Citadela de steril - 05

Partea 4 aici

Basorelief - "Mineri ieşind din sut"

       Între timp în Piaţa Libertăţii, Titus Turturică, aflat încă la tribună se adresează mulţimii:

- Sindicatele sunt aşteptate în acest moment la masa negocierilor. Investitorii vor să reconciliem. Au cedaaat! Dar noi... noi nu vom ceda, ci ne vom face dreptate. Cât timp încă mai avem dialog, se cheamă diplomaţie. Când nu va mai fi nimic de spus, se cheamă mineriadăăă!
Acestea fiind zise, liderul sindical Turturică, urmat de primarul Bureţel şi consilierul Dorel, părăsi tribuna în strigătele şi aplauzele minerilor. Imediat, masa de mineri se îmbrăţişă, o horă mare, apoi alta, apoi încă una se formară în mijlocul platoului Pieţei Libertăţii. Minerii cântau şi dansau, aşteptând întoarcerea liderului lor sindical. Undeva în mijlocul horei, Anabela transmitea în direct pentru „Maxim TV”:
- În acest moment aşteptăm să vedem cum vor decurge negocierile. Minerii, însă, sunt destul de încrezători în liderul lor sindical, căci priviţi câtă bucurie există în Piaţa Libertăţii. S-a format o horă a solidarităţii şi speranţei, este întradevăr un moment unic. După discursul fulminant al liderului de sindicat, ortacii bazinului minier Curcubeni îi răspund acestuia prin dans şi bucurie. Este într-adevăr un moment cum n-a mai existat în această comunitate! Speranţa pare să renască în inimile oamenilor.
      Şi din studioul de televiziune se simte încă momentul electrizant al spectacolului din piaţă. Moderatorul Crainic Trandafir se agită în scaun, adresându-se exaltat când unui invitat, când celuilalt:
- Incredibil! Ce explozie de bucurie! Extraordinar! Nu-mi vine să cred la ce asistăm. Stimaţi telespectatori, domnule profesor Ţiţeanu, ce credeţi? Ce înseamnă aceasta pentru locuitorii oraşului nostru mult încercat? Aveţi ceva să ne arătaţi?
- Nu, n-am... E prima oară când văd mineri bucurându-se!
- Dumneavoastră, domnule Felicean Bideanu, ce ziceţi?
- Noi... ne bucurăm şi noi... dar mai puţin când vedem că alţii se bucură... dar până la urmă tot noi ne vom bucura mai bine!
- Da, este normal să fie aşa! Bine, domnule Bideanu. Aşadar, publicitate... încheie binedispus Crainic.
      Pe televizoare rulează o reclamă cu primarul Bureţel Botez tăind la o panglică şi salutând lumea ce aplaudă. Cadrul se lărgeşte şi în faţa lui Bureţel apar vreo trei grajduri de pe vremea CAP-ului, unite între ele prin corpuri înalte de sticlă şi oţel. Tot ansamblul formează o hală deasupra căreia tronează uriaşe literele „ “Supermarket Golden Staul”. Primarul Bureţel începe să vorbească, salutând între timp oamenii ce cară în imense cărucioare lăzi de bere, butoaie de vin vărsat, mici şi cârnăciori la vrac, ustensile şi aparatură electrocasnică, pişoare, mopuri şi piscine gonflabile. Un altul avea în cărucior doar o conservă cu fasole; pe acesta primarul omite să-l salute şi să dea mâna cu el. Vocea lui Bureţel se aude în reclamă:
- „Întotdeauna o economie stabilă şi sănătoasă se bazează pe o piaţă de desfacere sănătoasă. De aceea, în sprijinul dumneavoastră a venit supermarketul «Golden Staul». Dacă nu aveţi bani sau nu vă permiteţi, din motive lesne de înţeles, noi vă oferim chiar şi locuri de muncă. Astfel, cu banii câştigaţi nu doar veţi privi produsele expuse, aveţi posibilitatea să le şi cumpăraţi. Deci, nu rataţi oferta, supermarketul «Golden Staul» şi-a deschis porţile pentru dumneavoastră.”
      Între timp, aflat la barul „Schimbul 3”, Mirel priveşte atent reclama. Deodată se ridică şi pleacă. Remus urlă după el:
- Unde pleci? Îţi plătesc eu consumaţia?
- Băi, am băut doar apă de la robinet, că e fără plată!
- Ştii ce? Nu te grăbi prea tare, tomberoanele se ridică abia la unşpe seara...
- Asta-i problema ta! Am decis să mă angajez la „Golden Staul”. Prefer să împing cărucioare goale decât tomberoane pline! Ne vedem mai târziu...
- Stai măi aşa, Mirel! Acum, cu demonstraţia asta, nu găseşti pe nimeni acolo. Mai bine haide până în Centrul Vechi să vedem ce ştire mai transmite Anabela de-acolo, de la Universitatea Minieră. Şi poate să-ţi revezi luzerii de colegi şi profesori!

…

   

      În interiorul Regiei Minelor Curcubeni, la o masă circulară aflată în somptuoasa sală de şedinţe, s-au strâns investitorul ucrainean Igor Ivanovici Ilici, fiica acestuia Ivana Ivanovici Ilici, în spatele lor, în picioare într-o postură impozantă bodyguardul Serghei Dimitri Vostok. Urmează primarul Bureţel Botez, deputatul Teodor Corbeanu, consilierul local Dorel Pănică Botez şi reprezentantul minerilor, liderul sindical Brinel Titus Turturică.

Sala de conferinte - Regia Minelor Curcubeni

Vostok, bodyguardul familiei ucrainene, turnă vodcă în paharul din faţa lui Igor, acesta sorbi cu poftă şi pe urmă se adresă lui Turturică:

- Fratile meu... de peste Tisa... dar se poate una ca asta? De câţi ani ne cunoaştem? Nu te-am făcut eu om? Nu eu ţi-am deschis calea înspre sindicate? Urât... Urât... Era vorba de disponibilizare, nu despre mineriadă. Le daţi opt salarii compensatorii şi-i trimiteţi acasă. Reecologizăm terenurile, explodăm pe piaţa imobiliară, ne încasăm rublele şi euroii?... despre asta era vorba... În schimb tu ce faci? Revoluţie?
- Era vorba să mergeţi să manifestaţi în capitală, nu să staţi aici şi să vandalizaţi oraşul! îşi schimbă brusc opinia primarul Bureţel.
- Ne vei îngropa pe toţi! murmură imediat Dorel, ţinând isonul tatălui său. Nu ne-au înecat inundaţiile, dar ne vor îngropa de vii minerii, nemaipomenit...
Turturică vociferă agitat:
- N-am avut ce face, n-am găsit soluţii ca să scoatem minerii din Curcubeni! Aşa că am sperat să mai câştigăm ceva timp cu discursul, trebuie să venim cu o soluţie.
Ivana intră în discuţie:
- Vă trebuie o diversiune.... Eu zic să dăm o petrecere balşoi! Le dăm vodcă până uită minerii de ei. La mahmureala de mâine, numai de mineriadă n-o să le ardă!
- Ce mahmureală? întrebă înţepat Igor. La ăştia trebuie să le dai spirt ca să simtă ceva! Cu vodca ei fac gargară! Nu dau vodca mea să facă gargară! Niet vodca! Niet!
Ivana se întoarse spre bodyguardul familiei şi îl întrebă:
- Vostok, crezi că le faci faţă?
Sergei Dimitri Vostok înghiţi în sec, îşi flexă muşchii braţelor şi explică într-o română chinuită:
- Serghei sufieră de fiebră musculară! Ieri tras la fiare. Niet tocat Serghei la trii mii de minieri!
Deputatul Corbeanu, care până atunci rămase tăcut, se ridică de la masă şi exclamă:
- Ştiu cum facem... Nu avem cum da greş, fiţi atenţi aici...
Acesta începu să-şi expună ideile, schiţând pe o planşă planul de acţiune. După sfârşitul pledoariei, toţi se pupară, îşi strânseră mâinile, se îmbrăţişară.

…

Va urma
Partea 6 aici

Publicitate! :)

"Cand armele vorbesc" de Cristian Negrea, un thriler politico-militar fascinant, la care am avut onoarea să-i realizez promo-ul:

Lovitură de stat militară în Ucraina.
China atacă Taiwanul.  Statele Unite ale Americii prinse în conflict.
Evenimente fără precedent pe teritoriul Romaniei:
maşini capcană, asasinate, luări de ostateci, ciocniri la graniţă.
Acestea sunt doar preludiul invaziei declanşate de Ucraina împotriva României.
...

Linkuri: Editura Marist şi Blogul autorului Cristian Negrea