Testimonial printre sigle şi goange

 

Înainte să scriu a doua carte mă întreba lumea, ce faci, nu mai scrii? Când mai scoţi o carte?
Noroc cu prietenii care mă ironizau că scriu doar cărţi de vizită. Mda, am făcut opere de artă cu acestea şi încă câte multe altele... Am apărut cu site-uri la Punct.ro pe vremuri la PRO TV... vremuri, bine că au trecut şi acestea! Era prea bine. 

Noroc că vine la un moment dat statul, tu încerci să pari cinstit şi nu faci sf-uri din contabilitate. Şi plăteşti totul la zi şi de aceea vine acesta cu minionii lui de pe local şi îţi bagă pe gât tot felul de impozite şi controale, te cerţi cu ei, cu nenorociţii ăia sterpezi de la garda financiară, când eşti micul srl şi ai 2-4 controale pe semestru te cam saturi. Mai bine rămâi cu buzele umflate, dă-te-n morţii mă-tii statule îmi închid firma şi ne vedem fiecare de-ale noastre. L-am întrebat pe unul,  odată, de ce mă, de ce? De ce tot la noi veniţi? - Că voi sunteţi primii, până la fundul sacului mai este, he-he! Râdea acela complice, faţă de cine e controlat zilnic şi cine e de neatins vreodată.

De-atunci îmi place să lucrez design pe gratis. Am mai scos încă o carte şi de aceea merit, zic eu, să trăiesc de pe o zi pe alta. Câteodată îmi vine să-mi deschid iar firma, dar nu vreau statule, căci am încă principii pe când tu vrei doar să mi le storci pe toate. Un avantaj, o ramură de măslin, o intenţie bună din partea ta n-am văzut de douăzeci de ani încoace. Decât hoţie pe faţă.

Sunt aşa şi eu, unul dintre neaplecaţii aceia, nici nu mă încovoi să mă calci în picioare dar nici nu plec din ţară. În ciudă stau şi nici măcar nu sper înspre mai bine. Sunt masochist, mă complac în jenant absurd, mă fac că plouă deşi tu îmi arunci realitatea plină de mediocru în faţă. Faţada ta, cu toate emisiunile cu bufniţâţe mediatizate şi blegii tăi îmbogăţiţi de top 300, ce îţi completează realitatea,  şi tot nu mă îndeamnă să ies din ţară. Că-s prost iobag ţie aservit, statule, şi atârnă încă principiile de mine cât mai respir în această viaţă. 

E apanajul meu de prost iobag dar liber şi singurul pe care mi-l mai permit în această ţară. Şi ştii de ce? Pentru că evadez. Ies din oraş şi intru în natură. E ceva unde, tu cu minionii tăi derutaţi ce vă perindaţi pe la vârful ţării nu aveţi cum să vedeţi frumuseţea vitregă a locului. Cea pe care tu n-ai să-ţi pui gheara nicodată. Fă-ţi făcutele, campaniile politice, afacerile ce nu apar pe numele tău şi marş din ţară la tropice. Acolo te simţi tu cel mai bine, aşa este?! Cât mai departe ţara aia cu iobagi şi goange greţoase !