Prima parte aici
În faţa imensei statui reprezentând minerul cu cele două ciocane ridicate falnic deasupra capului, fusese amenajat un podium, de la care liderul sindical Brinel Titus Turturică urma să se adreseze demonstranţilor din Piaţa Libertăţii. Era îmbrăcat simplu, în spiritul proletarului intelectual ce se simţea în largul său doar în mijlocul mulţimii de muncitori, într-un pulovăr cărămiziu asortat la o cămaşă galbenă cu gulere proeminente, părul negru pieptănat pe spate cu cărare pe mijloc, cu ochii negri ca de lignit mocnind în fundul orbitelor. Turturică privea concentrat la mulţimea de mineri ce se agita ca o maree de târnăcoape şi pancarte, gata să înghită totul în cale. Fiind un lider înnăscut şi un bun diplomat în negocierile cu patronatele sau aparatul administrativ al oraşului, preocupat de soarta fiecărui om în parte şi stăpânind arta discursului fără cusur, a ajuns să fie privit de către minerii din bazinele băilor Curcubeni ca şi cea mai importantă persoană din întreaga lume. Era liantul perfect dintre clasa muncitoare şi conducerea de la vârf. El însemna pentru mineri huila şi lignitul din adâncuri, el era aurul şi turba cea mai de preţ din străfundurile muntelui.
În faţa imensei statui reprezentând minerul cu cele două ciocane ridicate falnic deasupra capului, fusese amenajat un podium, de la care liderul sindical Brinel Titus Turturică urma să se adreseze demonstranţilor din Piaţa Libertăţii. Era îmbrăcat simplu, în spiritul proletarului intelectual ce se simţea în largul său doar în mijlocul mulţimii de muncitori, într-un pulovăr cărămiziu asortat la o cămaşă galbenă cu gulere proeminente, părul negru pieptănat pe spate cu cărare pe mijloc, cu ochii negri ca de lignit mocnind în fundul orbitelor. Turturică privea concentrat la mulţimea de mineri ce se agita ca o maree de târnăcoape şi pancarte, gata să înghită totul în cale. Fiind un lider înnăscut şi un bun diplomat în negocierile cu patronatele sau aparatul administrativ al oraşului, preocupat de soarta fiecărui om în parte şi stăpânind arta discursului fără cusur, a ajuns să fie privit de către minerii din bazinele băilor Curcubeni ca şi cea mai importantă persoană din întreaga lume. Era liantul perfect dintre clasa muncitoare şi conducerea de la vârf. El însemna pentru mineri huila şi lignitul din adâncuri, el era aurul şi turba cea mai de preţ din străfundurile muntelui.
Lângă Turturică se mai aflau două persoane ce discutau în şoaptă, aşteptând ca acesta să iasă din starea de concentrare în care alunecase. Amândouă la costum, tată şi fiu, primul supraponderal şi mic de înălţime comparativ cu statura impozantă a liderului sindical Turturică, cu degetele mici încleştate în palme fine, strângându-şi burta cât mai aproape de piept şi legănându-se pe picioarele crăcănate, încerca să-şi ascundă îngrijorarea de pe faţă. Acesta era Bureţel Botez, primarul oraşului Curcubeni, o persoană iubită şi populară în oraş, încă din momentul în care se instalase în fotoliul urbei, imediat după Marea Revoluţie. Slăbuţ şi firav faţă de tatăl său, tot la costum elegant, cu manichiura perfectă şi sprâncenele pensate, Dorel Pănică Botez era de profesie jurist şi consilier local, un prieten apropiat al lui Turturică. Din cauza mustăcioarei mici şi a frezei linse date într-o parte, cu pomeţii firavi şi ochii mult îndepărtaţi în laterale, personifica exact felul cum îl vedea lumea: un mormoloc mic şi pufos şi fără de stare. Căra tot timpul după el o geantă diplomat şi vorbea mereu la telefonul mobil. Şi, când nu vorbea, împărţea cărţi de vizită în disperare. Acum, cu urechea lipită de receptor, încerca să se informeze despre situaţia de la celelalte regii miniere din ţară. După ce termină convorbirea, raportă lui Brinel Titus Turturică cele aflate:
- Trei garnituri de tren au pornit deja din Valea Jiului, două din Baia Mare, una de la Roşia Montana şi vor ajunge în capitală în maximum douăzeci şi patru de ore. Iar noi... noi suntem încă blocaţi aici, spuse acesta, arătând pământul de sub picioare. Terasamentul de cale ferată a fost luat de inundaţii. În concluzie, cu trenul nu avem cum ajunge la capitală...
- Alte soluţii, ce mai avem? Veniţi cu fapte, nu cu idei, oameni buni! vociferă pe un ton impacientat Turturică spre cei doi interlocutori.
- Păi... trei kilometri de ape ne despart de zona neafectată de inundaţii... În concluzie, nu avem cum transporta minerii dincolo de zona inundată de ape, îşi expuse părerea primarul Bureţel.
Turturică încercă să-şi imagineze posibilitatea de a transporta minerii peste ape. În minte îi apărură flote de vapoare pline până la refuz cu mineri. Chiar şi prin hublouri aceştia dau şi agită din pancarte, târnăcoape şi ciocane, urlă şi scandează. Mintea i-o luă razna în reverie, iar acum vedea cum flotele arborează steaguri negre de piraţi, doar că în loc de oase şi craniu, pe acestea flutură casca de miner şi cele două ciocane. Turturică mormăi scurt şi se smulse din reverie. Zâmbind nostalgic, le povesti celor doi viziunea ce i se conturase în minte. Dorel râse cu poftă, în schimb, primarul Bureţel îşi stăpâni stingherit zâmbetul sub plapuma de grăsime de pe faţă.
- Trei garnituri de tren au pornit deja din Valea Jiului, două din Baia Mare, una de la Roşia Montana şi vor ajunge în capitală în maximum douăzeci şi patru de ore. Iar noi... noi suntem încă blocaţi aici, spuse acesta, arătând pământul de sub picioare. Terasamentul de cale ferată a fost luat de inundaţii. În concluzie, cu trenul nu avem cum ajunge la capitală...
- Alte soluţii, ce mai avem? Veniţi cu fapte, nu cu idei, oameni buni! vociferă pe un ton impacientat Turturică spre cei doi interlocutori.
- Păi... trei kilometri de ape ne despart de zona neafectată de inundaţii... În concluzie, nu avem cum transporta minerii dincolo de zona inundată de ape, îşi expuse părerea primarul Bureţel.
Turturică încercă să-şi imagineze posibilitatea de a transporta minerii peste ape. În minte îi apărură flote de vapoare pline până la refuz cu mineri. Chiar şi prin hublouri aceştia dau şi agită din pancarte, târnăcoape şi ciocane, urlă şi scandează. Mintea i-o luă razna în reverie, iar acum vedea cum flotele arborează steaguri negre de piraţi, doar că în loc de oase şi craniu, pe acestea flutură casca de miner şi cele două ciocane. Turturică mormăi scurt şi se smulse din reverie. Zâmbind nostalgic, le povesti celor doi viziunea ce i se conturase în minte. Dorel râse cu poftă, în schimb, primarul Bureţel îşi stăpâni stingherit zâmbetul sub plapuma de grăsime de pe faţă.
 |
| Alte soluţii, ce mai avem? Veniţi cu fapte, nu cu idei, oameni buni! |
Între timp, în faţa lor răsări un om în etate, îmbrăcat la costum, ac, cravată, cu butoniere remarcabile ţâşnind de la mânecile costumului de un bleu deschis. Acesta avea o mimă serioasă întipărită pe faţa ca de cal, un început de chelie lucind în bătaia razelor solare şi ochii mici şi înfundaţi în orbite, furişându-se discret de la o persoană la alta. În timp ce strângea mâinile celor trei, se prezentă:
- Bună ziuaaa. După cum probabil ştiţi... sunt deputatul Teodor Corbeanu, din comisia de analiză şi monitorizare a dezvoltării şi evoluţiei infrastructurilor de transport din ultimele trei mandate. Şi eu, în ultima campanie electoralăă, am ramas blocat aaaici, tot din cauza inundaţiilor. Daaar... lăsând la o parte acestea, şi dacă-mi permiteţi să fac o mică observaţie, vă rog nu mai faceţi glume proaaaste. O glumă spusă o dată, spusă de două ori, este bunăăă... dar a treia oară deja devine o glumă proastă. Aşadaar... hai să lăsăm prostiile la o parte şi să nu mai insistăm cu flota. Avem alte probleme momentan... mda, continuaţi vă rog.
Gesticulând cât mai larg cu putinţă, Dorel Pănică Botez le prezentă o altă soluţie:
- Facem câteva zeci de plute, traversăm zona inundată, apoi facem autostopul până la capitală, rechiziţionăm maşini, autobuze, camioane, tot ce ne iese în cale, problema rezolvată...
- Stai aşa şi nu te pripi, facem plute din care copaci? ridică Turturică din umeri. Ce să mai tăiem dacă nu mai e de unde? Tu crezi că pădurile stau pe loc şi te aşteaptă pe tine?
Primarul Bureţel îi opri cu un gest scurt şi continuă:
- Altă variantă ar fi să trecem pe sub ape. Dacă începem din cea mai sudică galerie a minei „Gura Varvara”, în patru schimburi a câte şase ore, cu maximum de oameni şi utilaje disponibile, putem săpa un tunel pe dedesubtul zonei inundate. Pe urmă, urcăm cu puţuri verticale până la suprafaţă. Problema rezolvată.
Turturică îşi ţuguie buzele, analizând cele expuse.
- Într-adevăr, un plan interesant. Dar... dacă se infiltrează apa în galerii? Ce facem cu oamenii din subterane?
- Braaavo, domnule Turturică! Aţi vorbit ca un lider adevărat, îl aplaudă sincer deputatul Corbeanu. Daaar... ridică acesta un deget, să ştiţi că uneori un lider adevărat trebuie să fie dispus să facă şi sacrificiii!
Turturică rămase în cumpănă câteva secunde, trase aer în piept şi murmură:
- Mda... Sunaţi la centru. Anunţaţi că nu avem cum să ajungem la timp cu minerii în capitală!
Dorel îşi agită telefonul în faţa ochilor liderului sindical şi explică situaţia:
- Ne pare rău, domnule Turturică, dar am încercat. Însă au picat reţelele de internet, de telefonie fixă şi de telefonie mobilă...
- Toate au căzut?
- Da. Au fost supraîncărcate şi au cedat.
- Cum adică?
- Păi, ştiţi, în această săptămână, pe Muntele Găina are loc „Târgul de fete”, iar principalele partide politice au promis tot felul de bunătăţi gastronomice.
Imediat, cu mâinile mângâindu-şi burta, primarul Bureţel adăugă:
- Da... mici şi bere de la PSD, pastramă şi micşunele de la PDL - LBD.
- Sărmăluţe şi ţuică de la PRM - PUNR şi caviar spumant de la PC - PCR, completă Dorel.
- Şi nu în ultimul rând, zaibăr şi momiţe de la PNG - BEE, adăugă cu însufleţire primarul Bureţel, cu gura toată apă.
- Şi mai mult, organizatorii au pus cap de afiş show-ul incendiar erotic al Laurei Andreşan cu Alina Plugaru. Toţi guvernanţii şi-au făcut rezervări online sau prin telefon... aşa au picat reţelele.
Turturică ascultă înmărmurit până la capăt, suspină adânc, apoi spuse cu o voce stinsă:
- Da?… Frumoooos... Laura Andreşan şi Alina Plugaru... Frumoooosss...
Ceilalţi căzură pe gânduri, cu privirile pierdute şi cu ochii sclipind pofticioşi.
- Frumos... Laura o face pe Plugaru!...
Toţi meditară asupra subiectului, uitând de problemele stringente, până când deputatul Teodor Corbeanu se smulse din visare şi adăugă:
- Micşunelele PDL sunt cele mai bune!
- În regulă. Atunci nu mai avem timp de pierdut, trecem la planul B! încheie Turturică discuţia.
Gesticulând cât mai larg cu putinţă, Dorel Pănică Botez le prezentă o altă soluţie:
- Facem câteva zeci de plute, traversăm zona inundată, apoi facem autostopul până la capitală, rechiziţionăm maşini, autobuze, camioane, tot ce ne iese în cale, problema rezolvată...
- Stai aşa şi nu te pripi, facem plute din care copaci? ridică Turturică din umeri. Ce să mai tăiem dacă nu mai e de unde? Tu crezi că pădurile stau pe loc şi te aşteaptă pe tine?
Primarul Bureţel îi opri cu un gest scurt şi continuă:
- Altă variantă ar fi să trecem pe sub ape. Dacă începem din cea mai sudică galerie a minei „Gura Varvara”, în patru schimburi a câte şase ore, cu maximum de oameni şi utilaje disponibile, putem săpa un tunel pe dedesubtul zonei inundate. Pe urmă, urcăm cu puţuri verticale până la suprafaţă. Problema rezolvată.
Turturică îşi ţuguie buzele, analizând cele expuse.
- Într-adevăr, un plan interesant. Dar... dacă se infiltrează apa în galerii? Ce facem cu oamenii din subterane?
- Braaavo, domnule Turturică! Aţi vorbit ca un lider adevărat, îl aplaudă sincer deputatul Corbeanu. Daaar... ridică acesta un deget, să ştiţi că uneori un lider adevărat trebuie să fie dispus să facă şi sacrificiii!
Turturică rămase în cumpănă câteva secunde, trase aer în piept şi murmură:
- Mda... Sunaţi la centru. Anunţaţi că nu avem cum să ajungem la timp cu minerii în capitală!
Dorel îşi agită telefonul în faţa ochilor liderului sindical şi explică situaţia:
- Ne pare rău, domnule Turturică, dar am încercat. Însă au picat reţelele de internet, de telefonie fixă şi de telefonie mobilă...
- Toate au căzut?
- Da. Au fost supraîncărcate şi au cedat.
- Cum adică?
- Păi, ştiţi, în această săptămână, pe Muntele Găina are loc „Târgul de fete”, iar principalele partide politice au promis tot felul de bunătăţi gastronomice.
Imediat, cu mâinile mângâindu-şi burta, primarul Bureţel adăugă:
- Da... mici şi bere de la PSD, pastramă şi micşunele de la PDL - LBD.
- Sărmăluţe şi ţuică de la PRM - PUNR şi caviar spumant de la PC - PCR, completă Dorel.
- Şi nu în ultimul rând, zaibăr şi momiţe de la PNG - BEE, adăugă cu însufleţire primarul Bureţel, cu gura toată apă.
- Şi mai mult, organizatorii au pus cap de afiş show-ul incendiar erotic al Laurei Andreşan cu Alina Plugaru. Toţi guvernanţii şi-au făcut rezervări online sau prin telefon... aşa au picat reţelele.
Turturică ascultă înmărmurit până la capăt, suspină adânc, apoi spuse cu o voce stinsă:
- Da?… Frumoooos... Laura Andreşan şi Alina Plugaru... Frumoooosss...
Ceilalţi căzură pe gânduri, cu privirile pierdute şi cu ochii sclipind pofticioşi.
- Frumos... Laura o face pe Plugaru!...
Toţi meditară asupra subiectului, uitând de problemele stringente, până când deputatul Teodor Corbeanu se smulse din visare şi adăugă:
- Micşunelele PDL sunt cele mai bune!
- În regulă. Atunci nu mai avem timp de pierdut, trecem la planul B! încheie Turturică discuţia.
...
...
Va urma
Va urma
Jurnalul Răului, o carte rea, rea, rea. Scrisă de Lucian Mareş. Abia aştept să citesc partea a doua.
“Majoritatea oamenilor tind să ignore absurdul vieţii. Ei pot fi împărţiţi în trei categorii: inocenţii, pragmaticii şi imbecilii. Toţi au în comun o viaţă binecuvântată, lipsită de chin, pentru că nu se implică."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu