luni, 2 aprilie 2012

Jurnal de subzistenta 2052 (ep.8)

2 aprilie

Noi, când ne conectam la "Terţiari Life" în realitatea virtuală, nu ne făceam glume proaste. Nu aşa proaste ca aicea sus pe orbită. Aici lumea e dusă rău cu pluta. Nici nu ştie ce e aia glumă. Salahorii ăştia nici nu ştiu în ce viaţă ratată îşi trăiesc existenţa. Nu ştiu decât să muncească ca nişte peoni din "Age of empire", să mănânce ca nişte căpcăuni din jocul acela de consolă cu "Greuceanu şi merele de aur", şi să petreacă nopţile cu păpuşi Barbi din acelea clonate din foste actriţe de filme 2D. Nişte rataţi!


De 1 aprilie noi,  în "Terţiari Life",  făceam tot felul de glume isteţe utilizatorilor din reţea. Nu glume din acelea răsuflate - "vezi că ţi s-a rupt textura de pe avatar şi ţi se văd biţii de la chiloţi"! Nu! Noi elaboram strategii cumplite. De exemplu, ne teleportam în avatare de oiţe, căpriţe şi cămile la chefurile şeicilor din Dubai şi special ne alegeam texturi de blăniţă roz cu paiete, bustiere tetra-silicoanate şi corzi sintetizatoare vocale să behăim pe efectul "Cher" ca să părem cât mai apetisante. Şi când începeau aceştia orgia în reţea, noi atâta râdeam de ei, mai ales că şeicii credeau că behăim de plăcere. Şi când aceştia erau pe terminate, ne transformam într-o explozie de fotoni sclipitori înapoi în avatarele noastre şi strigam "Ai fost păcălit, păcăliciuleee!" şi atâta râdeam de ei până ne scotea holodocul din reţea să ne administreze electroşocuri şi docilin. Iar şeicilor le plăcea păcăleala noastră, căci ne chema să mergem şi la anul...

Party cu şeicii în Dubai
Sau, altădată, ne-am ales avatare de pokemoni, şcolăriţe, godzilăi şi ne teleportam toţi în Japonia. Acolo, mergeam în parcurile lor de distracţii din Terţiari-Life şi ne aruncam în faţa unui roller-coaster. Doamne, Tetragramaton, ce ne mai râdeam, cum zburam toţi bucăţi prin aer şi împroşcam toate avatarele japonezilor cu sânge... Bine, nici noi nu ne mai recuperam avatarele, dar noroc că aveam credite clonate şi făceam altele noi. Cu texturi mult mai adevărate!
Roller-coasterul din Tokyo
Sau altădată ne înarmam avatarele cu securi, cu coase, cu bricege şi atacam Somalia. Dădeam o lovitură de stat şi schimbam guvernul de-acolo. Nici în prezent, Africa e vai de curul ei, sărăcia lipia pământului. Mai aveau somalezii o macetă, o gorilă dresată, un bolovan, un general cu kalaşnicov. Se băteau toţi ca leii cu noi. Doamne, ce ne mai distram. Când un avatar de-al nostru era omorât în reţea, acesta sărea în aer şi deflagraţia rădea jumătate de Somalia din realitatea virtuală. Asta era gluma noastră. Ne upgradam avatarele cu bombe nucleare. Atât de mult ne-am distrat cu somalezii încât aceştia au renunţat la toate lumile lor virtuale, la Terţiari, Second, Sim, Farmville, Hi5, nimic nu mai aveau. Au păstrat totuşi o bază militatră de Counter-Strike.
Africani înarmaţi cu babuini şi căţeluşi drăgălaşi
În schimb, aici pe orbită, pe satelitul ăsta plin de salahori ce-şi târâie existenţa departe de realitatea virtuală, numai glume proaste. Au început să urle că s-a prăbuşit o galerie din mina subterană de pe orbită, panica i-a cuprins pe toţi, unii urlau să mergem să dăm primul ajutor, alţii să fugim căci sunt şanse să se prăbuşească întreaga mină ş.a.m.d. Eu nu m-am panicat ci mi-am păstrat cumpătul şi am fugit înspre turboliftul ce ducea la suprafaţă. Acolo, lumea a strigat "Surprizăăă", toţi au râs de mine că sunt o găină de realitate virtuală şi apoi s-a lăsat cu chef. Wiskey, bere, ţuică radioactivă, clone de Milla şi Leeloo şi Evil Alice dansau printre buldozerele cu neutrini, pe mese plin de caltaboşi la plic, salată de alge cu micro-funghii şi şaorme cosmice. Boxele buldozerelor duduiau de cântece de voie bună, compoziţii de-ale lor, manelare dintr-acelea de Jean Michel Jarre ft. Beethoven. Ce glume de trei credite ştiu şi salahorii ăştia să facă...

Party cu salahori şi clone pe orbită

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu