Jurnal de subzistenţă 2051 (ep.3)

13 decembrie

M-a trezit holodocul de dimineaţă cu o doză de dementosan. Visam ceva frumos, ceva caraghios de fapt! Visam că mă plimbam pe o creastă de munte cu o barcă pe lac. Ştiu, sună stupid dar totuşi intrigant. Când, dintr-o dată, o ventuză uriaşă a apărut de nicăieri şi m-a paralizat pentru 3 secunde. Apoi, încet, m-a supt din modul oniric în bufferul tampon de trezire. Acesta este stilul holodocului să-mi dea deşteptarea, încât serios, câteodată îmi vine să dau din picioare şi să mă enervez aşa de rău!... Să mă revolt şi să mă cuibăresc imediat la loc între tuburile de preostat, unde e cald şi bine. Noroc că-mi administrează dementosan şi instant mă trezesc calm, fără să înjur sau să-mi vină să urinez pe ventuzele sale agăţate de mine.

Ştiu, sună stupid dar totuşi intrigant. Vezi de ce!

Astăzi, ca în fiecare zi de 13 a lunii, trebuie să mă duc la bancă. Urăsc ziua aceasta! Urăsc ziua de 13 şi nu ştiu de ce. Poate din cauză că trebuie să mă trezesc sau pentru că trebuie să mă duc la bancă? Trebuie să aibă o legătură, o corelaţie, o relaţie empirică între existenţa mea şi creditul de la bancă! Mi-am zis mereu, serios, să strâng suficiente fonduri, să angajez un avocanet şi să renegociez contractul. Sau, în ultima instanţă, să cumpăr o drujbă din "Second Life" cu care să dau iama în banca din "Terţiari Life" şi să tranşez toată baza de date ce conţine dosarul meu de creditare. Dar nici o şansă. Ori nu am hotărârea necesară, ori sunt prea bleg, ori nu-mi ajung niciodată creditele necesare. Nu m-am hotărât încă care e concluzia finală aşa că îmi aprind o ţigară cu aromă electronică. Sunt nehotărât şi atunci mă gândesc şi câteodată chiar mă întreb: Oare ce aş face în locul meu?

Ori nu am hotărârea necesară, ori sunt prea bleg ca să văd adevărul

Dacă vreau să fiu splendid de tot în "Terţiari Life" trebuie să am suficiente credite pentru texturi de haine, aspect şi bere! Altfel nimeni nu ar mai socializa cu mine, poate doar animalele create aleator de către Mastermind m-ar mai iubi necondiţionat, până când într-o zi aş uita să le mai hrănesc şi aş rămâne iar singur pe lume şi, crede-mă, nici aşa nu e bine! Am mai încercat şi mi-a fost greaţă să le descarc în programul de reciclare! Gata, am luat hoverul şi am plecat la banca FMI. Acolo coadă, normal, doar e ziua de 13 şi lumea buluc să plătească creditele! În sfârşit, o holocasieră mă anunţă să intru înăuntru. Par confuz, ştiu, dar mă simt ca un xanax, euforic dar în acelaşi timp ca o piftie... Ce să fac dacă acesta este efectul dementosanului? Şi până la urmă, am de ales? Cred că nu! Nu eu sunt vinovat pentru că lumea este aşa cum este şi eu sunt tot aşa!

Par euforic dar în acelaşi timp ca o piftie

Ceea ce urmează în biroul de creditare am să omit să trec în jurnal, să nu fie cu supărare pentru cei care mă urmăresc, dar nu vreau să-mi acceseze chiar oricine viaţa mea intimă online. În fine, după nici două minute, am fost înştiinţat că n-am secretat suficient material reproductiv decât pentru treizeci de grame de celule stem. Verdict: insuficient material reproductiv pentru o nouă tranşă de creditare! Deci sfinte sfincter, iar nu sunt eligibil pentru o nouă creditare şi rămân cu restanţe! Doamne ce m-am enervat! Am şi rugat frumos să-mi transfere celulele prelevate în "Second Life", direct pe piaţa neagră. Mi-am făcut deja pe hârtie un plan, că de-l făceam în minte se autoalerta sistemul şi mă contacta holodocul personal. Măcar acolo, pe piaţa neagră, din celulele recoltate mai clonez o cornee, un ficat, două perechi de rinichi, o piele şi uite-aşa le vând şi strâng suficiente fonduri pentru o drujbă cu plasmă. Vă pup cu drag, chiar nu sunt nervos, dar dacă mă vedeţi la bancă doar să nu-mi staţi în faţă!

Aşa arată viaţa mea intimă online