Turism X3M: Valea Vaserului

Da, şi ai ajuns în Vişeu de Sus, la cucu-n Munţii Maramureşului, întrebi unde-i CFF-u şi aştepţi mocăniţa. Specificare. Când ai ajuns la gara CFF Viseu de Sus nu căuta ceva gen peron sau altă bazaconie ce să aducă a gară. Nu! Depozitul ăla de lemne ce aduce a  depozit de lemne aflat lângă o şină de cale ferată forestieră, aia-i gara. Iar acolo nu te lauzi la localnici că tu ai auzit că mai există o mocăniţă pe undeva prin România şi că asta de-aici nu-i unică în Europa că ţi-ai şi luat un trunchi proaspăt de molid drept în căpşună! Spui asta numai la turişti ca tine, să faci like-uri până vă suiţi în trenuleţul eco. Iar ca să deosebeşti turistul de localnic, ăla care se scobeşte între dinţi cu toporul, ăla e localnic. Deci atenţie sporită la detalii.

Uuh! Uuu! Păzea la şineee că vine cu 5 km/orăăă

 P.S. Care aveţi neamuri sau pile prin zonă, închiriaţi o drezină. Zburdă mai repede la deal faţă de mocăniţa ce abia se târâie cu 10 km/h, ca să nu derapeze de pe şine. Deci care poţi, pentru o hurducăială sănătoasă închiriezi o drezină. Şi te duci, şi te duci, şi te duci, şi... după o oră de urcat pe Valea Vaserului observi că ai făcut vreo 5 metri de gară, cu o viteză turbată de 5 km pe oră. Maxim 15. Nu-i bai, că-i fain oricum peisajul. Şi cantoanele înşirate de-a lungul căii ferate forestiere au denumiri tare mucalite: Prisboaia, Glimboaca, Bardou, Şuligu, Făina, Lostun, Măcârlău, Gligan, Ivăşcoaia, Cataramă. Şi când ai ajuns la Coman, ultima staţie aflată la altitudinea de 1100 metri, mai meri un pic în faţă şi ai ajuns la?... Da, ai ghicit, la Izvorul Boului, bravo!

La Novăţ, unde calea ferată se bifurcă înspre Borşa într-un peisaj de-ţi înmoaie privirea, se află un spital săpat în stâncă, din timpul celui de-al doilea război mondial. Citeşte câteva impresii lăsate de turişti pe pereţii cavernei, mie mi-a plăcut cel mai mult asta: "Mărioară, prună eo te iubesc, bă! Semnat, love, cruce, săgeată, formă de cur, Gheorghe! Întreabă oamenii locului (am specificat mai sus cum îi recunoşti, îşi scot balmoşul dintre dinţi cu toporul) că mai sunt câteva legende din război, cu bradul de pe culmea muntelui, cu cimitirul ofiţerilor germani, cu... suficient, că nu dau doctoratul din wikipedia cu articolul ăsta.

Mrrr! Marş la oraş!

Dacă ai ajuns pe Valea Vaserului, nu cobori jos până nu urci sus la o stână. Eu am fost la câteva dar nu mi-a rămas în memoria de scurtă durată decât stâna "Picior Lung", undeva pe lângă graniţa cu Ucraina. Dar ai mare grijă pe unde şi cum umbli pe munte, ia un însoţitor, un paznic la lemne (care oricum e depăşit de atribuţiile muncii sale), sau un vânător de munte care patrulează muntele. Sunt la Şuligu parcă, dar nu de închiriat, că doar nu sunteţi neamuri cu Van Damme. Cel mai bine, vă puneţi în preajma unui borcut cu apă minerală şi degustaţi din damigeana de vin adusă cu voi. Între timp apar şi ei, atraşi incidental de mirosul de coacăze fermentate din recipient. Oricum, lor le place să umble de teleleu pe munte până când sunt lăsaţi la vatră. Şi au kalaşnikov în dotare, ceea ce dă bine la surprize, cum ar fi un batalion de urşi indisciplinaţi.

În concluzie, munţii trebuie respectaţi, Valea Vaserului meritând cu atât mai mult asta. De aceea e bine să ştii câteva reguli elementare, fără de care ai şansa să-ţi curmi viaţa în chin şi sălbăticie. Deci:

- cand dai de taietori de lemne înarmaţi cu taf-uri forestiere şi securi, le dai bineţe frumos cu "Bună ziua, sunt turist şi ce minunată zi de plimbare e afară". Asta ca să nu apară confuzii cu scopul vizitei pe munte.

- când dai de ciobani înarmaţi cu berbeci ciobăneşti şi câini ciobăneşti spui invers, adică "Ziua bună" şi ar trebui să fii în regulă, să nu ţi se întâmple nimic interesant de povestit pe mai târziu. Să nu te încurci cumva să zici invers că nu-i de glumit acolo sus în vârf de munte. Ei stau foarte mult timp singuri şi nu prea le arde de construcţii semantice complicate, deci nu fă pe deşteptul cu ei.

Grrr! Mi-a rămas o vacă între dinţi?

- dacă dai doar de câinele ciobănesc şi n-ai la îndemână un litru de ţuică sau un pachet de ţigări pe care să le arate mai târziu la cioban, nici nu mai are rost să treci pe lângă el. Poţi face cale întoarsă că altfel te înghite cu totul. Eu era s-o păţesc, deci grijă ce bagi în bagaje. La ăştia, ciobăneştii carpatini, nu merge cu zăhărelul! Dacă chiar au poftă de dulciuri, ei de obicei aşteaptă ca un urs să atace un cuib de viespi, să mănânce mierea şi abia apoi vin câinii şi îi sug măduva osoasă, deci nu vă bazaţi pe dulcegării că nu ţine. Mai bine ţineţi ţuică, kent, pastile, cam de astea să aveţi la îndemână pe munte.

Muuu! Meee! Dă-mi un Like!

- iar dacă în schimb dai de urs şi dânsul are chef de joacă, aruncă-i în faţă o brună de maramureş (adică o vacă specifică locului) şi ar trebui să fii o perioadă în regulă. Ursul se va juca o ţâră prin burduf, ciur, foios şi cheagul vacii (adică stomacul dânsei). Brune de Maramureş găsiţi căcălău prin toate tufele Munţilor Maramureşului, deci de astea să nu luaţi de acasă.