Capitolul I – Mineriada
Înconjurat de păduri, pe jumătate defrişate şi înnegrite de poluare, oraşul Curcubeni se întinde ca o plagă până în măruntaiele munţilor la minele de exploatare din zonă. Oameni veniţi sau strămutaţi din toate părţile ţării şi-au împletit destinele cu aceste locuri, schimbând pentru totdeauna faţa munţilor, cu fiecare lovitură de târnăcop, cu fiecare metru scormonit în stânca dură, cu fiecare viaţă pierdută printre galeriile reci şi sufocante. La fel cum suflete lor abrutizate s-au schimbat pentru totdeauna în corvoada inumană a meşteşugului minieresc, în promisiunea unor vremuri mai bune. Vremurile par să fi venit, guvernanţii au dat legi noi şi au adus investitori, iar investitorii au asaltat oraşul, au cumpărat, au investit şi au falimentat. Au vândut bucată cu bucată tot ceea ce a însemnat industrie, tradiţie şi stil de viaţă ce anima odinioară băile miniere Curcubeni.
În mijlocul oraşului, pe un platou imens delimitat de arterele importante, un murmur se auzea din ce în ce mai distinct, căci Piaţa Libertăţii era plină ochi de lume, majoritatea mineri. Aici era locul unde oamenii din oraş au ieşit dintotdeauna să-şi apere drepturile, să participe la demonstraţii, să facă revoluţie, să se bucure de libertate. În capătul platoului se ridica impunătoarea construcţie a Regiei Minelor Curcubeni, un edificiu demn de stilul arhitectonic al perioadei comuniste, un furnicar ce adăpostea sute de birouri şi coridoare, dintre care multe nu aveau sens sau utilitate. Iar în faţa regiei miniere trona o statuie enormă cât două etaje, ce reprezenta un miner ţinând în mâini cele două ciocane - simbol al mineritului. Pe soclul statuii era inscripţionat cu litere imense cunoscutul îndemn „Noroc bun!”
Iar acum, la umbra Regiei Minelor, protestatarii mineri coboară din camioane şi autobuze, agitând bastoane, târnăcoape, picamăre şi pancarte. Unii îşi ţin ridicaţi chiar şi copiii pe post de pancarte, ţânci cu muci la gură şi cu lacrimi şiroaie pe obraji, neînţelegând ce se întâmplă, brutalizaţi de ţipetele părinţilor. Înlănţuiţi în necaz şi supărare, minerii protestează în faţa unui viitor incert şi sumbru - posibilitatea de a fi disponibilizaţi. „Nu plecăm acasăăă, mina nu ne lasăăăă!”, În sânge şi sudoare, noi muncim, nu dormim!”, „Pită albă şi slănină, bere, mici şi o chenzinăăăă!”, scandează mulţimea la unison, convulsionându-se ca într-o capcană în care căzuse ca pradă. „Vrem să muncim, nu să cerşim! Vrem să lucrăm, nu să emigrăm!”
P-ţa Libertăţii era plină ochi de lume, majoritatea mineri. Adică 5 la număr... |
Din regia de emisie o voce îl anunţă pe Trandafir că mai sunt treizeci de secunde până la intrarea în direct, iar acesta îşi făcu repede cruce şi-şi pupă cu zgomot lavaliera. Ritual executat doar cu scopul de a-şi scoate din minţi colegii de studio. Pe urmă, cu o voce gravă, începu transmisiunea:
- Bună ziua, stimaţi telespectatori. Evenimente fără precedent au loc în acest moment în Piaţa Libertăţii. Disponibilizările masive din minerit au dus la demonstraţii de protest nemaiîntâlnite în oraşul nostru, Curcubeni. Aşadar... în această seară vom transmite în direct din Piaţa Libertăţii, iar între timp vom realiza o introspecţie a evenimentelor ce au condus la un asemenea dezastru economico-social, nu doar în urbea noastră, ci în întreaga ţară. Vom încerca să facem şi câteva predicţii despre viitor, ce va urma, cum se vor desfăşura lucrurile, la ce finalitate vom fi martori, pentru că este foarte interesant cum o ţară bogată în minereuri a ajuns să-şi închidă minele şi să-şi disponibilizeze cei mai vrednici dintre fii, la doar câţiva ani de la Marea Revoluţie.
Studioul „Maxim TV” avea şi public spectator în spatele camerelor, vreo patru babe, trei tineri, şase pensionari şi un boschetar, care mai aplaudau, care mai huiduiau.
- Invitaţii mei din această seară sunt Felicean Bideanu, magnatul salubrităţii şi al imobiliarelor, preşedintele clubului oamenilor de afaceri „Poetry”, şi Leonte Ţiţeanu, analist socio-politic, profesor de istorie la Liceul „Ion Vodă cel Cumplit” din localitatea noastră. Vă mulţumesc că aţi acceptat invitaţia de a fi împreună în aceste momente de maximă importanţă în studioul nostru de televiziune.
Îmbrăcat la sacou, profesorul Leonte Ţiţeanu îşi consulta laptopul, sortând fişierele şi aranjându-şi părul vâlvoi peste cap, iar mogulul Felicean Bideanu îşi ştergea întruna stropii de transpiraţie de pe ţeasta cheală şi imensă. Înghesuit în scaunul de studio din cauza corpului voluminos, acesta respira cu greutate, însă pe faţă i se citea încântarea pentru invitaţia adresată în acele momente istorice pentru oraşul Curcubeni.
- Împreună vom comenta pe larg evenimentele, dar, înainte de a intra în subiect, vom lua o scurtă pauză de publicitate.
În momentul următor, pe ecranele televizoarelor apare o reclamă la un cartier rezidenţial, ce se va construi pe o fostă haldă de steril de către firma „Imobiliare Gudron”, a lui Felician Bideanu:
- „Situat în cea mai bună şi mai dinamică zonă industrială din oraşul nostru, pe o fostă haldă de steril, transformată ulterior într-o groapă de gunoi, iar apoi reecologizată după standarde europene, cartierul rezidenţial Strugurel vă oferă posibilitatea să vă bucuraţi de tot confortul unei vieţi rezidenţiale ultramoderne.”
Bideanu apare în mijlocul unui câmp verde, cu cartierul aflat în depărtare, construit pe haldele de steril depozitate la marginea oraşului.
- „Noi, Imobiliare Gudron, reecologizăm terenurile industriale pentru o viaţă rezidenţială!”
La sfârşit de reclamă, o voce avertizează: „Vă sfătuim să nu vă aventuraţi prea departe prin parcarea subterană, aveţi toate şansele să ajungeţi în reţeaua de galerii ale băilor Curcubeni.”
Mogulul Felicean Bideanu te roagă să reciclezi |
- Am revenit, stimaţi telespectatori, continuă Crainic Trandafir. Dar înainte să începem analizarea situaţiei, vom da legătura în Piaţa Libertăţii reporterului nostru, Anabela Maxim. Anabela, cum decurge demonstraţia?
Concentrată, cu o mână ţinută pe casca din ureche şi dând aprobator din cap, Anabela Maxim, fiica patronului de televiziune „Maxim TV”, surâde cât mai larg posibil. Cameramanul Caraiman, aflat în mijlocul mulţimii, îi face semn să vorbească:
- Bună ziua, dragi telespectatori. După cum puteţi observa, atmosfera este încărcată, parcă pregătită să erupă. Dintr-un moment în altul, liderul sindical Brinel Titus Turturică se va adresa minerilor strânşi în Piaţa Libertăţii. Aceştia sunt nemulţumiţi de rezultatele tratativelor duse între sindicalişti şi patronatele regiilor miniere din ţară. Minerii ameninţă cu marşuri de protest în capitală şi speră ca populaţia să sprijine demonstraţiile.
Revenire în studio, iar publicul începe să huiduie.
- Anabela, Anabela, o secundă, o întrerupe Crainic Trandafir, am aici o întrebare pe care vreau să i-o adresez analistului socio-politic Leonte Ţiteanu. Domnule Ţiteanu, ce credeţi, este posibil ca populaţia să sprijine mişcarea declanşată de mineri?
- Domnule Crainic, dar e posibilă o asemenea întrebare? rămase consternat acesta. Ia uitaţi aici, domnule Crainic... Ia uitaţi cât de convingători pot să fie minerii.
Pe laptopul personal al lui Ţiţeanu se derulează un film cu minerii participanţi la Mineriada din 13-15 iunie 1990, cu imaginile bine cunoscute de către populaţia ţării: bătăi, şuturi în coaste, cazmale peste spinările trecătorilor...
- Oricum..., continuă Ţiţeanu, nu cred să aibă probleme nici în convingerea autorităţilor, pentru că aceiaşi oameni politici sunt la conducere, deci înseamnă că şi mineriada din acest an va fi un succes extraordinar.
Satisfăcut de răspuns şi zâmbind ironic, Crainic îşi îndreptă atenţia spre entuziastul reprezentant al oamenilor de afaceri din oraş.
- Domnule Bideanu, dumneavoastră cum comentaţi? Cum s-a ajuns în această situaţie?
- Da! Bună ziua... deci situaţia este... cum să vă spun... la fel cum zicea şi invitatul dumneavoastră, dar cu alte cuvinte, eu aflându-mă aici ca reprezentant al clasei oamenilor de afaceri, deci... cum bine reiese şi din cele discutate... da, aşa este! S-a ajuns la situaţia ca minerii să iasă din nou în stradă...
Moderatorul Crainic aşteptă puţin, să fie sigur că Bideanu îşi termină preţioasa analiză, apoi interveni:
- Interesant, atunci să luăm o mică pauză de publicitate, revenim în câteva momente.
Pe ecranele televizoarelor se derulează spotul publicitar al salonului de frumuseţe „SPA Voilà”. Apare Gloria Pănică Botez, proprietara salonului şi nora scumpului primar din Curcubeni, ce invită fetele frumoase şi doamnele din înalta societate la salon, prezentând o tinerică cu o mască îngrozitoare de musaca de vinete pe faţă. „Masca ce te face fericită! Voilà! cuvântă Gloria, mimând un gest deschis cu braţele şi clipind mirobolant. Pentru un ten curat, fin şi fără cute sau pilozităţi macabre, masca „Musaca Voilà”! Primelor douăzeci de doamne şi domnişoare ce vor suna pentru rezervare la SPA le oferim cuponul cadou, surprizăăă... „Fondul de ten Gozzila Pori dilataţi”! Voilà la SPA!”
…
Va urma
Acest fragment v-a fost oferit de www.curcubeni.ro (adică de mine, să nu divagăm în confuzie). Care-i faza? În fiecare săptămână am să postez un fragment din cartea de satiră şi umor "Citadela de Steril" apărută în acest an în Baia Mare. Această carte a luat fiinţă ca urmare a scenariului unui proiect de animaţie în 3D cu care m-am distrat vreo 2 ani de zile, dar mai multe detalii aflaţi pe site-ul cărţii. Aşadar, până una alta, Citadela de Steril - Promo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu