Felicitări, utilizatorule de internet, ai ajuns în clubul ACTA - Asociaţia Consumatorilor Terorişti Amatori. De azi înainte activitatea ta ne interesează! Din partea României, ministrul comunicaţiilor a semnat Tratatul ACTA, liniştindu-ne că până la vară, nimic nou sub cerul web-ului nu se va schimba.
Dacă ACTA (Acordul Comercial Împotriva Contrafacerilor - Anti-Counterfeiting Trade Agreement ) se legiferează în UE, libertatea de exprimare şi accesul la informaţie pe internet devine istorie scrisă de învingătorii amatori de ordine mondială. Dacă ACTA devine realitate, providerii nu doar că pot pătrunde pe calculatorul utilizatorului, la cerere, şi verifica conţinutul acestuia în depistarea materialelor fără drept de autor dar cu aceiaşi uşurinţă pot încărca un fişier cu drept de copyright. Cum ar fi o melodie de-a lui Guţă sau o guiţare de-a lui Inna şi să anunţe organele justiţiare că le-a reuşit flagrantul. Vei fi la cheremul lor. Deoarece legiferarea în capitalism a devenit apanajul corporaţiilor, pasionate de manipulare socială, pseudo-idolatrie şi profit intensificat în detrimentul restului.
De mâine mă apuc de învăţat morse, serios. Nici calculator nu-mi mai trebuie, îmi iau Abac. Eh, glumesc... Cu licenţă din stejar dintr-aceea free. Lovesc bilele în codul morse şi comunic wireless cu cine vrea, să nu mă înţeleagă controlorii de mase sociale. Exagerez, ca de-obicei... Iar când am să mă plictisesc de navigat pe Abac, am să mă joc Tetris de câmp.
Sau mai bine semnez o petitie împotriva ACTA, de ex. aici: www.avaaz.org
O inregistrare halucinantă a vizitei lui Ceauşescu în Coreea de Nord, în 1971.
Întors acasă în România, conducătorul iubit ne-a învăţat să fim ca nord-coreenii. Să ţinem pancarte pe stadioane, să mâncăm kimchi de soia cu leuştean şi să-l iubum necondiţionat. Trăiască Partidul, Ceauşescu, România!
După 20 de ani de la eveniment a murit ciuruit. După 20 de ani de la moartea sa, vom muri toţi ciuruiţi de foame. Trăiască Partidele Politice din România.
Poporul nu.
Între timp în Piaţa Libertăţii, Titus Turturică, aflat încă la tribună se adresează mulţimii:
- Sindicatele sunt aşteptate în acest moment la masa negocierilor. Investitorii vor să reconciliem. Au cedaaat! Dar noi... noi nu vom ceda, ci ne vom face dreptate. Cât timp încă mai avem dialog, se cheamă diplomaţie. Când nu va mai fi nimic de spus, se cheamă mineriadăăă!
Acestea fiind zise, liderul sindical Turturică, urmat de primarul Bureţel şi consilierul Dorel, părăsi tribuna în strigătele şi aplauzele minerilor. Imediat, masa de mineri se îmbrăţişă, o horă mare, apoi alta, apoi încă una se formară în mijlocul platoului Pieţei Libertăţii. Minerii cântau şi dansau, aşteptând întoarcerea liderului lor sindical. Undeva în mijlocul horei, Anabela transmitea în direct pentru „Maxim TV”:
- În acest moment aşteptăm să vedem cum vor decurge negocierile. Minerii, însă, sunt destul de încrezători în liderul lor sindical, căci priviţi câtă bucurie există în Piaţa Libertăţii. S-a format o horă a solidarităţii şi speranţei, este întradevăr un moment unic. După discursul fulminant al liderului de sindicat, ortacii bazinului minier Curcubeni îi răspund acestuia prin dans şi bucurie. Este într-adevăr un moment cum n-a mai existat în această comunitate! Speranţa pare să renască în inimile oamenilor.
Şi din studioul de televiziune se simte încă momentul electrizant al spectacolului din piaţă. Moderatorul Crainic Trandafir se agită în scaun, adresându-se exaltat când unui invitat, când celuilalt:
- Incredibil! Ce explozie de bucurie! Extraordinar! Nu-mi vine să cred la ce asistăm. Stimaţi telespectatori, domnule profesor Ţiţeanu, ce credeţi? Ce înseamnă aceasta pentru locuitorii oraşului nostru mult încercat? Aveţi ceva să ne arătaţi?
- Nu, n-am... E prima oară când văd mineri bucurându-se!
- Dumneavoastră, domnule Felicean Bideanu, ce ziceţi?
- Noi... ne bucurăm şi noi... dar mai puţin când vedem că alţii se bucură... dar până la urmă tot noi ne vom bucura mai bine!
- Da, este normal să fie aşa! Bine, domnule Bideanu. Aşadar, publicitate... încheie binedispus Crainic.
Pe televizoare rulează o reclamă cu primarul Bureţel Botez tăind la o panglică şi salutând lumea ce aplaudă. Cadrul se lărgeşte şi în faţa lui Bureţel apar vreo trei grajduri de pe vremea CAP-ului, unite între ele prin corpuri înalte de sticlă şi oţel. Tot ansamblul formează o hală deasupra căreia tronează uriaşe literele „ “Supermarket Golden Staul”. Primarul Bureţel începe să vorbească, salutând între timp oamenii ce cară în imense cărucioare lăzi de bere, butoaie de vin vărsat, mici şi cârnăciori la vrac, ustensile şi aparatură electrocasnică, pişoare, mopuri şi piscine gonflabile. Un altul avea în cărucior doar o conservă cu fasole; pe acesta primarul omite să-l salute şi să dea mâna cu el. Vocea lui Bureţel se aude în reclamă:
- „Întotdeauna o economie stabilă şi sănătoasă se bazează pe o piaţă de desfacere sănătoasă. De aceea, în sprijinul dumneavoastră a venit supermarketul «Golden Staul». Dacă nu aveţi bani sau nu vă permiteţi, din motive lesne de înţeles, noi vă oferim chiar şi locuri de muncă. Astfel, cu banii câştigaţi nu doar veţi privi produsele expuse, aveţi posibilitatea să le şi cumpăraţi. Deci, nu rataţi oferta, supermarketul «Golden Staul» şi-a deschis porţile pentru dumneavoastră.”
Între timp, aflat la barul „Schimbul 3”, Mirel priveşte atent reclama. Deodată se ridică şi pleacă. Remus urlă după el:
- Unde pleci? Îţi plătesc eu consumaţia?
- Băi, am băut doar apă de la robinet, că e fără plată!
- Ştii ce? Nu te grăbi prea tare, tomberoanele se ridică abia la unşpe seara...
- Asta-i problema ta! Am decis să mă angajez la „Golden Staul”. Prefer să împing cărucioare goale decât tomberoane pline! Ne vedem mai târziu...
- Stai măi aşa, Mirel! Acum, cu demonstraţia asta, nu găseşti pe nimeni acolo. Mai bine haide până în Centrul Vechi să vedem ce ştire mai transmite Anabela de-acolo, de la Universitatea Minieră. Şi poate să-ţi revezi luzerii de colegi şi profesori!
…
În interiorul Regiei Minelor Curcubeni, la o masă circulară aflată în somptuoasa sală de şedinţe, s-au strâns investitorul ucrainean Igor Ivanovici Ilici, fiica acestuia Ivana Ivanovici Ilici, în spatele lor, în picioare într-o postură impozantă bodyguardul Serghei Dimitri Vostok. Urmează primarul Bureţel Botez, deputatul Teodor Corbeanu, consilierul local Dorel Pănică Botez şi reprezentantul minerilor, liderul sindical Brinel Titus Turturică.
Sala de conferinte - Regia Minelor Curcubeni
Vostok, bodyguardul familiei ucrainene, turnă vodcă în paharul din faţa lui Igor, acesta sorbi cu poftă şi pe urmă se adresă lui Turturică:
- Fratile meu... de peste Tisa... dar se poate una ca asta? De câţi ani ne cunoaştem? Nu te-am făcut eu om? Nu eu ţi-am deschis calea înspre sindicate? Urât... Urât... Era vorba de disponibilizare, nu despre mineriadă. Le daţi opt salarii compensatorii şi-i trimiteţi acasă. Reecologizăm terenurile, explodăm pe piaţa imobiliară, ne încasăm rublele şi euroii?... despre asta era vorba... În schimb tu ce faci? Revoluţie?
- Era vorba să mergeţi să manifestaţi în capitală, nu să staţi aici şi să vandalizaţi oraşul! îşi schimbă brusc opinia primarul Bureţel.
- Ne vei îngropa pe toţi! murmură imediat Dorel, ţinând isonul tatălui său. Nu ne-au înecat inundaţiile, dar ne vor îngropa de vii minerii, nemaipomenit...
Turturică vociferă agitat:
- N-am avut ce face, n-am găsit soluţii ca să scoatem minerii din Curcubeni! Aşa că am sperat să mai câştigăm ceva timp cu discursul, trebuie să venim cu o soluţie.
Ivana intră în discuţie:
- Vă trebuie o diversiune.... Eu zic să dăm o petrecere balşoi! Le dăm vodcă până uită minerii de ei. La mahmureala de mâine, numai de mineriadă n-o să le ardă!
- Ce mahmureală? întrebă înţepat Igor. La ăştia trebuie să le dai spirt ca să simtă ceva! Cu vodca ei fac gargară! Nu dau vodca mea să facă gargară! Niet vodca! Niet!
Ivana se întoarse spre bodyguardul familiei şi îl întrebă:
- Vostok, crezi că le faci faţă?
Sergei Dimitri Vostok înghiţi în sec, îşi flexă muşchii braţelor şi explică într-o română chinuită:
- Serghei sufieră de fiebră musculară! Ieri tras la fiare. Niet tocat Serghei la trii mii de minieri!
Deputatul Corbeanu, care până atunci rămase tăcut, se ridică de la masă şi exclamă:
- Ştiu cum facem... Nu avem cum da greş, fiţi atenţi aici...
Acesta începu să-şi expună ideile, schiţând pe o planşă planul de acţiune. După sfârşitul pledoariei, toţi se pupară, îşi strânseră mâinile, se îmbrăţişară.
"Cand armele vorbesc" de Cristian Negrea, un thriler politico-militar fascinant, la care am avut onoarea să-i realizez promo-ul:
Lovitură de stat militară în Ucraina.
China atacă Taiwanul. Statele Unite ale Americii prinse în conflict.
Evenimente fără precedent pe teritoriul Romaniei:
maşini capcană, asasinate, luări de ostateci, ciocniri la graniţă.
Acestea sunt doar preludiul invaziei declanşate de Ucraina împotriva României.
...
Pe data de 20, în fiecare a 3-a săptămână din ianuarie, miliardarii şi prietenii lui Ţiriac sărbătoresc tradiţionala "Vânătoare de la Balc". O dată ce va intra la un moment dat în analele vreunui Calendar intercultural pentru miliardarii de top ai Căii Lactee, o orgie cu porci şi scroafe, cu multă carne, penetrări şi scurgeri de sânge demnă doar de chefurile de la Playboy Mansion.
Porcul balcian alergând liber printre gloanţe
Singura problemă în această perioadă o au doar godacele, cărora le este ireversibil dat peste cap calendarul menstrual. De la gloanţe. Ele nu se prind de ce sângerează, faţă de noi care ne prindem de cauzalitate, ştiind de la ştiri că viteza unui glonţ la Balc este atât de rapidă încât întrece în viteză gândirea de reacţie a porcului balcian, de pe domeniul lui Ţiriac.
Nea Nicu Ceauşescu înainte să fie găurit de clasa noastră politică
Nu ştiu de ce îmi aduc aminte de Hamad, bin Al Nyahalsaucumdracusescrie, un şeic bogat din familia regală a Emiratelor Arabe Unite, un alt gen de extravagant de-i putrezeşte bogăţia în casă, ce şi-a scris numele cu litere de-un kilometru lungime de se văd din spaţiu de pe Google Earth! :) În marea lui opulenţă, mă mir că nu şi-a scris numele în nisip cu urină. Şi mai mult, înclin să cred că un asemenea om, gen proprietar de Calea Lactee, cum este de altfel şi Ţiriac, nici pietre nu ar fi în stare să facă ci poate doar perle la rinichi. Face parte din evoluţie, deci nu vă sclintiţi fruntea cu gânditul la originea speciilor bogătane sau alt fel de filme x-man, de ce bogătanul are safire la rinichi şi eu doar piatră ponce.
Şeicul Hamad face o analogie urinară
Dar să revenim cu analogia, poate şeicul îi dă data viitoare lui Ţiriac o idee, şi acesta mânjeşte cu sânge de mistreţi zăpada, să scrie mare, roşu, să se vadă frumos din spaţiu cuvântul "Balc". Ar da clasă lui Hamad Al Nyu... ăla cu urina lui din nisip.
Seară de sâmbătă, trecut de ora 10, dată de 14 pe calendar. La TVR se transmite o emisiune scatofilică gen "ÎnTrecerea Anilor", adică artişti pieriţi din analele istoriei divertismentului dau lecţii de rafinament şi reflecţii pseudovalorice unor mini-artişti din deceniul lui Justin Bieber. Bun, cântă Furdui Iancu piesa de rezistenţă a românimii de pretutindeni, "Noi suntem români", înconjurat de asistente de platou, ele dau gingaşe din coapse. Şi acelea acoperite doar pe crăpătura poponeului cu nişte fustiţe mai mici ca nişte abţibilduri cu iepuraşi.
Mircea Radu, prezentatorul, freacă microfonul. Excelent, divertisment de weekend pentru popor, în această seară la televizor.
Imagini de legendă. Capitala erupe, TVR dezamorsează
Dau pe canale mai departe. Ajung pe Realitatea. Live. Trosneli, jandarmi, urlete, moderatori isterici, cine a dat cu cărămida! Speriat, dau înapoi pe TVR, Mircea Radu, freacă mai departe microfonul, înconjurat de asistentele inimoase. Ceva nu-i în regulă. Oi fi interceptat vreun semnal dintr-o Românie paralelă cu a noastră?
Patru transmisii live pe RTV. Pe TVR încă nu s-a terminat dansul
Sar pe alt canal. România TV. Jandarmi, petărzi, îmbrânceli, protestatari, urlete, jeturi lacrimogene! Măă, dă-o încolo! Dau pe TVR repede. Relaxare totală. Mircea Radu dansează carolina sau ce drac de dans homofilic mai e şi ăla.
Capitala ia cărămizi în freză, la TVR lumea se cabrează
Trec la ştiri vârtos. Realitatea, Antena 3, România TV, B1 TV, OTV. Ţipete, delir, altă cărămidă în cap la un operator TV, un jurnalist din greşeală e arestat, duba de jandarmi opreşte, mascaţii fură din mulţime câte-un protestatar. Tată, e dezastru naţional! Dau iar pe TVR, tocmai când s-a terminat carolina, dansul acela oligofren, de zici că toţi din platou ţin sub coloana vertebrală trei kile de hemoroizi!
Staţi pe TVR, chiar nimic interesant nu se întâmplă în ţară
De eram babă la ţară sau bostan în vârf de munte şi vroiam să mă informez cu ultimele violuri şi proteste de la capitală, ce mă făceam? Mă uit la TVR să mă informeze corect postul public naţional, pe banii mei, despre situaţia din ţară? Extraordinar! Tupeu magistral. Tu poţi protesta, dragă capitală, că ţara doarme de rupe perna, e linişte la ţară!
OTV s-a împopoţonat ca pentru sărbătoare naţională
Pe Money Channel emisiune senzaţională, Hurezeanu îl intervievează pe fostul secretar de stat al SUA, Henry Kissinger. Probabil vreo înregistrare de mai demult. Kissinger, un criminal de naţiuni, o imagine iconică pentru liniştea guvernelor, bancherilor şi corporatiştilor arivişti din lumea întreagă, o întruchipare cenuşie aservită Noii Ordini Mondiale. Dormiţi în pace, la TVR oricum se dansează!
În Topul celor mai vizitate oraşe din lume pe 2010, realizat de Euromonitor.com, capitala României s-a clasat pe locul 55, depăşind câteva oraşe mai răsărite şi civilizate. Sursa.
Culmea că în 2009, în tot acelaşi clasament, eram pe locul 21 şi în 2008 pe locul 34. Cu ce e mai special faptul că anul acesta suntem pe locul 55 de vuieşte toată mass-media noastră, ce realizare extraordinară este aceasta? Că am reuşit să rămânem în top? În fine, acuma căzând în extremele turismului, oare ce caută un turist amator de senzaţii tari în capitală? Oare ce?
Casa Poporului. Cum să nu se rupă turistul, după ce a văzut Colosseumul sau Acropolele, neapărat să vadă acest megalitic văzut din spaţiul cosmic? Căci ce altceva ar mai merita de vizitat pe lumea asta rotundă şi turtită?! Decât acest tronson imens de operă arhitectonică comunistă, clădit în viziunea unui dictator analfabet şi prin sacrificiul generaţiilor de români îndobitociţi de soartă!
Turistul coboară pe urmă sub pământ, să asculte uimitoarele interpretări ale rapsozilor de metrou, cântăreţi desăvârşindu-şi harul la strune de vioară, acordeon sau corzile vocale! Ce tonalităţi, ce arii de canto pot scoate aceşti cântăreţi desăvârşiţi, în curul gol şi miorlăind de parcă ar fi beliţi! Cum să nu coboare turistul în metrou, să descopere sursa, pepiniera acestor rapsozi vestiţi în metrourile din lumea întreagă, aceste făpturi cu suflet sublim, cu menirea lor mesianică! Cu un singur scop zămisliţi, să încânte mapamondul cum râgâie "Ciocârlia" la acordeon!
Maşini de lux, maşini de fiţe, curse la viteze ilegale pe bulevardele centrului capitalei, cum să nu vină turiştii străini? Unde te mai plimbi într-o croazieră cu 290 la oră, decât ori pe autobahn, ori pe străzile capitalei?! Unde nu stai la semafor şi poţi călca pietoni? Dar mai mult, Bucureştiul e ca un salon auto deschis în fiecare zi, nu tu Frankfurt sau Geneva cu prezentări de cele mai de răcnete maşini. Nu! Veniţi la Bucureşti, aici vedeţi cele mai noi şi mai scumpe şi mai adevărate maşini! Foştii proprietari îşi pot recunoaşte maşinile dispărute subit, ce sentiment plăcut turistului, să se reunească cu maşina ce a crezut că a fugit din curtea casei sale?!
La fel cum turiştii în căutare de senzaţii tari merg în safari, aşa vin şi în Bucureşti. Unde mai vezi într-o capitală europeană haitele de câini vagabonzi libere şi prospere? Unde mai simt pe pielea lor cum vânează acestea în turmă băbuţe autohtone şi copile? Să alerge sau să se lase alergaţi de către ele, ce poate fi mai revigorant decât o tură în jurul Cişmigiului cu haita pe urmele tale, înainte să te bucuri de cafeaua cu latte în zori de dimineaţă?
Iar acei turişti care chiar caută senzaţii tari, să guste andrenalină cu vailingul, să urce în mijloace de transport în comun. Să se lase furaţi din buzunare sau rucsace, ce poate fi oare mai incitant? O întâlnire cu ursul polar pe gheţari, înnebunit că n-a mai pus colţul pe grăsime de focă de trei luni? Sau trei mahule cu bricege ce îţi operează cusătura buzunarelor, sub privirile inerte ale celor din jur?
Mecca e pe locul 12 în topul amintit, locul sfânt de peregrinare al musulmanilor din toată lumea. Ia gândiţi-vă pentru un moment, Doamne fereşte să fie terminată Catedrala Mântuirii Neamului! Atunci să vezi tu Doamne, turişti creştini din toată lumea şi nu numai, cum vin la liturghie la fiecare sfârşit de săptămână, cum vin să primească o prescură şi o binecuvântare, să dea de pomană la roiurile de cerşetoare, Domane! Doamne, scumpule, câte păcate ar arde fiecare! Doamne, fericire mare şi lume fără de păcate ar trăi peste toate popoarele europene. Ar fi visul tău, Doamne!
Urcă pe podium şi privi în depărtare, undeva deasupra capetelor minerilor ce izbucniră în urale la vederea liderului sindical. Căşti, picamăre, târnăcoape, copii, pancarte şi topoare zburau prin aer, sub explozia de urlete ce izbucni în Piaţa Libertăţii.
- Îhm... îmh h.... mh... cam uscat..., şopti Turturică în microfon.
Îşi turnă într-un pahar dintr-o sticlă, închină cu lumea şi îl dădu repede peste cap. Ochii îi înfloriră într-o implozie cerebrală şi expulză aerul din plămâni într-un pâsâit prelung, încercând să stingă dogoarea pălincii pe care de fapt o băuse. Îşi drese iar vocea şi dintr-o dată răcni cu forţă:
- Mineri... Scumpiii mei mineri! Ortacii mei! LUPTĂTORII MEI!
Urlă Turturică de cutremură zarea cenuşie.
- Luminţele mele din adâncuri... licuricii mei din subtrerane! AL NOSTRU A FOST, ESTE ŞI VA FI VIITORUL!
Termină Turturică brusc, aşteptând reacţia oamenilor. Mulţimea acoperită de zgură, sudoare, durere, chin şi ardoare izbucni în clocot. Din loc în loc, câţiva mineri mai că îşi înghiţiră lacrimile de jenă şi emoţie. Alţii îşi ţipau în urechi, aplaudând energic:
- Ce noroc că avem un lider adevărat!
- El e huila, e lignitul din adâncuri, e Posada!!! El e Luminiţa de la capătul tunelului.
- Mineriada va învinge, trăiască Luminiţa!
- Huuooo oligarhia...
- Jos comunismul, jos... Ceauşeeescu! urlau unii.
- Lu-mi-ni-ţa! Lu-mi-ni-ţa! apoi şi alţi mineri.
Turturică ascultă contrariat scandările, făcu semn mulţimii să se liniştească şi continuă:
- Cât timp credeţi că mai putem suporta durerea, şi hoţia, şi minciuna?! Cât, spuneţi-mi voi! Cât?
Un val de huiduieli şi ţipete în delir şi fulgere izbi cerul cu forţă. Acesta, pentru un moment, se clătină în loc. Apoi, vuietul se stinse, parcă aşteptând o clipă să erupă iar...
- A mai rămas puţin, atât de puţin din avuţia acestei minunate ţări după căderea comuniştilor, încât n-au mai rămas îngropate decât lacrimile noastre lângă sângele celor căzuţi pentru libertatea noastră! Iar aceşti îndestulaţi... aceşti capitalişti fără de mamă de cumetrie, fără de tată şi fără de Dumnezeu... vor să ne dezgroape chiar şi lacrimile şi să le vândă altora mai diavoli ca ei... Vor să ne vândă ca sclavi după ce ne vor înlătura... vor să ne ia pământul de sub picioare... şi nu se vor opri până nu ne dau cu forţa afară din propria NOASTRĂ ŢARĂ!
Lacrimi străluceau ca nişte nestemate pure şi sincere în ochii lui Turturică.
- E prea mult... E strigător la ceruri... Vaietele suferinţei şi nedreptăţii nu mai au cătare la porţile Raiului! Prea mult. Până aici. PÂNĂ AIIIICI !!! zdrobi Titus Turturică cu vocea şi cutremurând zările într-un muget lugubru. PÂNĂĂĂĂĂĂ AICI! lovi cu pumnii suportul de hârtii şi microfoane, provocând un scâncet în măruntaiele difuzoarelor din spatele său... Până aici! şopti stins acesta, zdrobit de o intensă suferinţă.
Atât a trebuit să audă masa înnegurată de oameni. Deja strigătele nu mai erau proteste şi doleanţe, ci erau cohortele iadului în pragul Apocalipsei. Valul de mineri se mişcă un pas, doi. Apoi, cu urlete şi sânge izbucnind din priviri, şarjară înspre Regia Minelor Băile Curcubeni.
...
Înapoi în studioul de televiziune „Maxim TV” publicul scanda la unison. Entuziasmat la rândul său de cele auzite, realizatorul Crainic Trandafir comentă:
- Extraordinar şi istoric de-a dreptul discursul liderului sindical Brinel Titus Turturică! De la Caritas încoace n-am mai văzut o asemenea reacţie a mulţimii. Domnule profesor Ţiţeanu, ce spuneţi dumneavoastră, ce vă mai arată calculatorul de buzunar?
- Aahhh, domnule Crainic! Poi spuneţi dumneavoastră de reacţia mulţimii? Ia fiţi atent aici...
Ecranul laptopului era încadrat de o cameră de televiziune şi imaginile apărură în direct cu Turturică în prim-plan, la un chef de „Ziua Minerului”. Turturică urlă către mulţime:
- Oameni, oameni buni, opriţi grătarele, opriiiiţi grătaaarele! Va lua imediat cuvântul domnul primar Bureţel!
Toţi oamnenii priviră consternaţi către scenă, apoi începură să sufle în grătare, încercând să le stingă. Dar, normal, din cauză că mulţi erau bine abţiguiţi cu aburi de alcool, grătarele izbucniră în flăcări şi podoabele capilare ale câtorva mineri se porniră să ardă. Mulţimea se impacientă şi începu să se îmbulzească, să urle ca descreierată, fugind din faţa celor ce ardeau de vii.
- Da, interesant. Extraordinar cum reuşeşte liderul sindical Turturică să stârnească populaţia, într-adevăr extraordinar... extraordinar. Dumneavoastră, domnule Bideanu, cum comentaţi discursul liderului sindical Turturică?
- Domnule moderator Crainic... cum să vă spun eu... am aici o chestie pe telefonul mobil, staţi să-l încarc cu blu'thuutul pe laptopul domnului Ţiţeanu. Nu ştiu ce să zic, staţi să vedeţi...
Bideanu pune telefonul mobil lângă laptopul lui Ţiţeanu. Fişierul se încarcă, se porneşte, apoi se aude o voce: „Sigur, vin direct la tine în birou să o facem!”
- Da, da, interesantă comparaţia, deci credeţi că autorităţile guvernamentale nu vor fi impresionate de acest discurs? Domnule Ţiţeanu?
- Aşa este. De altfel autorităţile şi-au anunţat deja prezenţa printr-o ordonanţă de urgenţă la „Târgul de Fete” de pe Muntele Găina. Ce credeţi? Care ştire face mai mult rating? Şi, de altfel, aţi aflat cine va ţine capul de afiş într-un show erotico-incendiar pe Muntele Găina? Laura Andreşan şi Alina Plugaru! Eeee? Ce spuneţi de asta?! Staţi să vă arăt nişte imagini, să vedeţi despre ce vorbesc.
- Staţi aşa, domnule Ţiteanu, îl opri din scurt Trandafir, nu putem da aşa ceva pe post.
- A... nu, astea-s din colecţia mea personală, doar dumneavoastră am vrut să vă arăt, ia priviţi aici!
Crainic Trandafir exclamă entuziasmat:
- Frumosss....
...
Va urma
Acest fragment v-a fost prezentat de Pet Bizar, locul din care-ţi iei arahide şi arahnide acasă.
