Am fost într-o dată ca niciodată de revelion la Băile Felix, staţiunea cu ape termale găsită la 9 km de Oradea. Nimic nu e mai minunat decât să stai murat şi mahmurat, sprijinit de marginea bazinului şi să sugi temeinic dintr-o sticlă de vin sau o ladă de bere. Lumea octogenară va privi cu ochii mijiţi şi cu clăbuci răi în priviri conduita ta exemplară, va vocifera descreierată dacă te arunci ca bomba de pe marginea bazinului cu capul în apă şi va face tot posibilul să nu te simţi bine dacă stai prea mult sub apă. Şi viceversa.
Cam la fel săreau şi berile de pe marginea bazinului în stomacurile noastre |
Dacă vrei să faci noaptea baie, deşi e interzis, mergi frumos pe lângă gard, bine îs mai multe bazine cu mai multe garduri, deci mergi tiptil pe lângă un gard, ajungi la intrarea principală şi dai un leu de cinci paznicului. (era să zic cimitirului). Care te va lăsa să faci băiţa de la ora 12 noaptea, în vraja de mister a nopţii aburite, a apei termale ce duduie la 37-42 grade Celsius.
Şi toţi copilaşii urlau: Mămicuuu... iar am făcut pişucuuu!!! |
Aburii şi căldurica apei termale creează tot farmecul locului. Poa să ningă, poa să plouă, poa să lapoviţă şi burniţă, capul îţi va flutura semeţ deasupra aburului de apă caldă, fără să te chinuie vreun sentiment de disconfort izoterm oarecare. Disconfort îţi crează doar zgomotul fonic creat de către românime, când Sapă-Şanţuri şi cu Dă-din-Lopată o mai pişcă de cur şi de vergeturi pe Crăiasa-Staului, Puţurică-Mică urlă la mamă-sa Dolina-Gospodina că iar s-a pişucu 3 litri în apă, Moş-Ion-Groapă mai împinge câte-o băşină de dislocă şi fierbe tot stratul de apă, şi aşa, câteodată îţi vine să laşi acolo berea din gât şi să stai acasă. Mna, cultură...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu