Sânge pe Nistru şi dezinformarea rusofonă

 Într-o perioadă trecută când lucram ca un hingher pe firmuliţa mea cea minunată, a venit la mine un domn distins pe nume Mareş să mă întrebe dacă nu-i fac un clip de promovare la o carte, ce va apărea la editura sa, un thriller politico-militar. Acţinea întâlnirii se întâmpla prin 2006 iar acţiunea cărţii prin 2010. Să cităm un pic din sinopsisul acesteia:

"Lovitură de stat militară în Ucraina.
China atacă Taiwanul.  Statele Unite ale Americii prinse în conflict.
Evenimente fără precedent pe teritoriul Romaniei:
maşini capcană, asasinate, luări de ostateci, ciocniri la graniţă.
Acestea sunt doar preludiul invaziei declanşate de Ucraina împotriva României."

Ok, frumos, deci aţi înţeles, este vorba despre o carte de ficţiune politico-militară, nimic nou pe planeta noastră, au mai scris aşa ceva Tom Clancy, Frederik Forsyth sau Larry Bond. Al treilea război mondial este o sursă inepuizabilă de inspiraţie pentru scriitori, cineaşti, documentarişti. În 2009 apare continuarea "Sânge pe Nistru", care spune cam aşa:

"Nu noi facem istoria, ci istoria se napusteste spre noi, ca un torent scapat din zagazuri. O axioma general valabila, verificata de-a lungul vremurilor. Basarabia se va uni cu România, mai devreme sau mai târziu. Dar daca ocazia se va ivi mai devreme decât credem? Daca, cazuta din nou sub robia comunista, se declanseaza o revolutie mai puternica ca si cea din 7 aprilie 2009, si nu o revolutie portocalie, ci una rosie-galbena-albastra? Care va fi reactia Transnistriei? Dar a Rusiei? Dar a României? Ce va face poporul si armata româna atunci când va rasuna strigatul de ajutor al fratilor din Basarabia? Se va ridica România la înaltimea chemarii istoriei si a înaintasilor, ascultând glasul fratilor de peste Prut?" 

În continuare, mă repet, şi în această carte este vorba despre un război fictiv între România şi Ucraina, pe fondul celui de-al treilea război mondial ce a cuprins mapamondul. Recent, domnul meu Mareş, îmi trimite un e-mail cu mai multe linkuri către site-uri de prin Moldova, Ucraina şi Bulgaria, precum şi o ştire de la o televiziune online rusofonă din Moldova. Am crezut că mor de râs. Ăştia, extremiştii o dau într-una, foarte serisos, că România vrea să atace Ucraina şi flambează spiritele locuitorilor din ţările mai sus menţionate că România i-a tecut în testament, să stea treji, adică departe de vodcă dacă e posibil şi să-şi ascută kalaşnikovul din cămară, că năvălim peste ei. Fraţi români, asta este. Desprinde-ţi-vă raniţa şi baltagul din poiată şi staţi pe fază. Armata fictivă română vă cheamă la o epică luptă fictivă pentru omor şi cucerire!... A, ba nu, staţi relax că noi avem de votat anul ăsta la alegerile noastre electorale, fictiv democratice!

În fine, băgaţi un ochi de curiozitate şi pe blogul autorului Cristian Negrea la subiectul "Sânge pe Nistru şi diversiunea internaţională" să vă distraţi de minune prin linkurile puse în postare, cum ne înjură rusofonii că vrem să le luăm şi Ucraina şi Moldova şi Transnistria şi de ce nu, toată curva aia bătrână de Mumă Rusă, care tot moare şi iar renaşte ca o râmă de aia tăiată în două de şenila tancului şi tot nu sucombă, să ne lasă şi pe noi în pace să ne revenim odată şi odată din coşmarul ăsta post-comunist, bine când va înceta şi Iliescu şi-l vom împăia apoi în muzeul Antipa. Ca să-l trimitem ca tezaur în Rusia în caz de război mondial, Domane fereşte şi apără, şi să nu ni-l mai dea în vecii vecilor înapoi, numai ca să murim noi de ciudă.

Promo la cartea "Sange pe Nistru"