Psihopaţii, printre noi

Am dat peste ceva interesant pe Descoperă şi mi-a atras atenţia acest pasaj:
"Psihopaţii folosesc adesea conjuncţii precum: deoarece, întrucât, astfel încât, ca şi cum consideră că fapta lor "trebuia făcută" pentru a atinge un ţel personal. De asemenea, ei folosesc de două ori mai multe cuvinte care fac legătura cu nevoile fizice precum mâncare, sex şi bani..."

Întrucât trăim într-o lume bolnavă, care aleargă nesătulă după sex, mâncare şi bani, am rămas surprins să aflu că deseori mă găsesc înconjurat de asemenea psihopaţi, să luăm spre exemplu:

Tipologii de psihopaţi, în imagini

Psihopatul nr.1 crede cu exaltare într-un personaj imaginar. Citeşte cărţi dedicate acestuia, în care deseori sunt făcute referiri la pilde cu sex, mâncare şi bani. Astfel, în timp, psihopatul devine mizantrop. Din această  cauză în confruntările verbale pe stradă, în magazine, farmacii, mijloace de transport, invocă deseori acel personaj imaginar prin folosirea unor eufemisme  cu caracter magic, cum ar fi: "Te bate Dumnezeu". O clasă socială (poză final) parazitează adeseori pe lângă Psihopatul nr.1, ridicând construcţii imense de închinăciune şi în care atrage subiectul în cadrul unor spectacole elaborate cu incantaţii şi fum, paralizându-l timp de câteva ore pe săptămână într-o stare de beatitudine extatică. Astfel parazitul  beneficiază de pe urma psihopatului cu bani, mâncare şi din când în când sex!

Psihopatul nr.2 împarte teritoriul şi umblă adeseori în cârdăşie cu Psihopatul nr.1,  însă de cele mai multe ori demonstrează violent în faţa sediilor administrative ale statului, în obţinerea favorurile electorale promise sub  formă de mâncare şi bani, pe care le foloseşte cu parcimonie. Armele pe care le preferă în ciocnirile violente cu organele de intervenţie ce apără obiectivele vizate sunt: sacoşa de rafie, pe care o flutură prin mişcări circulare şi cu care reuşeşte să orbească pe moment oponentul, precum şi un băţ de lemn ce se termină la capăt cu un cârlig, cu care aplică lovituri de natură contondentă cauzând leziuni şi contuzii superficilae la nivelul epidermei, dureroase la atingere. În asemena confruntări invocă fiinţe imaginare cu însuşiri supranaturale, la fel ca şi Psihopatul nr.1, împotriva organelor statului, dar fără folos.

Psihopatul nr.3 ocupă deseori spaţii publice făcând apel la compasiunea populaţiei sau organizând comerţ cu amănuntul în căutare avidă de bani şi mâncare. Vinde bunuri din habitatul propriu sau le crează ad-hoc, spre exemplu milieul sau şosete de lână. Foloseşte un ton tânguitor în timpul tranzacţiilor pentru a şantaja emoţional clientela, folosind cu precădere expresia: "Haide domnucă/domnucule cumpără milieul că trebuie să fac rost de bani pentru a-mi plăti dările către stat sau nu am mai mâncat nimic de trei zile şi un dezastru natural mi-a luat casa!

Psihopatul nr.4 se regăseşte deseori în puncte de prim ajutor din cauză că nu a făcut rost în timp util de mâncare sau bani. Îi place să stea ataşat la aparate medicale de susţinere a sănătăţii. Este dependent de droguri medicinale, de aceea toţi banii primiţi sub formă de pensie şi-i cheltuie pentru a-şi satisface oribila dependenţă. În stadiile avansate de deteriorare psihosomatică caută să se înconjoare cu subiecţi sănătoşi înrudiţi şi nu numai, cărora le evocă aceleaşi povestiri istorice (al II-lea război mondial, comunism) sau economice (agricultură, industrie extractivă sau prelucrătoare) la care a luat parte în timpul existenţei sale îndelungate de psihopat.

O mai aşteptăm mult pe Psihopata nr.1?