenta pe larg evenimentele, dar, înainte de a intra în subiect, vom lua o scurtă pauză de publicitate.
În momentul următor, pe ecranele televizoarelor apare o reclamă la un cartier rezidenţial, ce se va construi pe o fostă haldă de steril de către  firma „Imobiliare Gudron”, a lui Felician Bideanu:
- „Situat în cea mai bună şi mai dinamică zonă industrială din oraşul nostru, pe o fostă haldă de steril, transformată ulterior într-o groapă de gunoi, iar apoi reecologizată după standarde europene, cartierul rezidenţial Strugurel vă oferă posibilitatea să vă bucuraţi de tot confortul unei vieţi rezidenţiale ultramoderne.”
Bideanu apare în mijlocul unui câmp verde, cu cartierul aflat în depărtare, construit pe haldele de steril depozitate la marginea oraşului.
- „Noi, Imobiliare Gudron, reecologizăm terenurile industriale pentru o viaţă rezidenţială!”
La sfârşit de reclamă, o voce avertizează: „Vă sfătuim să nu vă aventuraţi prea departe prin parcarea subterană, aveţi toate şansele să ajungeţi în reţeaua de galerii ale băilor Curcubeni.”

Mogulul Felicean Bideanu te roagă să reciclezi

 Emisia revine în direct şi mulţimea din studio aplaudă plină de entuziasm.
- Am revenit, stimaţi telespectatori, continuă Crainic Trandafir. Dar înainte să începem analizarea situaţiei, vom da legătura în Piaţa Libertăţii reporterului nostru, Anabela Maxim. Anabela, cum decurge demonstraţia?
Concentrată, cu o mână ţinută pe casca din ureche şi dând aprobator din cap, Anabela Maxim, fiica patronului de televiziune „Maxim TV”, surâde cât mai larg posibil. Cameramanul Caraiman, aflat în mijlocul mulţimii, îi face semn să vorbească:
- Bună ziua, dragi telespectatori. După cum puteţi observa, atmosfera este încărcată, parcă pregătită să erupă. Dintr-un moment în altul, liderul sindical Brinel Titus Turturică se va adresa minerilor strânşi în Piaţa Libertăţii. Aceştia sunt nemulţumiţi de rezultatele tratativelor duse între sindicalişti şi patronatele regiilor miniere din ţară. Minerii ameninţă cu marşuri de protest în capitală şi speră ca populaţia să sprijine demonstraţiile.
Revenire în studio, iar publicul începe să  huiduie.
- Anabela, Anabela, o secundă, o întrerupe Crainic Trandafir, am aici o întrebare pe care vreau să i-o adresez analistului socio-politic Leonte Ţiteanu. Domnule Ţiteanu, ce credeţi, este posibil ca populaţia să sprijine mişcarea declanşată de mineri?
- Domnule Crainic, dar e posibilă o asemenea întrebare? rămase consternat acesta. Ia uitaţi aici, domnule Crainic... Ia uitaţi cât de convingători pot să fie minerii.
Pe laptopul personal al lui Ţiţeanu se derulează un film cu minerii participanţi la Mineriada din 13-15 iunie 1990, cu  imaginile bine cunoscute de către populaţia ţării: bătăi, şuturi în coaste, cazmale peste spinările trecătorilor...
- Oricum..., continuă Ţiţeanu, nu cred să aibă probleme nici în convingerea autorităţilor, pentru că aceiaşi oameni politici sunt la conducere, deci înseamnă că şi mineriada din acest an va fi un succes extraordinar.
Satisfăcut de răspuns şi zâmbind ironic, Crainic îşi îndreptă atenţia spre entuziastul reprezentant al oamenilor de afaceri din oraş.
- Domnule Bideanu, dumneavoastră cum comentaţi? Cum s-a ajuns în această situaţie?
- Da! Bună ziua... deci situaţia este... cum să vă spun... la fel cum zicea şi invitatul dumneavoastră, dar cu alte cuvinte, eu aflându-mă aici ca reprezentant al clasei oamenilor de afaceri, deci... cum bine reiese şi din cele discutate... da, aşa este! S-a ajuns la situaţia ca minerii să iasă din nou în stradă...
Moderatorul Crainic aşteptă puţin, să fie sigur că Bideanu îşi termină preţioasa analiză, apoi interveni:
- Interesant, atunci să luăm o mică pauză de publicitate, revenim în câteva momente.
    Pe ecranele televizoarelor se derulează spotul publicitar al salonului de frumuseţe „SPA Voilà”. Apare Gloria Pănică Botez, proprietara salonului şi nora scumpului primar din Curcubeni, ce invită fetele frumoase şi doamnele din înalta societate la salon, prezentând o tinerică cu o mască îngrozitoare de musaca de vinete pe faţă. „Masca ce te face fericită! Voilà! cuvântă Gloria, mimând un gest deschis cu braţele şi clipind mirobolant. Pentru un ten curat, fin şi fără cute sau pilozităţi macabre, masca „Musaca Voilà”! Primelor douăzeci de doamne şi domnişoare ce vor suna pentru rezervare la SPA le oferim cuponul cadou, surprizăăă... „Fondul de ten Gozzila Pori dilataţi”! Voilà la SPA!”

…

Va urma

Acest fragment v-a fost oferit de www.curcubeni.ro (adică de mine, să nu divagăm în confuzie). Care-i faza? În fiecare săptămână am să postez un fragment din cartea de satiră şi umor "Citadela de Steril" apărută în acest an în Baia Mare. Această carte a luat fiinţă ca urmare a scenariului unui proiect de animaţie în 3D cu care m-am distrat vreo 2 ani de zile, dar mai multe detalii aflaţi pe site-ul cărţii. Aşadar, până una alta, Citadela de Steril - Promo.

Turism X3M: Valea Vaserului

Da, şi ai ajuns în Vişeu de Sus, la cucu-n Munţii Maramureşului, întrebi unde-i CFF-u şi aştepţi mocăniţa. Specificare. Când ai ajuns la gara CFF Viseu de Sus nu căuta ceva gen peron sau altă bazaconie ce să aducă a gară. Nu! Depozitul ăla de lemne ce aduce a  depozit de lemne aflat lângă o şină de cale ferată forestieră, aia-i gara. Iar acolo nu te lauzi la localnici că tu ai auzit că mai există o mocăniţă pe undeva prin România şi că asta de-aici nu-i unică în Europa că ţi-ai şi luat un trunchi proaspăt de molid drept în căpşună! Spui asta numai la turişti ca tine, să faci like-uri până vă suiţi în trenuleţul eco. Iar ca să deosebeşti turistul de localnic, ăla care se scobeşte între dinţi cu toporul, ăla e localnic. Deci atenţie sporită la detalii.

Uuh! Uuu! Păzea la şineee că vine cu 5 km/orăăă

 P.S. Care aveţi neamuri sau pile prin zonă, închiriaţi o drezină. Zburdă mai repede la deal faţă de mocăniţa ce abia se târâie cu 10 km/h, ca să nu derapeze de pe şine. Deci care poţi, pentru o hurducăială sănătoasă închiriezi o drezină. Şi te duci, şi te duci, şi te duci, şi... după o oră de urcat pe Valea Vaserului observi că ai făcut vreo 5 metri de gară, cu o viteză turbată de 5 km pe oră. Maxim 15. Nu-i bai, că-i fain oricum peisajul. Şi cantoanele înşirate de-a lungul căii ferate forestiere au denumiri tare mucalite: Prisboaia, Glimboaca, Bardou, Şuligu, Făina, Lostun, Măcârlău, Gligan, Ivăşcoaia, Cataramă. Şi când ai ajuns la Coman, ultima staţie aflată la altitudinea de 1100 metri, mai meri un pic în faţă şi ai ajuns la?... Da, ai ghicit, la Izvorul Boului, bravo!

La Novăţ, unde calea ferată se bifurcă înspre Borşa într-un peisaj de-ţi înmoaie privirea, se află un spital săpat în stâncă, din timpul celui de-al doilea război mondial. Citeşte câteva impresii lăsate de turişti pe pereţii cavernei, mie mi-a plăcut cel mai mult asta: "Mărioară, prună eo te iubesc, bă! Semnat, love, cruce, săgeată, formă de cur, Gheorghe! Întreabă oamenii locului (am specificat mai sus cum îi recunoşti, îşi scot balmoşul dintre dinţi cu toporul) că mai sunt câteva legende din război, cu bradul de pe culmea muntelui, cu cimitirul ofiţerilor germani, cu... suficient, că nu dau doctoratul din wikipedia cu articolul ăsta.

Mrrr! Marş la oraş!

Dacă ai ajuns pe Valea Vaserului, nu cobori jos până nu urci sus la o stână. Eu am fost la câteva dar nu mi-a rămas în memoria de scurtă durată decât stâna "Picior Lung", undeva pe lângă graniţa cu Ucraina. Dar ai mare grijă pe unde şi cum umbli pe munte, ia un însoţitor, un paznic la lemne (care oricum e depăşit de atribuţiile muncii sale), sau un vânător de munte care patrulează muntele. Sunt la Şuligu parcă, dar nu de închiriat, că doar nu sunteţi neamuri cu Van Damme. Cel mai bine, vă puneţi în preajma unui borcut cu apă minerală şi degustaţi din damigeana de vin adusă cu voi. Între timp apar şi ei, atraşi incidental de mirosul de coacăze fermentate din recipient. Oricum, lor le place să umble de teleleu pe munte până când sunt lăsaţi la vatră. Şi au kalaşnikov în dotare, ceea ce dă bine la surprize, cum ar fi un batalion de urşi indisciplinaţi.

În concluzie, munţii trebuie respectaţi, Valea Vaserului meritând cu atât mai mult asta. De aceea e bine să ştii câteva reguli elementare, fără de care ai şansa să-ţi curmi viaţa în chin şi sălbăticie. Deci:

- cand dai de taietori de lemne înarmaţi cu taf-uri forestiere şi securi, le dai bineţe frumos cu "Bună ziua, sunt turist şi ce minunată zi de plimbare e afară". Asta ca să nu apară confuzii cu scopul vizitei pe munte.

- când dai de ciobani înarmaţi cu berbeci ciobăneşti şi câini ciobăneşti spui invers, adică "Ziua bună" şi ar trebui să fii în regulă, să nu ţi se întâmple nimic interesant de povestit pe mai târziu. Să nu te încurci cumva să zici invers că nu-i de glumit acolo sus în vârf de munte. Ei stau foarte mult timp singuri şi nu prea le arde de construcţii semantice complicate, deci nu fă pe deşteptul cu ei.

Grrr! Mi-a rămas o vacă între dinţi?

- dacă dai doar de câinele ciobănesc şi n-ai la îndemână un litru de ţuică sau un pachet de ţigări pe care să le arate mai târziu la cioban, nici nu mai are rost să treci pe lângă el. Poţi face cale întoarsă că altfel te înghite cu totul. Eu era s-o păţesc, deci grijă ce bagi în bagaje. La ăştia, ciobăneştii carpatini, nu merge cu zăhărelul! Dacă chiar au poftă de dulciuri, ei de obicei aşteaptă ca un urs să atace un cuib de viespi, să mănânce mierea şi abia apoi vin câinii şi îi sug măduva osoasă, deci nu vă bazaţi pe dulcegării că nu ţine. Mai bine ţineţi ţuică, kent, pastile, cam de astea să aveţi la îndemână pe munte.

Muuu! Meee! Dă-mi un Like!

- iar dacă în schimb dai de urs şi dânsul are chef de joacă, aruncă-i în faţă o brună de maramureş (adică o vacă specifică locului) şi ar trebui să fii o perioadă în regulă. Ursul se va juca o ţâră prin burduf, ciur, foios şi cheagul vacii (adică stomacul dânsei). Brune de Maramureş găsiţi căcălău prin toate tufele Munţilor Maramureşului, deci de astea să nu luaţi de acasă.

Jurnal de subzistenţă 2051 (ep.3)

13 decembrie

M-a trezit holodocul de dimineaţă cu o doză de dementosan. Visam ceva frumos, ceva caraghios de fapt! Visam că mă plimbam pe o creastă de munte cu o barcă pe lac. Ştiu, sună stupid dar totuşi intrigant. Când, dintr-o dată, o ventuză uriaşă a apărut de nicăieri şi m-a paralizat pentru 3 secunde. Apoi, încet, m-a supt din modul oniric în bufferul tampon de trezire. Acesta este stilul holodocului să-mi dea deşteptarea, încât serios, câteodată îmi vine să dau din picioare şi să mă enervez aşa de rău!... Să mă revolt şi să mă cuibăresc imediat la loc între tuburile de preostat, unde e cald şi bine. Noroc că-mi administrează dementosan şi instant mă trezesc calm, fără să înjur sau să-mi vină să urinez pe ventuzele sale agăţate de mine.

Ştiu, sună stupid dar totuşi intrigant. Vezi de ce!

Astăzi, ca în fiecare zi de 13 a lunii, trebuie să mă duc la bancă. Urăsc ziua aceasta! Urăsc ziua de 13 şi nu ştiu de ce. Poate din cauză că trebuie să mă trezesc sau pentru că trebuie să mă duc la bancă? Trebuie să aibă o legătură, o corelaţie, o relaţie empirică între existenţa mea şi creditul de la bancă! Mi-am zis mereu, serios, să strâng suficiente fonduri, să angajez un avocanet şi să renegociez contractul. Sau, în ultima instanţă, să cumpăr o drujbă din "Second Life" cu care să dau iama în banca din "Terţiari Life" şi să tranşez toată baza de date ce conţine dosarul meu de creditare. Dar nici o şansă. Ori nu am hotărârea necesară, ori sunt prea bleg, ori nu-mi ajung niciodată creditele necesare. Nu m-am hotărât încă care e concluzia finală aşa că îmi aprind o ţigară cu aromă electronică. Sunt nehotărât şi atunci mă gândesc şi câteodată chiar mă întreb: Oare ce aş face în locul meu?

Ori nu am hotărârea necesară, ori sunt prea bleg ca să văd adevărul

Dacă vreau să fiu splendid de tot în "Terţiari Life" trebuie să am suficiente credite pentru texturi de haine, aspect şi bere! Altfel nimeni nu ar mai socializa cu mine, poate doar animalele create aleator de către Mastermind m-ar mai iubi necondiţionat, până când într-o zi aş uita să le mai hrănesc şi aş rămâne iar singur pe lume şi, crede-mă, nici aşa nu e bine! Am mai încercat şi mi-a fost greaţă să le descarc în programul de reciclare! Gata, am luat hoverul şi am plecat la banca FMI. Acolo coadă, normal, doar e ziua de 13 şi lumea buluc să plătească creditele! În sfârşit, o holocasieră mă anunţă să intru înăuntru. Par confuz, ştiu, dar mă simt ca un xanax, euforic dar în acelaşi timp ca o piftie... Ce să fac dacă acesta este efectul dementosanului? Şi până la urmă, am de ales? Cred că nu! Nu eu sunt vinovat pentru că lumea este aşa cum este şi eu sunt tot aşa!

Par euforic dar în acelaşi timp ca o piftie

Ceea ce urmează în biroul de creditare am să omit să trec în jurnal, să nu fie cu supărare pentru cei care mă urmăresc, dar nu vreau să-mi acceseze chiar oricine viaţa mea intimă online. În fine, după nici două minute, am fost înştiinţat că n-am secretat suficient material reproductiv decât pentru treizeci de grame de celule stem. Verdict: insuficient material reproductiv pentru o nouă tranşă de creditare! Deci sfinte sfincter, iar nu sunt eligibil pentru o nouă creditare şi rămân cu restanţe! Doamne ce m-am enervat! Am şi rugat frumos să-mi transfere celulele prelevate în "Second Life", direct pe piaţa neagră. Mi-am făcut deja pe hârtie un plan, că de-l făceam în minte se autoalerta sistemul şi mă contacta holodocul personal. Măcar acolo, pe piaţa neagră, din celulele recoltate mai clonez o cornee, un ficat, două perechi de rinichi, o piele şi uite-aşa le vând şi strâng suficiente fonduri pentru o drujbă cu plasmă. Vă pup cu drag, chiar nu sunt nervos, dar dacă mă vedeţi la bancă doar să nu-mi staţi în faţă!

Aşa arată viaţa mea intimă online