Jurnal de subzistenta 2052 (ep.6)

1 februarie

Petarda sărăcită în uraniu văzută de pe orbită

Îmi merge din probabil în mai reprobabil! Comitetul de Supoziţii şi Investigaţii de la Techirghiol m-a scos pe mine vinovat. Da. Că am detonat o petardă cu uraniu de 1 ianuarie. Adică cum? Când fetele de la MILF-EU au detonat o bombă nucleară la Deveselu, de 1 decembrie, nimeni nu a zis nici mâc, nici suck, nici fâck. Fetele au relaţii, au operaţii, au menstruaţii, eu n-am! Dar să vedeţi ce s-a întâmplat. Deci am petrecut un revelion în stil barbar, cu ceai de alge brune, cu clone de Lima şi cu muzică de Akcent feat. Kraftwerk. M-am înfierbântat rău şi am aruncat o petardă cu uraniu sărăcit în wc-ul submarin a asociaţiei submersibile de proprietari. Doamne ce-am mai plâns...

S-a spart bazinul de colectare a habitaclului de pe fundul Mării Negre şi mirosul de deşeuri organice a inundat tot spaţiul subacvatic. Ziceai că eram cu toţii la împachetări cu nămol şi urinoterapie. A alergat lumea după măşti de oxigen, mai rău ca în perioada pomenilor electorale după ulei de varec şi zahăr laminat!

De aia am plâns, căci pe fundul mării, cum mâncăm şi bem numai pe bază de alge, e ca şi cum ai călca într-o turbă. Adică o turbă produsă de un elefant ce a înfulecat o tonă de prune şi un heleşteu de lapte. Adică cam cum e un şhake la Mcodland, asta am vrut să evidenţiez.

Aşa că am fost arestat şi dus cu turboliftul până pe ţărm, de-acolo cu o scară rulantă până la aeroport şi de-acolo cu hoverul până pe orbită. Unde Patrula Securizată de Reprimare şi Controlul Populaţiei mi-a administrat o amendă cu electroşocuri. Apoi m-a dus la un Centru de Recrutare şi Plasare de Muncă Forţată şi m-a obligat să lucrez în folosul comunităţii. Da, am ajuns să lucrez în subteran la o mină pe orbită! Adică am ajuns miner! Cu acte în regulă de PSDM! M-am enervat şi le-am arătat la toţi limba! Mama ei de viaţă! Cum am mai spus, îmi merge din probabil în mai deplorabil...

Cine e PSDM? Vedeţi aici