M-a atras titlul: "Le dăm peşte sau învăţăm şomerii să pescuiască? O analiză a intervenţiilor Statului pe piaţa muncii"
 |
A urmat apoi o analiză cumplită despre şomaj, încât nu ştiu să existe două persoane care să fi citit până la final tot articolul. Decât probabil autorul acestuia, mi se pare normal, şi mai mult ca sigur mama autorului care, ca orice mamă din lume, citeşte toată maculatura creată de către peştişorul ei cel scump şi căpos, chiar dacă nu înţelege o iotă din elucubraţia rafinată a acestuia.
"Sprijinirea persoanelor vulnerabile pe piata muncii, predominant prin suporturi financiare, denota o "relaxare" in orientarea interventiilor publice catre integrarea activa pe piata muncii a grupurilor dezavantajate. "
Cred că la fraza asta doar un căţel ar fi în stare să dea din coadă şi să se bucure ca un inamic al depresivităţii, iar un peşte gupi, care e cu puţin mai deştept decât un cozonac cu mac, cred că ar sări din acvariu şi ar lua o pisică la palme numai să se termine cu calvarul.
Un economist n-ar fi citit articolul pentru că deja e autosuficient în informaţiile pe care le deţine în mapa sa cerebrală, iar un şomer, care ar fi atras de titlu cum am păţit şi eu, ar căuta primul calorifer din casă cu care să-şi izbească venele de la mână, numai să-şi oprească circulaţia sanguină din creierul paralizat de groază şi neputinţă.
Deci serios, există o persoană pe această lume care să fi ajuns până la finalul articolului şi să-şi dorească să se facă un film de acţiune după aceasta? Bine, în afară de căţelul acela care încă dă din coadă de bucurie...
"Sprijinirea persoanelor vulnerabile pe piata muncii, predominant prin suporturi financiare, denota o "relaxare" in orientarea interventiilor publice catre integrarea activa pe piata muncii a grupurilor dezavantajate. "
Cred că la fraza asta doar un căţel ar fi în stare să dea din coadă şi să se bucure ca un inamic al depresivităţii, iar un peşte gupi, care e cu puţin mai deştept decât un cozonac cu mac, cred că ar sări din acvariu şi ar lua o pisică la palme numai să se termine cu calvarul.
Un economist n-ar fi citit articolul pentru că deja e autosuficient în informaţiile pe care le deţine în mapa sa cerebrală, iar un şomer, care ar fi atras de titlu cum am păţit şi eu, ar căuta primul calorifer din casă cu care să-şi izbească venele de la mână, numai să-şi oprească circulaţia sanguină din creierul paralizat de groază şi neputinţă.
Deci serios, există o persoană pe această lume care să fi ajuns până la finalul articolului şi să-şi dorească să se facă un film de acţiune după aceasta? Bine, în afară de căţelul acela care încă dă din coadă de bucurie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu