Turism X3M: Varză a la Cluj

Aah Cluj! Clujul nostru cel de toate zilele. Napoca noastră cea de toate nopţile. Veneţie a Ardealului şi capitala de suflet a ungureanului! Locul de petrecanie a grofului şi de propăşire a Bocului! De naştere a lui Iuliu Maniu şi de nem tudom a Tőkés-ului. Bastionul croitorilor în epoca medievalului şi piramida Caritas-ului în epoca Funarului...

Bastionul Croitorilor... Putea fi mai rău, la noi în MM avem bastionul Măcelarilor

Dar destul cu varza asta à la Cluj. Să trecem la lucruri mai puţin incitante. Şi să revenim la normalitate.

Am fost prin Cluj în treacăt, printre altele să strig ca un apucat "Acest tratat trebuie anulat", adică am protestat împotriva Acta între 6 şi 6 juma după-masa. E destul pentru unul ca mine, venit la Kolozsvári în capitală cu treburi de provincial trecut în treacăt.  Am ţinut neapărat cu o zi înainte să vizitez fabrica de bere Ursus. Mi se pare normal. Ca fost student clujean care a băut bere clujeană, la fel cum studentul timişorean bea doar bere timişoreană, am ţinut să vizitez locul de baştină, ce a fost ca un pol negativ pentru soarta multora ca mine, într-o lume pozitivă făcută doar pentru studiat şi învăţat.

Interior cu butoaie de inox şi parchet laminat

Fabrica de bere s-a desfiinţat de ceva vreme. În prezent, în încinta sa se întinde o ditamai berărie cu bar şi loc de înfulecat, întinsă pe mai multe săli cu boltă înaltă, de care atârnă candelabre imense cu  abajururi, alcătuite din sute de sticle de bere. Butoaie imense de inox fermentează bere nefiltrată sub privirile comesenilor veniţi să facă gura apă. Clipul turului berăriei merită o savurare de-oleacă.

Imediat după demonstraţia împotriva tratatului ACTA, la care au tot venit şi plecat cel puţin două mii de persoane, nu cum zic ziarele doar câteva sute ce s-au perindat, am alergat. Muşcat de ger. Şi înţepat la inimă de amploarea evenimentelor la care luam inoportun parte. La al patrulea etaj de la Central unde, s-a făcut tot aşa, un ditamai lăcaş de cult al degustătorilor de bere nefiltrată de pretutindeni. Klausen Burger se numea. Bagă un tur virtual. Au cântat o trupă gen Mekanicii, am degustat berea casei, apoi cea bavareză, apoi încă una bavareză şi tot aşa, până când s-a înseninat. Bun.

Protest în care să consemnez că am fost acolo.

Pentru cei mai menestreli din fire, ce posedă un simţ zglobiu de retro într-ale lor vine, să caute de My Way sau Janis unde cântă oleacă Aminda & Hazard. Buni ei, bună ea. Bună. Tot aşa, până-i bună-dimineaţa. Pentru houseri, tranceri, dnb şi raveri, încercaţi la Obsession. E loc de întors şi e unul dintre cele mai mari cluburi din ţară. Nu se comapară cu fostul Huly-Guly din Mănăşturul anilor  o mie nouă sute nouăzeci şi până  când a fost închis, din cauza supradozelor de droguri lăsate cu victime colaterale, iniţiate cu predilecţie de  către stormtrooperii de Mănăştur. Dar vremurile s-au mai schimbat, la fel cum trecutul în prezent şi prezentul în capitalismul câtorva.

Vedere din telegondola imaginată de Funar

Care te plimbi ziua prin preajma centrului istoric, include în traseul tău minunat următoarele obiective: Biblioteca Centrală Universitară şi Parcul Central, Biserica Sf. Mihail şi Statuia lui Matei Corvin, Universitatea Babeş-Bolyai, Bastionul Croitorilor, bisericile Calvaria şi Franciscană, Cimitirul Evreilor şi Grădina Botanică, Teatrul Naţional şi Opera Maghiară, Pădurea Hoia-Baciu, da exact, cea cu o.z.n-uri şi fenomene endo şi ectoplasmatice, apoi muzeele de artă, istorie şi speologie, catacombele de sub Cluj, săpate pe vremea iezuiţilor. Da, de aceea umbla la un moment dat un zvon prin Cluj că Funar, primarul de veci de-atunci, avea planuri de metrou. Căci galeriile sunt largi, lungi şi seci. Bune de scăpat din calea năvălitorilor, căci acesta a fost scopul ctitoririi lor. Dacă crezi că n-ai aprofundat istoricul de Cluj destul, bagă aici la "Febra Sesiunii", o nuvelă, pentru care am studiat Clujul bine. Adică cam pe vremea studenţiei.