sâmbătă, 7 aprilie 2012

Ce să ştii de Florii

Ca în orice junglă în care învingătorul ia partea leului, aşa şi religia îmblânzeşte tradiţiile  nebune şi obiceiurile străbune (persoanele clerice rog să înlocuiască cuvântul străbun cu păgân şi totul va fi bine), pentru că  acestea pur şi simplu nu au putut fi şterse din memoria ancestrală sau arse pe rugul noilor dogme spirituale. Aşadar, pentru creştin, sărbătoarea de Florii înseamnă intrarea lui Iisus în Ierusalim, înaintea questului său de salvare a umanităţii (creştine), pentru alţii, foarte puţini ce-i drept... de fapt a mai rămas cineva pentru care Floriile are o altă însemnătate?... Nu! Bun, să trecem atunci la panseluţele noastre tradiţionale. Ce să ştii de Florii?


- Vegetaţia renaşte, astfel ca femeile primenesc lucrurile din casă prin scoaterea lor afară, în bătaia soarelui.
 Cum la oraş femeile scot doar cârpa de praf să se primenească la soare, putem trece peste...

- De asemenea, fetele care vor să se mărite anul acesta sunt sfătuite să îşi scoată zestrea afară, pentru chemarea ursitului.
Aoleu, spre exemplu, de şi-ar scoate toate fetele bune de măritiş dulapurile cu pantofi din casă,  voi ştiţi ce-ar fi afară? N-ai mai vedea fir de iarbă verde, de fapt exagerez. De-ai pune pantof lângă pantof, sanda lângă balerină, ai înconjura cu ele universul cunoscut de nouă ori, chiar dacă câteva catralioane de perechi s-ar pierde înghiţite în singularitatea găurilor negre. Şi ţine cont, universul este încă în expansiune... Până am terminat fraza, la câţi pantofi de damă au mai fost cumpăraţi, s-ar putea înconjura acum universul de 11 ori. M... un pic! Gata, de  12 ori!...

-  Ramurile sfinţite de salcie se păstrează peste an, fiind folosite la vindecarea diferitelor boli.
Aşa este, te doare măseaua? Înghesuie o ramură de salcie sfinţită în gură. Numai la măsea n-o să te mai gândeşti cânda aceasta îţi va da afară pe nas. Te doare capul? Loveşte-te uşor peste mătreaţă de 5000 de ori. Garantat, durerea îţi va înceta ca prin minune după vreo 900 de aplicări. Ai probleme cu hemoroizii? Nu mai ai, aşa este?

- Fetele să nu se spele pe cap în aceasta zi, căci vor albi. Se pot spăla totuşi, dar numai cu apa sfintită.
Fetelor, STOP! Pentru numele lui Dumnezeu, voi ştiţi la ce se mai foloseşte apa sfinţită? Vă spun eu, la exorcizare! Da, ştiinţa scoaterii duhurilor netrebnice direct prin rădăcina firului de păr. Vă va exploda calota capilară! Lăsaţi carafa cu apă sfinţită şi mergeţi să vă vopsiţi părul direct la coafor.

-  O altă denumire dată sărbătorii de Florii este “Nunta urzicilor”, pentru că, în această zi urzicile înfloresc şi nu mai sunt bune de mâncat.
Deci, scumpi săteni, plăieşi şi alţi cocoţaţi pe sub poalele munţilor, vi s-a terminat cu belşugul. Gata cu huzureala! Statul clădit pe frunţile voastre sărate de la sudoare nu află de voi decât când apăreţi morţi la ştirile de la televizor. Aşadar, voi de-abia acum începeţi cu adevărat postul negru. Până dă leuşteanul în pârg mai este cale lungă. Nu-i bai, că mai vorbim despre voi şi de Ziua Morţilor.

-  Cel care se împărtăşeşte de Florii are mari şanse să i se împlinească orice dorinţă îşi va pune.
No, acuma înţeleg de ce întotdeauna de Florii, pensionarii se calcă între picioare, se îmbrâncesc, acolo, în faţa bisericilor, îşi sfâşie hainele şi varicele numai să fie primul din mulţime la intrare! Şi când ajunge la preot, ce crezi că-i zice acestuia? Uită de toate, de averi, de noroc în dragoste şi îi bleastămă pe toţi cei din mulţime, care l-au călcat în picioare, să fie călcaţi şi ei. Şi cum toţi se pare că îşi pun aceaşi dorinţă, în fiecare an se întâmplă la fel.

- Cine nu serbează ziua aceasta se va umple de pistrui.
Bine că nu va arde în iad...

2 comentarii:

  1. No, asta pare destul de laborios... Slava domnului ca avem acuma industrii intregi care au preluat sarcinile bietelor fete in cautare de petitori!

    "În Transilvania dar şi în Banat, există obiceiul ca, în ajunul Floriilor, fecioarele să pună o oglindă şi o cămaşa curată, sub un păr altoit, iar răsăritul soarelui să le prindă a doua zi acolo. Oglinda era apoi obiect de farmece de dragoste. Tot în aceste regiuni, fetele fierbeau, aproape de miezul nopţii, apă cu busuioc în care înmuiau canafii de la prapurile (ciucuri de la steagul bisericesc) folosite la înmormântarea unei fete mari. A doua zi dimineaţa ele se spălau pe cap cu această apă pentru a avea părul frumos, iar feciorii să se uite după ele."

    RăspundețiȘtergere
  2. Stai că am mai dat de una la fel de laborioasă. Care explică cum a ajuns poporul nostru atât de înţelept:
    "Exista si obiceiul ca parintii sa-si loveasca copiii cu nuielusa de salcie, cand veneau de la biserica. Credeau ca asa vor creste sanatosi si intelepti." :)

    RăspundețiȘtergere