Urcă pe podium şi privi în depărtare, undeva deasupra capetelor minerilor ce izbucniră în urale la vederea liderului sindical. Căşti, picamăre, târnăcoape, copii, pancarte şi topoare zburau prin aer, sub explozia de urlete ce izbucni în Piaţa Libertăţii.
- Îhm... îmh h.... mh... cam uscat..., şopti Turturică în microfon.
Îşi turnă într-un pahar dintr-o sticlă, închină cu lumea şi îl dădu repede peste cap. Ochii îi înfloriră într-o implozie cerebrală şi expulză aerul din plămâni într-un pâsâit prelung, încercând să stingă dogoarea pălincii pe care de fapt o băuse. Îşi drese iar vocea şi dintr-o dată răcni cu forţă:
- Mineri... Scumpiii mei mineri! Ortacii mei! LUPTĂTORII MEI!
Urlă Turturică de cutremură zarea cenuşie.
- Luminţele mele din adâncuri... licuricii mei din subtrerane! AL NOSTRU A FOST, ESTE ŞI VA FI VIITORUL!
Termină Turturică brusc, aşteptând reacţia oamenilor. Mulţimea acoperită de zgură, sudoare, durere, chin şi ardoare izbucni în clocot. Din loc în loc, câţiva mineri mai că îşi înghiţiră lacrimile de jenă şi emoţie. Alţii îşi ţipau în urechi, aplaudând energic:
- Ce noroc că avem un lider adevărat!
- El e huila, e lignitul din adâncuri, e Posada!!! El e Luminiţa de la capătul tunelului.
- Mineriada va învinge, trăiască Luminiţa!
- Huuooo oligarhia...
- Jos comunismul, jos... Ceauşeeescu! urlau unii.
- Lu-mi-ni-ţa! Lu-mi-ni-ţa! apoi şi alţi mineri.
Turturică ascultă contrariat scandările, făcu semn mulţimii să se liniştească şi continuă:
- Cât timp credeţi că mai putem suporta durerea, şi hoţia, şi minciuna?! Cât, spuneţi-mi voi! Cât?
Un val de huiduieli şi ţipete în delir şi fulgere izbi cerul cu forţă. Acesta, pentru un moment, se clătină în loc. Apoi, vuietul se stinse, parcă aşteptând o clipă să erupă iar...
- A mai rămas puţin, atât de puţin din avuţia acestei minunate ţări după căderea comuniştilor, încât n-au mai rămas îngropate decât lacrimile noastre lângă sângele celor căzuţi pentru libertatea noastră! Iar aceşti îndestulaţi... aceşti capitalişti fără de mamă de cumetrie, fără de tată şi fără de Dumnezeu... vor să ne dezgroape chiar şi lacrimile şi să le vândă altora mai diavoli ca ei... Vor să ne vândă ca sclavi după ce ne vor înlătura... vor să ne ia pământul de sub picioare... şi nu se vor opri până nu ne dau cu forţa afară din propria NOASTRĂ ŢARĂ!
Lacrimi străluceau ca nişte nestemate pure şi sincere în ochii lui Turturică.
- E prea mult... E strigător la ceruri... Vaietele suferinţei şi nedreptăţii nu mai au cătare la porţile Raiului! Prea mult. Până aici. PÂNĂ AIIIICI !!! zdrobi Titus Turturică cu vocea şi cutremurând zările într-un muget lugubru. PÂNĂĂĂĂĂĂ AICI! lovi cu pumnii suportul de hârtii şi microfoane, provocând un scâncet în măruntaiele difuzoarelor din spatele său... Până aici! şopti stins acesta, zdrobit de o intensă suferinţă.
Atât a trebuit să audă masa înnegurată de oameni. Deja strigătele nu mai erau proteste şi doleanţe, ci erau cohortele iadului în pragul Apocalipsei. Valul de mineri se mişcă un pas, doi. Apoi, cu urlete şi sânge izbucnind din priviri, şarjară înspre Regia Minelor Băile Curcubeni.
- Îhm... îmh h.... mh... cam uscat..., şopti Turturică în microfon.
Îşi turnă într-un pahar dintr-o sticlă, închină cu lumea şi îl dădu repede peste cap. Ochii îi înfloriră într-o implozie cerebrală şi expulză aerul din plămâni într-un pâsâit prelung, încercând să stingă dogoarea pălincii pe care de fapt o băuse. Îşi drese iar vocea şi dintr-o dată răcni cu forţă:
- Mineri... Scumpiii mei mineri! Ortacii mei! LUPTĂTORII MEI!
Urlă Turturică de cutremură zarea cenuşie.
- Luminţele mele din adâncuri... licuricii mei din subtrerane! AL NOSTRU A FOST, ESTE ŞI VA FI VIITORUL!
Termină Turturică brusc, aşteptând reacţia oamenilor. Mulţimea acoperită de zgură, sudoare, durere, chin şi ardoare izbucni în clocot. Din loc în loc, câţiva mineri mai că îşi înghiţiră lacrimile de jenă şi emoţie. Alţii îşi ţipau în urechi, aplaudând energic:
- Ce noroc că avem un lider adevărat!
- El e huila, e lignitul din adâncuri, e Posada!!! El e Luminiţa de la capătul tunelului.
- Mineriada va învinge, trăiască Luminiţa!
- Huuooo oligarhia...
- Jos comunismul, jos... Ceauşeeescu! urlau unii.
- Lu-mi-ni-ţa! Lu-mi-ni-ţa! apoi şi alţi mineri.
Turturică ascultă contrariat scandările, făcu semn mulţimii să se liniştească şi continuă:
- Cât timp credeţi că mai putem suporta durerea, şi hoţia, şi minciuna?! Cât, spuneţi-mi voi! Cât?
Un val de huiduieli şi ţipete în delir şi fulgere izbi cerul cu forţă. Acesta, pentru un moment, se clătină în loc. Apoi, vuietul se stinse, parcă aşteptând o clipă să erupă iar...
- A mai rămas puţin, atât de puţin din avuţia acestei minunate ţări după căderea comuniştilor, încât n-au mai rămas îngropate decât lacrimile noastre lângă sângele celor căzuţi pentru libertatea noastră! Iar aceşti îndestulaţi... aceşti capitalişti fără de mamă de cumetrie, fără de tată şi fără de Dumnezeu... vor să ne dezgroape chiar şi lacrimile şi să le vândă altora mai diavoli ca ei... Vor să ne vândă ca sclavi după ce ne vor înlătura... vor să ne ia pământul de sub picioare... şi nu se vor opri până nu ne dau cu forţa afară din propria NOASTRĂ ŢARĂ!
Lacrimi străluceau ca nişte nestemate pure şi sincere în ochii lui Turturică.
- E prea mult... E strigător la ceruri... Vaietele suferinţei şi nedreptăţii nu mai au cătare la porţile Raiului! Prea mult. Până aici. PÂNĂ AIIIICI !!! zdrobi Titus Turturică cu vocea şi cutremurând zările într-un muget lugubru. PÂNĂĂĂĂĂĂ AICI! lovi cu pumnii suportul de hârtii şi microfoane, provocând un scâncet în măruntaiele difuzoarelor din spatele său... Până aici! şopti stins acesta, zdrobit de o intensă suferinţă.
Atât a trebuit să audă masa înnegurată de oameni. Deja strigătele nu mai erau proteste şi doleanţe, ci erau cohortele iadului în pragul Apocalipsei. Valul de mineri se mişcă un pas, doi. Apoi, cu urlete şi sânge izbucnind din priviri, şarjară înspre Regia Minelor Băile Curcubeni.
...
Înapoi în studioul de televiziune „Maxim TV” publicul scanda la unison. Entuziasmat la rândul său de cele auzite, realizatorul Crainic Trandafir comentă:
- Extraordinar şi istoric de-a dreptul discursul liderului sindical Brinel Titus Turturică! De la Caritas încoace n-am mai văzut o asemenea reacţie a mulţimii. Domnule profesor Ţiţeanu, ce spuneţi dumneavoastră, ce vă mai arată calculatorul de buzunar?
- Aahhh, domnule Crainic! Poi spuneţi dumneavoastră de reacţia mulţimii? Ia fiţi atent aici...
Ecranul laptopului era încadrat de o cameră de televiziune şi imaginile apărură în direct cu Turturică în prim-plan, la un chef de „Ziua Minerului”. Turturică urlă către mulţime:
- Oameni, oameni buni, opriţi grătarele, opriiiiţi grătaaarele! Va lua imediat cuvântul domnul primar Bureţel!
Toţi oamnenii priviră consternaţi către scenă, apoi începură să sufle în grătare, încercând să le stingă. Dar, normal, din cauză că mulţi erau bine abţiguiţi cu aburi de alcool, grătarele izbucniră în flăcări şi podoabele capilare ale câtorva mineri se porniră să ardă. Mulţimea se impacientă şi începu să se îmbulzească, să urle ca descreierată, fugind din faţa celor ce ardeau de vii.
- Da, interesant. Extraordinar cum reuşeşte liderul sindical Turturică să stârnească populaţia, într-adevăr extraordinar... extraordinar. Dumneavoastră, domnule Bideanu, cum comentaţi discursul liderului sindical Turturică?
- Domnule moderator Crainic... cum să vă spun eu... am aici o chestie pe telefonul mobil, staţi să-l încarc cu blu'thuutul pe laptopul domnului Ţiţeanu. Nu ştiu ce să zic, staţi să vedeţi...
Bideanu pune telefonul mobil lângă laptopul lui Ţiţeanu. Fişierul se încarcă, se porneşte, apoi se aude o voce: „Sigur, vin direct la tine în birou să o facem!”
- Da, da, interesantă comparaţia, deci credeţi că autorităţile guvernamentale nu vor fi impresionate de acest discurs? Domnule Ţiţeanu?
- Aşa este. De altfel autorităţile şi-au anunţat deja prezenţa printr-o ordonanţă de urgenţă la „Târgul de Fete” de pe Muntele Găina. Ce credeţi? Care ştire face mai mult rating? Şi, de altfel, aţi aflat cine va ţine capul de afiş într-un show erotico-incendiar pe Muntele Găina? Laura Andreşan şi Alina Plugaru! Eeee? Ce spuneţi de asta?! Staţi să vă arăt nişte imagini, să vedeţi despre ce vorbesc.
- Staţi aşa, domnule Ţiteanu, îl opri din scurt Trandafir, nu putem da aşa ceva pe post.
- A... nu, astea-s din colecţia mea personală, doar dumneavoastră am vrut să vă arăt, ia priviţi aici!
Crainic Trandafir exclamă entuziasmat:
- Frumosss....
- Extraordinar şi istoric de-a dreptul discursul liderului sindical Brinel Titus Turturică! De la Caritas încoace n-am mai văzut o asemenea reacţie a mulţimii. Domnule profesor Ţiţeanu, ce spuneţi dumneavoastră, ce vă mai arată calculatorul de buzunar?
- Aahhh, domnule Crainic! Poi spuneţi dumneavoastră de reacţia mulţimii? Ia fiţi atent aici...
Ecranul laptopului era încadrat de o cameră de televiziune şi imaginile apărură în direct cu Turturică în prim-plan, la un chef de „Ziua Minerului”. Turturică urlă către mulţime:
- Oameni, oameni buni, opriţi grătarele, opriiiiţi grătaaarele! Va lua imediat cuvântul domnul primar Bureţel!
Toţi oamnenii priviră consternaţi către scenă, apoi începură să sufle în grătare, încercând să le stingă. Dar, normal, din cauză că mulţi erau bine abţiguiţi cu aburi de alcool, grătarele izbucniră în flăcări şi podoabele capilare ale câtorva mineri se porniră să ardă. Mulţimea se impacientă şi începu să se îmbulzească, să urle ca descreierată, fugind din faţa celor ce ardeau de vii.
- Da, interesant. Extraordinar cum reuşeşte liderul sindical Turturică să stârnească populaţia, într-adevăr extraordinar... extraordinar. Dumneavoastră, domnule Bideanu, cum comentaţi discursul liderului sindical Turturică?
- Domnule moderator Crainic... cum să vă spun eu... am aici o chestie pe telefonul mobil, staţi să-l încarc cu blu'thuutul pe laptopul domnului Ţiţeanu. Nu ştiu ce să zic, staţi să vedeţi...
Bideanu pune telefonul mobil lângă laptopul lui Ţiţeanu. Fişierul se încarcă, se porneşte, apoi se aude o voce: „Sigur, vin direct la tine în birou să o facem!”
- Da, da, interesantă comparaţia, deci credeţi că autorităţile guvernamentale nu vor fi impresionate de acest discurs? Domnule Ţiţeanu?
- Aşa este. De altfel autorităţile şi-au anunţat deja prezenţa printr-o ordonanţă de urgenţă la „Târgul de Fete” de pe Muntele Găina. Ce credeţi? Care ştire face mai mult rating? Şi, de altfel, aţi aflat cine va ţine capul de afiş într-un show erotico-incendiar pe Muntele Găina? Laura Andreşan şi Alina Plugaru! Eeee? Ce spuneţi de asta?! Staţi să vă arăt nişte imagini, să vedeţi despre ce vorbesc.
- Staţi aşa, domnule Ţiteanu, îl opri din scurt Trandafir, nu putem da aşa ceva pe post.
- A... nu, astea-s din colecţia mea personală, doar dumneavoastră am vrut să vă arăt, ia priviţi aici!
Crainic Trandafir exclamă entuziasmat:
- Frumosss....
...
Va urma
Acest fragment v-a fost prezentat de Pet Bizar, locul din care-ţi iei arahide şi arahnide acasă.
Uite ce cactuşi înfloriţi are de vânzare!!!
 |
| Mângâia-ţi-aş pufişorii de cactus drăgălaş |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu